[REC și la podcast] Simina Popa și Claudiu Sfirschi-Lăudat (Față/Verso): Literatura poate fi un subiect de dialog monden, la fel ca sportul sau filmul

Doi traducători de greacă și portugheză intră într-un studio de înregistrări (sau dulap) și-și propun să contribuie la oferta timidă de podcasturi culturale din limba română. Așa a luat naștere Față/Verso, găzduit și rânduit de Simina Popa și Claudiu Sfirschi-Lăudat.

Cei doi și-au propus să aibă discuții relaxate și nepretențioase despre literatură. În decursul a șase sezoane, Față/Verso și creatorii lui au adunat susținători și parteneri, au abordat teme diverse, precum dramaturgia contemporană sau literatura pentru adolescenți, și au experimentat cu formate diferite, de la interviu, la “pastile” de lectură sau reportaj.

Au învățat că ai nevoie de parteneri pentru a continua un astfel de proiect. Și că podcastul cere sacrificii, precum să respiri aerul irespirabil dintr-un beci. Sau că unele sacrificii sunt prea mari.

Simina și Claudiu sunt motivați de bucuria de a da poveștile mai departe, dar și de buna dispoziție care îi însoțește în tot procesul, așa cum se resimte și din interviul de mai jos.

Idee și primii pași

Se dau doi traducători de greacă și portugheză (adică limbi micuțe), binedispuși și cu chef de vorbă, la care se adaugă o ofertă timidă de podcasturi culturale în limba română, se amestecă bine cu invitați prietenoși și REC! De unde și începutul podcastului nostru, Față/Verso, lansat în 2019, când ne-am și familiarizat cu microfoane, recorder, interviu și editare. Încă de atunci, când am pornit cu primul sezon dedicat literaturii contemporane, și până acum, la sezonul al șaselea, când s-au mai diversificat temele, credem că ceea ce ne caracterizează podcastul e apropierea relaxată și nepretențioasă de cărți, scriitori sau profesioniști din domenii culturale. În plus, poate din deformarea de traducători de limbi mici, alegem mereu să ne ilustrăm temele de discuție pornind de la cărți și autori care nu se bucură de prea multă promovare la noi în țară. Am ales formatul audio tocmai pentru că ne permite această relaxare, ca la o discuție la cafea, cu întreruperi, chicoteli, uneori hohote de râs.

Emoții

S: Am avut emoții de toate culorile. Dar avantajul unui partener de interviu ajută foarte mult, măcar ai cui să dai un picior pe sub masă. Nu avem formare profesională de jurnaliști și poate asta a ajutat la atmosfera informală din podcast. Invitații ne-au ajutat să ne relaxăm și curiozitatea pentru ce o să ne spună, cum li s-a părut un personaj, o situație, ce părere au despre una sau alta.

C: Cu Simina lângă mine, nu. Poate mai degrabă din cauza ei. Dar da, întotdeauna când ai de-a face cu invitați necunoscuți, ai emoții, fiindcă nu știi dacă se creează “chimia” care să dea drumul la limbă și la bună dispoziție. Nu știi niciodată cum o să decurgă discuția, chiar dacă ți-ai făcut bine temele acasă. Însă asta e și frumusețea acestui proiect. Când ajungi să-ți dai seama că nu poate ieși perfect - din prima -, te mai relaxezi, mai ales că știi că poți edita.

De la idee la publicare

Pregătim câte un sezon odată. Ne alegem o temă centrală, pe care o spargem în episoade (și noi, în figuri). Urmează documentarea - despre specificul episodului, despre eventualele cărți de discutat, despre invitați. Pregătim lista de întrebări - ceea ce, la început, ne lua o zi întreagă aproape, dar acum ne iese mai repede, din fericire. Partea cea mai simplă e înregistrarea, după care urmează greul - editarea. Pentru că ne-am impus o limită orientativă de timp, între 20 și 30 de minute, din păcate trebuie să sacrificăm părți din interviu. Plus bâlbele noastre - din fericire, de data asta. Durata de la idee la publicare a variat la fiecare sezon în funcție de parteneri, finanțări și împrejurări, între două săptămâni și patru luni.

