[REC și la podcast] Cristi Șchiopu (#așaîncepe): Am creat portrete de changemakeri pentru a explica elementele cheie necesare la început de drum

Să începem cu finalul. Înainte să facem interviul, Cristi Șchiopu, creatorul și gazda #așaîncepe, m-a întrebat: e în regulă dacă vorbim chiar dacă am oprit podcastul momentan, poate definitiv? În ultimele luni, a observat că face podcastul din disciplină și că a pierdut pe drum energia creatoare care-l motiva.

Da, am zis, e în regulă. Faptul că decizi să spui stop nu anulează munca depusă și nu șterge cu buretele cele două sezoane și 25 de episoade documentate, înregistrate și editate și care pot fi ascultate în continuare. De exemplu, primul episod a luat săptămâni de pregătire și a fost ca un examen, spune Cristi, care și-a propus să facă lucrurile cât mai bine.

Și poate ar trebui să vorbim mai des despre cum, când și de ce e în regulă să renunți la ce nu-ți mai aduce bucurie. Dar și despre drumul dintre idee și rezultat, obstacole, bormașini, surprize, descoperiri și, așa cum spune Serena Williams în editorialul din Vogue în care își anunță retragerea din tenis, evoluție.

Finalul nu e o renunțare, ci o transformare, iar Cristi nu face excepție cu planurile pe care le are.

Idee și primii pași

Ideea podcastului #așaîncepe a pornit din încrederea că sunt multe lucruri de aflat despre inițiativele mici și medii care pornesc de la firul ierbii. Mai există podcasturi despre antreprenoriat și podcasturi-interviu. Eu mi l-am dorit însă ca pe un podcast cu portrete de changemakeri, care să poată explica drumul de la idee la unde sunt acum.

Am creat o platformă întreagă (site, newsletter, cont Instagram) care să ajute discuțiile avute să ajungă la cât mai mulți oameni. Așa că am început cu aspectele astea, apoi cu lista de potențiali invitați, dar și cu niște conversații de mentorat le-aș zice eu. De exemplu, Andreea Vrabie m-a sfătuit să nu vreau să cunosc totul despre un invitat înainte de interviu. Documentarea e bună, dar și curiozitatea.

Energia unei discuții bune

Deși am mari emoții când trebuie să vorbesc în public, pentru podcast discuțiile sunt 1 la 1 și, chiar și la început, am fost mereu în energia unei discuții bune - asta odată ce m-am asigurat că butonul de înregistrare e pornit. Nu știu dacă relaxat ar fi cuvântul. Apoi, nu e un podcast video. Deși eu mă vedeam cu invitații, faptul că nu era înregistrat cu video cred că permite să fie cât mai natural.

De la idee la publicare

Primul episod a durat cel mai mult. Săptămâni. Începeam seria de interviuri cu Cristi Lupșa, pe care îl admiram de mult timp (+ proiectul DoR) și e persoana despre care m-am documentat cel mai mult. Am gândit întrebările, am gândit ordinea în care le pun (mereu mă gândesc la ordine, pentru a porni de la big picture și a ajunge pe un teren mai 1 la 1). Cred că a fost ca un examen. L-am trecut, zic eu.

Am publicat episoade o dată la două săptămâni și lucram cu un episod în avans. O dată ce aveam înregistrarea, dura cam 3 zile să îl aduc în forma în care el se auzea, pentru că nu las discuțiile cap-coadă. Mă extrag pe mine din interviu, astfel se aude doar invitatul și eu mă înregistrez apoi, doar pentru a face legătura între diferitele pasaje de interviu.

Invitații și temele

Alegerea invitațiilor la începutul proiectului s-a făcut dintr-o listă de oameni pe care îi admiram, ca inițiatori ai unor proiecte de care am auzit. Cred că aveam vreo 30 de nume. Apoi, pe măsură ce îmi petreceam timp în zona antreprenoriatului social și inițiativelor civice, tot mai multe nume s-au adăugat.

Invitaților le scriam pe email sau pe alte canale. Nu îi știam de dinainte, fiecare interviu a fost prima discuție cu ei. Majoritatea mi-au răspuns afirmativ, nu trimiteam mass-emails așa că fiecare email era personal cu "de ce vreau să vorbim". Am primit și niște refuzuri, în principal din sfera jurnalistică (jurnalism independent) motivate foarte sincer: "prefer să mă focusez pe munca propriu-zisă decât să dau interviuri", așa că am apreciat și răspunsul acesta.

Editarea discuției

Având în vedere că e un podcast editat, am libertatea să nu păstrez porțiunile care simt că nu servesc discuției sau ascultătorului. Însă sunt foarte puține porțiunile pe care le tai complet.

Prin faptul că îmi pregătesc întrebările (întrebări deschise care invită la reflecție), sunt puține șanse să ne abatem de la ce urmăresc. Ce mă interesează, legat de tema podcastului, este să aflu acele elemente cheie pe care trebuie să le afle un changemaker la început de drum.

Lecții și surprize

Am învățat câtă muncă e dacă vrei să iasă ceva de calitate. Cred că e subiectiv acest criteriu, însă am știut că nu mi-am dorit "încă un podcast de discuții" și, deși nu sunt perfecționist, îmi petrec mult timp la șlefuire și planificare.

