[Art&Magic] Andrei Tache: Orice lucrare are viață în context sau când e pentru cineva. Produsul care împlinește nevoia. Nevoia care definește produsul. E o comuniune aici, care e de mare preț

L-am întrebat cum este stilul său de ilustrator. Și ne-a răspuns cu o sinceritate reconfortantă: ”nu sunt un ilustrator foarte creativ grafic, mai mult un tip rațional și amuzant, un căutător de sensuri, simbol, subtilități”. Lui Andrei Tache îi plac liniile vioaie, liber curgătoare în ilustrații sau grafică, albul, lumina, infuzia de umor și voioșia. Și nu evită să le aducă în creațiile sale.

Când apar blocajele, le rezolvă cu răbdare și perseverență, fără presiune pe sine. Oricum, știe că tot ce dă în exterior, prin arta sa, vine dintr-un interior viu, așezat și liniștit. De-acela are cea mai mare grijă, îl clădește și reclădește constant.

"La capitolul frământări, negociez cu grija mea de-o viață să fie mulțumită lumea de ceea ce livrez. Și poate fiindcă mă joc de-a artistul de puțină vreme, mă preocupă linia dintre libertate, expresie personală și așteptările care vin din exterior".

Andrei Tache își împarte talentul și creativitatea între arhitectură, ilustrație, pictor de pereți și maker. Îi plac proiectele în care i se dau libertatea și responsabilitatea de a livra ceea ce consideră valoros. Povestim cu el, în cele ce urmează, despre creație, culori și forme.

Despre tine

„Să facem întâi prezentările” cum zice o replică dintr-un film românesc. Prin formare și vocație sunt arhitect, desi profesez deocamdată prea puțin. Prin ocupație sunt designer grafic, o specie ceva mai tehnică și mai puțin creativă. Ilustrator de ocazie și maker de ocazie. Uneori ies din computer și fac mici lucrări de grafică. Să zicem că planarea deasupra mai multor arii conexe e una dintre trăsăturile definitorii. Probabil mă simt mai liber și mai deschis în felul ăsta.

Ce fel de proiecte îți place cel mai mult să lucrezi

Dacă-i vorba de plăcut, îmi place să lucrez la proiectele în care simt că sunt potrivit, în care mi se lasă libertatea și responsabilitatea de a livra ceea ce consider valoros. În proiectele mai artistice sigur e foarte importantă libertatea. Îmi plac proiectele integrate, în care pot face identitate vizuală și arhitectură și eventual și fabricație, fiindcă lucrând cu mâna mea pot lua decizii spontan, rezolva sau îmbunătăți din mers. Îmi plac proiectele care ajută oameni, dar îmi plac și proiectele în care simt că aportul meu este prețuit.

Procesul creativ. De la idee către produsul final

De multe ori dacă am suficiente informații apare spontan în cap și o rezolvare grafică. Se testează dacă ține. Se mai șlefuiește puțin, cu grijă să nu-și piardă vigoarea. Multe lucruri rămân așa cum se așază dintru început. Unele nu-mi plac nici mie și le mai las o vreme, le reiau. Uneori caut desenând. Sunt împăcat să livrez primul gând sau rezultat care mi se pare viabil. De obicei e și cel mai bun. Uneori tatonez ceva mai mult împreună cu beneficiarii lucrării. Depinde și de ei, firește.

Inspirația și blocajele

Dacă e vorba de ilustrație, cred că am un stil foarte restrâns, iar consecința e că nu văd prea multe posibilități de rezolvare a unei teme. Se face o medie între temă și ce găsesc în librăria mea internă de experiențe și forme. Blocajele se rezolvă cu un pic de răbdare și perseverență. Dar nu pun multă presiune pe mine, cred că trebuie să trăim și să funcționăm destul de firesc. : ) Un principiu-cheie e felul în care abordează meșterii tradiționali sau țăranii vechi lucrul „artistic”. Uneori sunt de-o execuție desăvârșită, alteori lucrurile sunt după cum i-a reușit omului și pe undeva simt că el e împăcat cu puterile lui, nu se vrea mai mare sau mai mic. Când gândești așa, nu e nevoie nici de multă inspirație, nu apar nici prea mari blocaje.