Invitații și temele

Temele vin primele, iar invitații îi asortăm apoi. Lucrurile au stat diferit la fiecare sezon. La primul, cel din 2019, ne-am propus să punem reflectorul pe literatura contemporană disponibilă în librării, jumătate străină - traduceri din limbi mici, firește -, jumătate autohtonă. Invitații au fost și ei împărțiți: jumătate, autorii români înșiși, de exemplu T.O. Bobe sau Tatiana Țîbuleac, și jumătate cititori din afara bulei editorialo-scriitoricești, personalități cu alte specializări, cum ar fi Vlad Viski sau Andrei Aradits.

Pandemia ne-a bulversat și pe noi, că oameni suntem, fiind subiectul de discuție al celui de-al doilea sezon, “Vizite la domiciliu”, croit în jurul unora dintre domeniile culturale afectate (învățământ, librării sau organizarea de evenimente culturale).

Sezonul al treilea a fost rezultatul colaborării cu platforma culturală B-Critic. Urmărind profilul acesteia, am ales să aflăm ce mai face dramaturgia contemporană din România. (Apropo, e bine, sănătoasă, vă puteți convinge cu propriile urechi, în sezonul “Dramaturgi români contemporani”!)

În 2021, cum se aniversau 200 de ani de independență a Greciei, un traducător de greacă (Claudiu!) nu putea rămâne indiferent. De unde sezonul “Grecia: revoluție și revoluții”, cu discuții revoluționare despre muzică, costume, istorie și traduceri, împreună cu Simion Bogdan Mihai, Doina Ruști sau Elena Lazăr.

 “Raftul polonez” a apărut la sfârșitul lui 2021, la propunerea prietenilor noștri de la Institutul Polonez. Un prilej numai bun pentru noi de a descoperi, pe de o parte, o literatură nemaipomenit de frumoasă, dar prea puțin tradusă, iar pe de alta, de a vedea cum îi inspiră ea pe regizori, scriitori și traducători - Ilinca Stihi, Andrei Crăciun, de exemplu.

Iar acum trudim - cu plăcere - la un sezon foarte tânăr, “Adolescent în ficțiune”, dedicat literaturii pentru adolescenți. Vrem să vedem cum e perceput acest gen de literatură - și el tânăr - atât de adolescenți, cât și de adulți, cât e artă și cât e educație.

Cum decurg discuțiile

În principiu, Față/Verso e un podcast pe teme date, nu neapărat de portret, dedicat unei personalități. Invitații noștri sunt cei care ilustrează subiectul discuției, pe care îl anunțăm de dinainte. De multe ori, propunerea pentru interviu vine la pachet cu o carte de citit, de la care urmează să pornim dialogul (apropo de timpii de organizare), și am avut mereu parte de invitați generoși și binevoitori, care au acceptat și acest capriciu al nostru.

Urmărim mai degrabă să demonstrăm că literatura sau o temă culturală sunt subiecte de dialog la fel de mondene ca oricare altele, ca sportul sau filmul.

Lecții și surprize

Unul dintre primele lucruri învățate este că un podcast are nevoie de parteneri care să îl susțină. De la început și până acum am avut sprijinul Librăriilor Cărturești. Apoi, fiecare sezon s-a bucurat de ajutor, implicare, găzduire sau finanțare de la diferite entități, cărora le mulțumim cu orice ocazie, deci și aici: AFCN, Asociația Fala Português, B-Critic, Fundația Culturală Greacă, Institutul Polonez, Zeto Project  și Muzeul Național al Literaturii Române.