Apoi m-a surprins cât de deschis vorbește lumea cu cineva necunoscut, dar care le arată că discuția nu e purtată degeaba. Cred că am sperat că așa va fi (altfel nu începeam), însă uitându-mă în urmă parcă nu îmi vine să cred că am vorbit cu atâta lume remarcabilă, pe care nu o cunoșteam.

Încă un lucru care m-a surprins a fost calitatea unor colaborări pe care le-am avut cu voluntarele care m-au ajutat pe parte de creare de conținut pentru Instagram și pe partea de transcriere de episoade. Le sunt profund recunoscător pentru contribuție!

Bormașina cea de toate zilele

Episodul cu Elena Calistru de la Funky Citizens a fost înregistrat pe zgomot de bormașină. Cred că erau niște lucrări în clădirea unde se afla Elena și probabil mi-am spus că va trebui să se oprească la un moment dat, însă a durat cam jumătate de interviu. Așa că am petrecut mult timp să scot bruiajul de bormașină acolo unde s-a putut.

Cred că acum aș ruga invitatul să reprogramăm, însă cred că am fost prea entuziasmat că în sfârșit vorbim ca să fiu foarte pragmatic cu detaliile astea.

Audiența

Cifrele audientei au făcut câțiva oameni de marketing pe care i-am contactat pentru colaborări să îmi spună că ne vedem peste doi ani.

Audiența cu care intru în contact e cea pe care o văd pe instagram interacționând. Am 70+ subscriberi pe YouTube și aproape 800 de followeri pe Instagramul proiectului.

Promovarea

Proiectul are o pagină de Instagram și acolo e principala interacțiune legată de podcast. Public episoadele și pe Spotify și alte canale însă pe YouTube (deși nu e podcast video) am de 3 ori mai mulți urmăritori decât pe celelalte platforme. Am creat și un newsletter lunar al proiectului care a ajuns la 210+ abonați, din care jumătate deschid emailurile trimise.

Partea tehnică

Înregistrez în Zencastr și lucrez cu Audacity. Apoi transform audio în video cu Headliner. Folosesc mult Canva pentru partea grafică.

E love-hate cu etapa asta. Vreau să sune bine, așa că e necesar să petrec timp. Însă dacă ar exista o baghetă magică pentru a obține rezultatul din capul meu în o treime din timp, aș folosi-o.

Podcasturi preferate

Primul podcast ascultat a fost probabil Pe bune cu Andreea Vrabie. De când l-am descoperit, am fost ascultător fidel. De la noi am mai ascultat Obiceiul Pământului (ce muncă!!) și, On the record al Ancăi Simina (îmi place mult că e foarte snappy - excelentă munca de editare a Ancăi) și, din când în când, podcastul Andreei Roșca, Vast and curious.

Din afară ascult probabil cel mai mult. Ascult This American Life cu mare pasiune, The Daily, dar și seriile scurte de investigație gen Day X, Wind of change, The other Latif. O ascultam pe Brene Brown - fabulos cum poate să creeze atmosferă într-un podcast. Mai ascult Huberman Lab, deși aproape niciodată până la final.    

Peisajul podcasturilor în România

Nu cred că știu ce funcționează pentru că mă mir de succesul unor podcasturi care mie îmi par emisiuni TV numite podcast. Mă mir nu că au succes, ci că le zicem podcasturi. Pentru mine, dacă atmosfera e de "dragi ascultători", nu e podcast. Podcasturile pe care le ascult cu drag sunt cele care îți transmit sentimentul de audience of 1.

Mi-ar plăcea să văd mai multe podcasturi în care intervievatorul să vorbească mult mai puțin decât invitatul. Mai multe podcasturi narative. Poate mai multe podcasturi la persoana 1, de opinie.

Așa se termină

Am oprit podcastul pentru că în ultima vreme nu mai aveam energia din începutul lui. Și nu e vorba de o oboseală, care trece cu niște nopți de somn bun. La început (câteva luni bune) nu părea "muncă", deși începutul de la zero a costat mai multe ore decât ar costa să continui.

Apoi, eu fiind în Belgia, am început să resimt o distanță de câteva luni, când poate aș fi vrut să particip la evenimentele organizate de oamenii cu care vorbesc, să mă implic cumva, mai mult decât prin discuții. Distanța aceasta nu am simțit-o în pandemie, însă în ultima vreme a fost foarte vizibilă pentru mine, aproape ca o deconectare.

De aceea în ultimele luni (și ultimele episoade) m-am lăsat purtat mai mult de disciplina de a continua decât de energia aia bună, creatoare, pe care o cunoșteam bine. Și mi-am ascultat (nu ușor) instinctul de a nu continua proiectul.

Planuri

Planul care implică #așaîncepe e ca mi-ar plăcea să mentorez un podcast similar (cu ce pot ajuta, voi ajuta) și să creez un ebook cu niște concluzii ale proiectului + niște resurse pentru cei care vor să înceapă ceva de la zero în mediul antreprenoriatului social.

Invitatul ideal

Am un mic regret că nu am apucat să vorbesc cu Mircea Toma. L-am contactat, mi-a răspuns, însă nu am găsit un timp bun pentru a vorbi. E o persoană pe care o admir foarte mult.