[Cuvinte compromise] Laura Ionescu: E greu să scrii un text mișto care să rămână așa după 52 de ture de feedback

Limba ține pasul cu noi, contextele și evoluția noastră, spune Laura Ionescu, copywriter freelancer, autoarea cărții ”Nu te găsesc pe nicăieri”. Și cum trăim în multe locuri, mai nou, și avem diferite extensii de exprimare, ecourile acestea își lasă vizibil amprenta asupra limbajului. Suntem mai relaxați, dar și mai eficienți în comunicare. 

Trăim în multe părți în același timp și, din toate părțile astea, ne creăm propriul limbaj, propria voce. Diferențele nu contează, cât timp în centru suntem tot noi. Același om peste tot, ecouri diferite în funcție de unde ne-aruncăm cuvintele.

Laura crede că toți ajungem să chinuim limba română la un moment dat și ar da un party în acest sens. Vorbim cu ea, în rândurile de mai jos, despre gardieni lingvistici, clișee, limba de lemn a Facebookului, abuzuri, excese și cum s-a schimbat relația noastră cu cuvintele. 

Cum s-a schimbat limba

Am observat că acronimele sunt din ce în ce mai folosite, ceea ce-mi arată cât de difuză e limita între viața profesională și cea personală. Ar mai fi limbajul din memes, care-ți arată măsura succesului pe care-l au – când ajungi să le auzi, înseamnă că și-au trăit bine viața :)

E aceeași limbă, dar ține pasul cu noi, contextele noastre, momentele noastre, evoluția noastră. Trăim în multe părți în același timp și, din toate părțile astea, ne creăm propriul limbaj, propria voce. Diferențele nu contează, cât timp în centru suntem tot noi. Același om peste tot, ecouri diferite în funcție de unde ne-aruncăm cuvintele.

Ce îți place și ce nu îți place

Îmi place relaxarea. Ne-am dat jos hainele de gardieni ai limbii române și mi se pare important să ignorăm conștient unele reguli dacă vrem să inovăm, să dăm altă față expresiei de orice fel, nu doar publicitare.

Pe de altă parte, simt cum vocabularul se micșorează în detrimentul eficienței comunicării și mă lupt, cel puțin la nivel personal, să nu-mi rătăcesc de tot cuvintele până când o să ajung să zic doar “k” și să trimit emoji-uri în loc de răspunsuri.

Noua limbă de lemn din online

Mă scoate din sărite lipsa de autenticitate în general. Limbajul de lemn mi se pare incredibil de plictisitor fix din acest motiv. La care, în digital, se adaugă intenția de a strânge like-uri, de a atrage atenția, de a fenta algoritmul, cuvinte cheie care nu descuie nimic, hashtaguri în exces.

Efectul Facebook

E diferența între ceea ce părem și ceea ce suntem. Pe oriunde ne exprimăm în scris (se aplică chiar acum, când îți răspund), n-avem cum s-o facem ca în realitate. Când ieșim la bere cu prietenii nu avem miză.

De-aici s-a născut un jargon de care nu sunt nici eu prea conștientă. Sunt o broască și fierb în oală de la început. Engleză, acronime, expresii din virale și memes. Le folosesc pe toate.

Am început să mă întreb dacă are sens să apăs pe post. Nu știu dacă am neapărat manierisme, știu că-mi place scrisul dezghețat, vorbit, nepretențios.

Expresii abuzate în publicitate

Ne propunem să trăim prezentul și totuși urgența ne dă cu “carpe diem” în cap: cumpără acum, încearcă acum, comandă acum. Aș vrea să dispară acest sense of urgency care dă bine în copy-uri. M-am săturat de el. M-am săturat să mă grăbească toți să le cumpăr produsele.

Da sau nu: Cuvinte inventate, mix englez-ro, prescurtări

Da, da, de trei ori da. Sigur, ne dăm ochii peste cap când auzim unele exemple, dar adevărul e că suntem doar o bulă și că nu scriem pentru noi. Uneori, un text mișto poate să-ți fure un zâmbet. Și e greu să scrii un text mișto care să rămână așa după 52 de ture de feedback. O zic din experiență.

Așa că mă bucur când văd reclame tari. Știu că-s niște victorii mici care țin de clienți, de noroc, de câtă intenție ai pus în ce-ai lucrat.

Un rehab lingvistic pentru cei care chinuie limba română

Cred că toți o chinuim din când în când. Aș da un party în cinstea noastră și mi-aș vedea de ale mele. Simt că relația cu limba și limbajul e una profund personală, uneori ne scapă lucruri, alteori suntem obosiți etc.

Ca să nu mai zic că pentru mulți români e mai importantă supraviețuirea decât limba pe care o vorbesc.

Excesele tale

În scris: “cumva”. Vorbit, nu-mi dau seama. Nu sunt ticuri, sunt emoții. :)

Cuvinte "guilty pleasure"

Îmi place mult să descopăr arhaisme. Și regionalisme. Îmi plac accentele diferite. Dar nu cred că-s guilty pleasure, doar pleasure.

Am și cuvinte preferate, dar nu prea le folosesc: parpalac, balonzaid (da, da, sinonime) și clinchet.

Ce cuvinte disprețuiești. De care îți e frică

Nu disprețuiesc cuvinte și nici nu mi-e frică de ele. Mi-e frică mai degrabă de efectele pe care le au – unele lucruri care ți se spun te pot schimba pentru totdeauna.

Cuvinte de care te-ai despărțit brutal. Cele la care nu ai renunța niciodată

Niciodată, iată un cuvânt de care mă feresc. Dar aș include aici nickname-urile pe care ni le dădeam în epoca Y!M – ale mele erau lungi și complicate și greu de tastat și simt că obosesc numai când mă gândesc la ele.

La ce cuvânt nu aș renunța niciodată? Mâine. 

Cuvinte care te fac să te simți inteligent și cool

Nu am cuvinte care mă fac să mă simt inteligentă și cool; e mai degrabă felul în care le aranjez. Uneori îți iese bine, o simți, se leagă și ai un moment în care îți vezi sclipirea cu coada ochiului.

Cum salvăm limba de clișee

Avem noi cum să salvăm limba de clișee? Nu știu, dar nu cred. Unde mai pui că pe noi, în publicitate, ne ajută destul de mult clișeele în ce facem – sunt un instrument prin care simplificăm, construim personaje etc.

Poate ne putem salva pe noi înșine de clișee, la nivel personal, dar chiar și-așa avem alte chestii mai importante de salvat înainte.

Un slogan pentru limba română

Limba noastră-i o comoară, deci ai grijă la pirați.