Ritualuri pentru menținerea vie a creativității

Cu mici excepții, încep fiecare zi cu participarea la Sfânta Liturghie. Asta în mod particular și viața în Biserică în general mă țin viu și odată cu asta vin și creativitatea, așezarea, bucuria de a construi, rostul pe lume și toate celelalte. E un proces constant de reclădire a unei cetăți interioare din siguranța căreia pot da ce-i mai bun spre exterior.
La capitolul grafic am ajuns la concluzia că autenticitatea e singura cale, iar aici exteriorul nu mă poate ajuta foarte mult. Totuși frunzăresc internetul din când în când sau când simt că îmi lipsește o scânteie. Deseori când nu prea știu cum arată un lucru. Fără să am locuri particulare la care revin. Mărturisesc că, în mod atipic poate, nu sunt foarte angrenat în breaslă sau în vreuna dintre bresle for that matter.

Stilul tău

La început, când aveam vreo temă de afiș sau ceva similar exploram tot felul de lucruri văzute pe la alții, până când am ajuns la concluzia că nu dau rezultate, căci nu e calea mea. M-au fascinat mereu ilustrațiile făcute cu cutout-uri de carton sau fetru sau obținute altfel prin fotografierea unor obiecte. Sau 3d-urile acelea imaginative și curate vizual. Dar în final a trebuit să recunosc că ceea ce mi se potrivește e un desen simplu de linie, sigur modest în virtuozitate, dar totuși personal, cald și întrucâtva expresiv. Un puțin suficient. Mă caracterizează, grafic dar și sufletește, liniile vioaie, care curg liber, fără frânturi. Văd în asta aproape o valoare de căpătâi. Și culorile deschise, albul, lumina, voioșia. Un anumit tip de tensiune sau compoziție. Mă entuziasmează întotdeauna infuzia de umor. Ar mai merita spus că nu sunt un ilustrator foarte creativ grafic, mai mult un tip rațional și amuzant, un căutător de sensuri, simbol, subtilități. Și totuși ilustrația mea e la început de drum. Dacă va avea ocazia să se dezvolte cred că va deveni mai precisă, va câștiga ceva mai mult caracter și coerență.

Învățăturile desenului

Încerc prin desen să respect natura, să n-o distorsionez, chiar dacă simplific și odată cu asta există și riscul caricaturalului sau al supralicitării expresivității. E încă unul dintre reperele mele axiomatice. Dar deocamdată cred că nu desenez atât de mult încât să văd lumea prin filtrul ăsta. Poate mai mult vârsta m-a învățat să mă aplec cu mai multă grijă asupra naturii, de la piatră până la om.
Cred că am dezvoltat o sensibilitate pentru forme frumoase, obiecte, oameni, compoziție, dar mai curând aș zice că asta are rădăcini în școala de desen premergătoare facultății de arhitectură. Și sigur un pic în bagajul genetic.

Freelancing-ul în ilustrație

Având atâtea ramuri întinse, pentru mine e o bucurie. Există proiecte multe și variate. În grafic design lucrez pe tot spectrul de la multinaționale la proiecte culturale și carte, cu șansa de a produce și un pic de arhitectură pe alocuri. Pentru mine e minunat. În ilustrație cred că nu-i chiar la fel de simplu, am senzația că e genul de nișă în care deocamdată puțini oameni pot trăi bine făcând doar asta. Dar îi rog pe adevărații ilustratori să răspundă. : ) Bănuiesc asta fiindcă știu cum merge ceramica de atelier, cu asta m-am preocupat o vreme. Nu există încă suficientă piață. Cred că e greu să te mai și oprești din lucru. E grozav că-ți faci singur programul. Și că ești plătit după cât reușești să te dezvolți și să livrezi.

Proiecte de ilustrație

Anul acesta am ilustrat încă o ediție a Nopții Muzeelor, pe care m-aș bucura să o preia în fiecare an alt ilustrator, a existat un start în direcția asta, dar deocamdată nu s-a reușit până la capăt pasul. E un proiect care dă multă libertate, funcționarea lui nu depinde de „atractivitatea” graficii, el merge de la sine și ar fi grozav să existe o panoplie cu viziunile ilustratorilor români pe aceeași temă fixă. Editura Frontiera m-a provocat să refac scrisul de mână, tradus, pentru Raul Taburin al lui Sempé. A fost haios. Apoi am avut ocazia să trag câteva tușe în cărbune pentru prima dată și să încarc pensula cu tempera pe bază de pigmenți și ou ca să fac două schițe de icoană – o altă experiență care deschide drumuri. Sunt parte dintr-o mică echipă ce duce un proiect complex de branding, cu analiză, identitate, arhitectură, dar sunt invitat să fiu și un pic artist și sunt bucuros să fac asta. Mai multe detalii când vom fi gata.

