[De urmărit] Maria Zavate: Instagram poate fi o mega portavoce. Am strâns mii de euro, am scos oamenii la vot și am pus presiune pe factori decizionali

N-am urmat academii de influenceri, dar ne imaginăm că printre sfaturile primite de cursanți este să fii autentic. Să-ți găsești vocea și s-o faci auzită. Pentru că autenticitatea a devenit unul dintre atributele rare și care te pot evidenția într-un peisaj social media acoperit cu mult sclipici. Doar că, față de alte strategii și tactici care se învață, să fii original într-un mod valoros e ceva cu care vii de acasă.

Acestea fiind zise, o invităm pe scenă pe Maria Zavate, creatoarea și primarul satului @zavatos. Maria și-a făcut cont pe Instagram la îndemnul unei prietene și, treptat, a realizat că are la îndemână o platformă unde poate propune idei care sunt primite cu interes de oameni. Că poate promova diverse cauze și pune presiune de publicații sau factori decizionali. Că poate pune poze cu oi sau renova o casă, iar story-urile pot ajunge rapid la mii de followers.

Maria spune că e onestă, dar că nu o face ca strategie – de altfel, i se pare înfiorător că autenticitatea poate fi privită așa. Conținutul contului e o extensie a ei și a intereselor sale. Spune lucrurilor pe nume și nu se plânge de ce fac alți creatori. I se pare mai productiv să încurajeze și să creeze ce-i place.

Dacă o urmăriți, știți deja la ce să vă așteptați. Dacă nu, interviul va fi o poveste pe bune a ce înseamnă să fii creator pentru care fondul vine înaintea formei.

Primarul satului virtual

Îmi place să zic despre mine că-s cioban virtual fiindcă am oi acasă și le-am făcut vedete pe net, dar consătenilor mei de pe insta le place să zică despre mine că-s ceva primar al satului virtual @zavatos. Și chiar așa mă simt în comunitatea online, care s-a adunat în jurul activității mele de pe Instagram, ca într-un sat în care funcționează ideea de comunitate și adminsitrația e implicată și transparentă :)).\

Începuturile contului @zavatos

Prin 2015 cred că l-am făcut. Mi-a zis Iona, o prietenă foarte bună de-a mea, care posta graffiti de pe zidurile Clujului, că e “o platformă pe filmul tău”. Mi-am făcut cont și am început să postez ferestre și balcoane pozate prin Porto, cât am fost studentă un semestru acolo. N-aveam un plan, mi se părea fun.

Evoluție

Pe parcurs am realizat că platforma asta poate fi o mega portavoce. Cum e Facebook, dar fără mocirla de acolo. Un mediu pe care tu îl poți controla mai bine, ca la tine acasă, în care nu poate intra oricine cu bocancii plini de noroi. Un loc unde poți propune idei și viziuni challenging, la care oamenii reacționează intrigați și curioși, nu frustrați și gata să te gâtuie. I hated Facebook. De fiecare dată când îți expui o opinie acolo te simți ca într-o piață publică, în curul gol. Acum îl folosesc strict ca să urmăresc activitatea politicienilor și primarilor. Politicienii noștri ar face bine să-și diversifice canalele de comunicare tho.

Am am trecut de la portofoliul mediocru foto la a folosi Instagram ca pe o extensie firească a preocupărilor mele intelectuale, emoționale și sociale.

Cum arată contul și de ce

Arată sexy în feed (dar nu formă fără fond, nu estetică goală) și dezmăț total în stories (un zarzavat cu de toate). Pe stories postez des, un spam în toată regula, că așa simt, nu fiindcă trebuie. Câteodată mi se ia și nu mai zic nimic câtvea zile, dar în proporție de 90% din timp văd câte o chestie sau clocotesc niște texte și mă rod degetele dacă nu share-uiesc cu lumea. În schimb, am o regulă. Îmi pun două întrebări de fiecare dată când postez: chestia asta e utilă cuiva? Chestia asta face ziua mai bună sau face pe cineva să râdă sănătos? Dacă nu bifează una din astea două, nu postez, că devine vanity project. Ok, mai scap câte un selfie, că om sunt și fiindcă oamenii vor să vadă și cine e în spatele butoanelor, dar cam atât.