E important să te încurajeze cu un hei-rup, o voce calmă și pricepută, așa că ne-am bucurat de fiecare dată când am avut ocazia să lucrăm cu Tudorița Șoldănescu, managerul nostru de proiect și o rază de soare în hățișul de contracte și Excel-uri.

Sigur că ne putem trece acum la CV-uri un pic de editare audio, un pic de jurnalism cultural, DTP, PR și tehnici de negociere cu vecinul cu bormașina.

Ne-a surprins foarte plăcut faptul că toți cei pe care i-am invitat la podcast până acum ne-au luat în serios, dar au marșat și la glume și s-au pus la mintea noastră, ne-au acordat încredere.

Întâmplări de la înregistrări

Să înregistezi - sau să crezi că o faci -, deși n-ai apăsat butonul de REC? Să ți se termine memoria cardului în timp ce înregistrezi? Să descoperi la editare că n-ai cum să maschezi COVID-ul și nasul înfundat? Amuzant e la fiecare înregistrare, fiindcă se găsește mereu motiv de glumă.

S: De dragul acusticii, am încercat să înregistrăm un intro într-un beci părăsit, fără alt aer în afară de mirosul de mucegai. Cred că nici lumină nu prea era. Altă dată, am improvizat un studio în dulap, unde l-am invitat pe partenerul meu să citească printre umerașe un fragment pentru ilustrarea unui autor.

C: Încă mi-aduc aminte de mirosul de mucegai din pivniță. Mi-a propus și mie Simina să mă bag în șifonier (al meu!), dar n-am acceptat. Trebuia să fac ordine mai întâi, iar asta presupunea un sacrificiu prea mare.

Audiența

Și noi ne întrebăm! Aplicațiile de pe care este cel mai des ascultat podcastul nostru, Spotify și Apple Podcasts, ne povestesc despre curajoși ascultători între 30 și 50 de ani, majoritar din România, dar și câțiva din alte țări europene, care se folosesc de telefonul mobil ca să ajungă la Față/Verso. În trei ani am ajuns la 14.400 de descărcări pentru 47 de episoade. O fi bine, o fi rău, posteritatea decide.

Promovare

Ei bine, mărturisim că nu e punctul nostru forte. Cred că cel mai mult s-a dezvoltat organic, ne-au ajutat invitații și partenerii care au dat vorba mai departe. Singurele canale pe care ni le-am amenajat sunt pagina noastră de Facebook și site-ul nostru pe care l-am dezvoltat mai mult în ultimul an.

Când am avut finanțare AFCN, echipa noastră a crescut și cu un profesionist în PR și comunicare. La primul sezon, a fost alături de noi Ana Niculescu, iar acum, la al șaselea, Paula Varga. Le mulțumim amândurora cu acest prilej.

Post-procesare

Trebuie spus că nivelul calității sonore e unul dintre factorii la care ținem cel mai mult (mai mult decât la promovare, se pare).

Dacă avem norocul și bucuria unui sezon cu finanțare, ne întregim echipa cu Andrei Nechifor, editor de sunet răbdător, cu urechea fină și laborator propriu - care face magie prin metode cu nume doar de el știute, Pro Tool 12, Izotrope rx - moment în care suntem foarte împăcați.

Altfel, noi doi edităm și ne dăm silința cât mai bine pe calculatoarele din dotare, cu ce softuri gratuite avem la dispoziție - bunul și trainicul Garage Band e un exemplu. Au mai fost și alte softuri, care însă ne-au lăsat la greu - preferăm să nu dăm nume.

Podcasturi preferate

C: Trebuie să-mi spun păcatul - spre disperarea Siminei: nu sunt un ascultător de podcasturi. Doar pe-al nostru ce-l mai ascult. Nu știu alții cum sunt, dar orele zilei mi se par prea puține și nu găsesc deloc timp să ascult podcasturi. Simina s-a lăsat păgubașă, nu-mi mai trimite ce descoperă. Sper să mă mai ia cu ea la înregistrări!