Revelațiile și frământările

Dintre marile adevăruri ale vieții, cred că mi se adâncește înțelegerea despre importanța contextului. Orice lucrare are viață în context sau când e pentru cineva. Produsul care împlinește nevoia. Nevoia care definește produsul. E o comuniune aici, care e de mare preț. Și poate ideea că împotriva oricărei intuiții logice, impactul formei nu ține de formă, ci de starea cu care a fost ea produsă. E aproape incredibil că lucrul acela palpabil, văzut, de necontestat, poate avea un efect sau altul în funcție de niște legi care sunt dincolo de el. Dar sunt aproape convins că e așa.

Iar la capitolul frământări, negociez cu grija mea de-o viață să fie mulțumită lumea de ceea ce livrez. Și poate fiindcă mă joc de-a artistul de puțină vreme, mă preocupă linia dintre libertate, expresie personală și așteptările care vin din exterior.

Ajutorul online-ului

Ca să zic drept, nu am încă un profil personal sau de artist online. Lucrul meu de zi cu zi se bazează pe recomandări. Iar munca mea în marea ei parte nu e atât de interesantă pentru public. Totuși, online-ul funcționează din inițiativa altora și în favoarea mea, un exemplu elocvent este singurul meu proiect amplu de ilustrație, „Roșcata-ca-arama și cei șapte șoricari”, care a stârnit unele reacții pozitive online, le mai interceptez când și când. Asta nu poate decât să mă bucure.

Piața de ilustratie românească

Ah, cred că sunt cam outsider ca să am un răspuns elocvent. Cred că e în creștere și acesta-i semnul că urcăm tot mai sus pe piramida nevoilor. Și tot din capitolul răspunsuri mai curând generale, cred că ar fi bine să producem cât mai multă coeziune, emulație, să ne recunoaștem valoarea unii altora. Spun asta doar fiindcă știu că e un punct mai slab al nostru al românilor. Altfel eu ca profil sunt destul de izolat, iar în ce privește ilustrația, un mic satelit care orbitează departe de centru. : )

Care sunt cliseele pe care le observi în ilustrație

Vorbim de România? Cred că există niște clișee evidente, atât stilistic, dar și tematic. Dar poate așa se leagă o „școală de ilustrație românească” și e un lucru bun. Ceea ce poate părea o ofensă adusă acestei moderne instituțiii a originalității, poate fi asumat ca semn al unei renunțări la expresia proprie pentru a face parte din ceva mai mare. Depinde de oameni. Să vedem. : )

Noile cerințe ale clienților

Poate întrebarea vizează un fel de trend al pieței, însă fac încă prea puțină ilustrație și aș da mai curând un răspuns personal. Vin spre mine diferite lucruri, unele mai calde altele mai reci, care sunt (sau așa simt) menite să mă ajute să cresc. Caut cu atenție la asta și încerc să nu ratez nicio ocazie în sensul ăsta și să dau răspunsuri bune la provocări noi.

Planurile tale

Proiectul cel mare despre care spuneam include o serie de portrete ale unor personalități din istoria României. Sunt chemat să realizez câțiva metri pătrați de lettering pe zidurile unei biserici de sat ce-și așteaptă zugrăveala (n.r. este vorba de programul iconografic). Looking forward cu entuziasm dar și cu oarecare emoție. Urmează să coordonez un workshop de arhitectură la final de august, în care construim un pavilion din lemn. Asociația noastră, Designers, Thinkers, Makers are pe listă o carte ilustrată, despre expresii românești, cu deadline în toamnă. Suntem pe punctul de a finaliza ghidurile pentru intervenții în zonele construite protejate, cu ARCEN, cred că e un proiect important și abia aștept să iasă din tipar ca să intre în case. Mi-aș dori mult să reușim în viitorul apropiat să edităm o carte despre locuirea la bloc și amenajarea spațiilor comune. E o temă atât de importantă care n-a fost tratată la firul ierbii așa cum ni se pare nouă că ar fi util. Am avut în 2018 un proiect care tatonează tema, a fost (cred) un succes, dar apoi n-am mai investit energie în el. Deocamdată trebuie să obținem finanțare pentru această carte. Și mai este pe lista de așteptare un proiect de arhitectură blocat în faza de autorizare din pricina situației PUZ-urilor, în care abia aștept să-mi pun toată energia și fațetele creative, de la arhitect, la maker, ilustrator și pictor de pereți!