Imaginea

Are Jonathan Pryce o replică savuroasă în The Two Popes. Îl întreabă Papa Benedict (A. Hopkins) pe Papa Francisc: “Cum faci să te placă lumea?” și Papa Francisc răspunde: “Pur și simplu sunt eu însumi și oamenii iubesc asta.” Amuzant e că P. Benedict replică: “Ciudat! Eu dacă-s eu însumi, nu mă place nimeni”. Mi s-a părut tare amuzant. Cu alte cuvinte, știu că oamenii își propun să fie influenceri și merg la “academii” pentru asta și youtube îi învață că trebuie să-și construiască o “persona” ghidată de x și y valori puse cu penseta și cred că poate funcționa dacă te transformi pe tine în brand, pentru că-n marketing totul e o minciună fain împachetată (care se poate ghida și după principii etice, no doubt, dacă iei pulsul publicului tău țintă), dar eu sunt în primul rând o persoană, deci tehnici de genul ăsta nu mă reprezintă.

Pur și simplu sunt onestă. Mi s-a zis des: Te urmărim fiindcă ești reală. Și e trist, că asta a devenit o virtute. Și mai rău e că a devenit și trend, realness ca strategie. E înfiorător. Eu când zic onestitate, nu mă refer că dau tot din casă. Îneamnă că ce aleg să expun, expun cu sinceritate. Față de mine, în primul rând, ca să nu mă transform în ce cred că ar vrea alții să fiu, dar și față de restul oamenilor, care mă urmăresc și față de care simt că am o responsabilitate.

Numărul de followers

Am ajuns prin metoda clasică: din gură în gură sau, mai bine zis, din share în share. Oamenii pur și simplu fac screenshot la ranturile mele și repostează la ei pe stories cu tag.

Am avut valuri:

Când am preluat contul de la DoR vreo două zile, unde, într-un soi de storytelling cinematic pe verticală. Am arătat cum se face vinul la țară, toamna, fără să hiperbolizez viața la țară, dar păstrând o magie care, pentru unii a fost seducătoare și pentru alții a fost pură nostalgie. Atunci am trecut de așa zisul prag de 9999 followers. Aveam nevoie să-l depășesc fiindcă pe atunci linkurile erau cu swipe up pt privilegiații trecuți de 10 k. Acum, slavă domnului, s-a democratizat treaba asta.
Am mai avut de fiecare dată când o persoană cu influență mare mi-a dat share.
Și mai am de fiecare dată când arde ceva și eu îs călare pe chestia aia, dar nu fiindcă vreau să călăresc trenduri, ci fiindcă îs real interesată de ce se întâmplă. Când un conflict geopolitic arde, oamenii vin. De ex, când a început războiul în Ucraina, eram un bridge între unii oameni care erau în directă legătură cu refugiații și cei care aveau cazări sau alt tip de ajutor și documentam aproape zilnic (cu warning acolo unde informațiile sau imaginile erau foarte disturbing) ce se întâmplă. Plus că am, de multe ori, acces în tot felul de culise, că am o masă de oameni foarte diversă și interesată să împărtășească din expertiza lor, cu anonimat. Paranteză: eu vorbesc, cu nițică umor negru, despre chestii grele de dus emoțional tot timpul, chiar dacă nu ard pentru noi, europeni privilegiați puși pe fast forward. Dar nu o fac ca un trust media, ci într-un mod foarte personal, cu analiză, cu filtru, că oamenii de aia vin: să vadă perspectiva. Totul e personal pe pagina mea. Nu trântesc mai nimic mindless acolo. Nu vreau să pierd timpul oamenilor și ei simt asta și-i face să rămână engaged.