S: Poate The Paris Review a deschis lista lungă și apetitul meu pentru podcasturi, cu care tot încerc(am) să-l contagiez pe Claudiu. Apoi am descoperit Stitcher, aplicația exclusiv pentru podcasturi și lumea a devenit mai frumoasă - House of Speak Easy, Song Exploder, The Allusionist, 70 over 70 sunt dintre tovarășii mei de drum.
Dintre cele românești din ultimul timp mi-a plăcut proiectul Videopoeme de la 7 Arte din 2020, Timpul Prezent, al Adelei Greceanu și Matei Martin, pentru actualitate culturală. Îmi place mult și ideea proiectului Am 18 ani.

Peisajul podcasturilor în România

C: Eu n-am dreptul să răspund, așa că îi predau ștafeta Siminei. Simina, ai cuvântul.

S: În 2019, pe când ne documentam pentru primul sezon, cred că număram pe degete podcasturile în limba română (Zest era unul dintre ele). Acum nu mai pot ține pasul, în cei trei ani care au urmat piața a explodat și m-am bucurat că oferta de podcasturi pe teme culturale a crescut considerabil - poezie, ficțiune, interviuri, dezbateri. E un semn bun, schimbul de idei mă bucură, mai afli un nume, o poveste.

Podcastul e un produs accesoriu de multe ori - o variație pe aceeași temă în activitatea realizatorilor, o metodă de promovare a unor entități sau pur și simplu un hobby. Dacă vrei să îl faci la un nivel profesionist, e foarte costisitor și ocupă destul de mult timp pentru pregătire și procesare. Deci bănuiesc că pe parcurs se vor cerne cele care au ceva de spus, fiindcă, probabil, piața în România va continua să crească și să se profesionalizeze (mai ales la calitatea audio). Ar fi frumos să prindă contur și o comunitate de podcasteri care să se ajute, să discute, să se promoveze.

Motivația

C: Buna dispoziție, bucuria de a descoperi oameni și subiecte de discuție, râsul din timpul pregătirii episoadelor, speranța că episoadele vor ajunge măcar la o mână de ascultători interesați și câte o vorbă bună a cuiva care și-a găsit timp să dea play.

S: Să dăm poveștile mai departe - cele din cărți, cele spuse de invitați. Și idei avem mereu, entuziasmul încă nu a obosit. Și mai ales că e o muncă făcută cu bucurie, discuțiile se lasă mereu cu râsete și pot conta pe Claudiu la greu - și la glume.

Planuri

Un partener stabil de finanțare n-ar fi rău - dar literatura nu e cea mai atrăgătoare ofertă pentru un sponsor de lungă durată.

Cât privește audiența, așteptările sunt realiste, întrucât experiența noastră în diferite proiecte de promovare a literaturii și lecturii de-a lungul anilor ne spune că publicul e încă timid, așa cum o spun și acele statistici rușinoase despre obiceiuri de lectură, mereu invocate.

Ne-ar plăcea să învățăm în viitor formate diferite față de ce am făcut. Până acum ne-am jucat cu forma clasică de interviu, cu “pastilele” de lectură din cărțile discutate (adică bonusuri audio și la episodul de podcast, dar și accesibile prin scanarea unui QR code atașat cărților din Librăriile Cărturești), cu rubrici de întrebări fixe pentru diferiți invitați, cu forma de reportaj.

Până una-alta, încercăm să ne menținem pe linia de plutire și mai aruncăm, din când în când, buzduganul la câte o sesiune de finanțare.

Invitatul ideal

S: I-aș propune lui Elon Musk să discutăm ori Călătoriile lui Gulliver ori Robinson Crusoe.

C: Dacă nu se poate un interviu cu Moș Crăciun, căruia am să-i pun niște întrebări destul de personale, atunci unul cu Nicușor Dan, căruia tot niște întrebări personale am să-i pun. Una e legată de apa caldă, un subiect care devine tot mai personal.