Creșterea comunității

La nivel de ego poate fi un struggle uneori, n-o să mint. Mai ales când îți faci auto scanare frecventă. Când cresc cifrele începi să crezi că tu chiar ești cineva. Și nu suntem nimic, niciunul, ca să-l parafrazez pe Jim Carey. Poate Beyonce, dar și acolo am dubii :)). Când mă opresc oamenii pe stradă, la fel, e un mix de disconfort și entitlement. E un proces până ajungi să depășești chestia asta. Eu n-am o cifră colosală la following, dar cumva, aproape oriunde aterizez, mă recunoaște cineva, care vine să-mi mulțumească pentru simplul fapt că exist (cum sună asta) și fac ce fac pe net. În rest, sunt tot eu, evoluând constant, sper eu, către a fi un om mai bun, de care să-mi placă.

Promovare

Never. Ziua în care o să îți apară sponsored post în feed de la @zavatos e ziua când poți să-mi dai unfollow, că înseamnă că m-am dus pe ulei. Nu fiindcă a te promova pe tine așa e neapărat nașpa, ci fiindcă pentru mine ar însemna că am atins un grad de disperare după validare. Dacă vorbim de un produs pe care îl faci lucrurile stau altfel. Pe mine anumite reclame m-au ajutat să ajung la branduri faine, care rezonează cu mine, deci acolo e altă poveste, dar treaba stă diferit când vorbim de personal branding.

Strategii e mult spus. Am idei și metode de a-mi crește comunitatea: newsletter, site, o pagină separată pentru alt tip de content, categorii diverse și aproape originale în highlights (unde provocarea e să nu ți le fure nimeni, dar nu prea ai cum să eviți asta). Dar tehnicile astea îs mereu în acord cu cine-s eu, ca om, nu ca persoană cu influență în online. Cred că ce vreau să zic e că dacă ai strategii, e bine să te asiguri că-s aliniate la valorile tale. Botsi care să dea follow-unfollow, pods-uri în care ne comentăm forțat unui altuia și ne shareuim fiindcă avem o înțelegere sau comentarii automatizate nu-s parte din pachetul meu de metode etice de creștere.

Postări populare

Nu am verificat recent, dar la nivel de postări, oile pe 50 cent au fost cele mai lăicuite. Acolo unde se îmbină lirismul cu umorul, aș zice. Pe stories treburile stau altfel. Renovez o petardă de casă din 1927 și când postez despre asta cifrele ajung și la 7000 de views la un spam cu 50 de stories, ceea ce pentru mine, un no name în mainstream, este ceva de ordinul fantasticului.

Cum te ajută

Networking. Am intrat în contact cu cei mai faini oameni, am fost ajutată factual, fizic, de necunoscuți (când mi-am rupt piciorul și mi-au trimis cârje, ca să nu cumpăr pentru două săptămâni, cât aveam nevoie, gen), am intrat în contact cu cei mai faini oameni de PR, motiv pentru care aterizez la lansări de expoziții, vinuri și filme. Mi-am creat o rețea grozavă de oameni din aproape toate domeniile posibile. Instagramul m-a ajutat să devin ce am visat mereu să fiu: omul ăla care știe mereu pe cineva pentru problema pe care o ai. E un sentiment grozav când ești relevant, nu fiindcă ceilalți te știu, ci fiindcă poți să le fii util pe bune. E un sentiment grozav să fii plin de energie să faci, să dregi, să produci o schimbare, iar eu am putut să fac asta cu ajutorul online-ului. Also, oamenii îmi scriu des: am fost la filmul ăla pe care l-ai recomandat, am fost la restaurantul ăla bun de care ai zis, am fost ici și colo, am încercat x sau y chestie și mi-a priit. Și e fain, pentru că ce se întâmplă e că ajuți la îmbunătățirea calității vieții oamenilor, recomandând lucruri în care crezi cu adevărat.

Lecții și greșeli

Aș face fix la fel fiindcă și postările mele penibile de acum 3, 4 ani m-au adus în acest punct, în care mă simt at my best și văd o evoluție constantă spre mai bine, mai informată, mai aware, mai capabilă, mai cu impact.

Am învățat cum câteva lecții. Una ar fi cum să navighez prin hate. Când am făcut debunking la vaccin, mi s-a zis inclusv că-s plătită de entiăți obscure sau că-s proastă. Subiectele polarizante aduc păreri civilizate divergente, dar și rahat în DM. Cumva am învățat să nu iau nimic personal. Dacă contezi pentru mine mă doare. Dacă ești un străin și sari calul te taxez cu block, simplu, dar mereu dau o șasnsă.

O alta e la nivel de principiu: decât să arăți cu degetul către alți “content creators” și să te plângi de cei care nu fac ce vrei tu pe internet, mai degrabă fă curat în lista ta de following, sprijină-i activ (likes, shares, saves, donații de tip patreon ca să le suții activitatea) pe cei care fac ce-ți place sau fă chiar tu conținutul pe care ți-ar plăcea să-l vezi. A ne plânge de superficialitate și narcisism și walking billboards n-o să ne ducă nicăieri. Venting-ul ajută la reducerea de cortizol și avem nevoie, uneori, să facem asta, dar pe termen lung nu ajută cu nimic. A nu se confunda cu a fi avertizor de integritate și a trage la răspundere derapajele celor din poziție de influență.

Schimbări în social media

E o dezbatere mult prea mare, așa că arunc doar o analogie fâsâită: focul te și arde, te și încălzește, depinde cum îl folosești. Eu îl folosesc ca instrument pentru a crea, cât mă duce capul, o lume mai ok.

Instagramul românesc

Îmi place că e loc de explorare și că nici pe departe nu și-a atins potențialul la noi în țară. Îmi place că nu mai e doar un tool în care să dai share la #mood, #esthetics și pisici, ci și o portavoce, care poate avea un impact mare dincolo de online. Cu ajutorul acestui instrument am făcut publicații să dea jos articole infecte și dăunătoare de pe net sau videouri violente de pe yt, am strâns mii de euro pentru tot felul de cauze, de la adăposturi de căței la asociații ce luptă împotriva cancerului la copii, you name it, am scos oamenii la vot, am semnat petiții și am pus presiune pe factori decizionali.

Multe lucruri nu-mi plac, dar toate-s universale, nu românești. Simularea unei vieți în loc să o trăiești pe bune, e unul dintre ele. Imitația, furtul intelectual, manierismul, photoshopeala exagerată la peisaje și la buci, lipsa de asumare a persoanelor publice etc. Dar cum ziceam, nu vreau să pun lupa prea mult pe ce nu îmi place. Îmi place că, în sfârșit, cei care spun tâmpenii sunt trași la răspundere. Libertatea de exprimare vine la pachet cu responsabilitatea a ceea ce zici, așa că atunci când zici sau faci prostii, o societate sănătoasă te trage de mânecă.

Branded content

Am colaborat și până acum am avut doar experiențe plăcute, foarte personalizate, cu echipe deschise la modificările pe care le propun la strategia lor. Cei care mă abordează mă și urmăresc și știu specificul bullshit free pe care îl am, deci când îmi bat la ușă știu cine le va deschide. Condițiile se schimbă în funcție de colaborare. De regulă, nu postez advertoriale în feed și zic da pentru stories și newsletter doar dacă serviciul, produsul, chestia aia e relevantă pentru comunitatea mea. Altminteri, nu mă interesează să primesc chestii free și prefer colaborări long term cu entități și branduri care îs pe filmul meu.

Recomandări

@genstiri echipă tânără și talentată, care face un news coverage excelent și pe chiar și pe teren (nu e doar un agregator sau un traducător de știri străine) pliat pe Instagram și care încearcă a rămâne fidelă actului jurnalistic. Admir echilibristica pe care o fac între a informa publicul într-o cheie mai open minded decât media tradițională și riscul de a cădea în trenduri ideologice.

Sunt obsedată de @chrislovesjulia. Efectiv bălesc la renovările lor dintr-o casă colonialistă din South Carolina, parcă, și cum au evoluat de la amenajări DIY cu ikea hacks la amenajări demne de AD.