[Bibliografii personale] Raisa Beicu: Literatura este una dintre cele mai puternice forme de vindecare pentru mine

Este atât de prea mult în jur, online și offline, încât ne-am propus să forțăm o pauză de la realitate și să ne retragem în cărți. Facem un spațiu în care să respirăm puțin și să ne auzim gândurile. Cărțile au superputerea asta, de a ne vindeca și de a ne inspira. Doar dacă am găsi și noi timp și loc pentru ele. Asta e și misiunea acestei serii editoriale. Să facem împreună o bibliotecă colectivă, un club de lectură imaginar.

Pentru Raisa Beicu, literatura a devenit parte din stilul ei de viață. Nu e nevoie să își facă timp pentru lectură, se întâmplă natural. 

Atunci când sunt depășită de ce mi se întâmplă în viață, literatura și diverse alte forme de artă mă ajută să găsesc soluții nebănuite. Arta mă vindecă, mă face mai înțelegătoare cu mine și cu cei din jur, mă educă emoțional și psihic, vorbește pe limba mea atunci când nu îmi mai găsesc cuvintele, spune Raisa. 

Vorbim cu Raisa în continuare despre cărțile lui 2022, lecturi care au frustrat-o, tabieturi de citit, cărți amânate și autorii preferați: 

Când și cum citești

Adeseori, am de-a face cu lecturi cu termen-limită. Fie pentru că urmează să am un interviu cu un autor, fie că moderez un eveniment, fie că merg la un festival literar. În plus, mai mereu citesc din perspectiva sinapselor, fac notițe, lipesc post-it-uri pentru a mă ajuta în procesul care urmează. Așadar, dacă înainte citeam doar de plăcere, acum lectura mi-e mult mai organizată, studiată. M-am întrebat dacă aspectul acesta îmi deteriorează plăcerea, însă prefer să cred că pasiunea mea a devenit mai finisată, mai complexă, și am reușit prin aceste studii să cunosc oamenii mei preferați din literatura din România și nu numai. Este o evoluție a unei pasiuni de care sunt sincer mândră.

Acum citesc mai puțin, dar cumva mai bine. Încerc să îmi aloc intervale specifice în weekend, de obicei duminica, când îmi displace să ies în oraș. În plus, îmi organizez mici vacanțe în care doar asta fac: citesc. În rest, citind de când sunt mică, literatura a devenit parte din stilul meu de viață, așadar nu este nevoie să îmi fac timp, se întâmplă natural. E ca și când m-aș întreba dacă am timp să mănânc. Nu îmi pun problema așa.

Tabieturi de lectură

Nu am reușit niciodată să mă acomodez cu ebook-urile, deși am încercat. Am crescut într-o casă cu bibliotecă imensă, așa că am moștenit dorința de a avea colecții de cărți. Iubesc să am cartea în format fizic, să lipesc fizic post-it-uri în dreptul citatelor care îmi plac, să îmi văd cartea noptieră în fiecare seară când mă întind în pat. Și cele mai importante rămân volumele semnate de autorii pe care îi admir. Cum poți obține asta digital?

Cumpăr multe cărți pe care, de obicei, le citesc doar acasă. Îmi place să am o atmosferă anume, îmi place familiaritatea spațiului meu, unde fac pauze și respir liniștea propriului mediu. Locuiesc într-un apartament cochet și tare luminos, cu o priveliște impresionantă, așa că acolo știu sigur că universurile literare se simt și ele acasă odată cu mine.

Selecția

Sunt activă pe Goodreads, așa că acolo îmi notez cărțile pe care aș vrea să le citesc. În plus, am în telefon o listă unde îmi notez titluri de care aud la prieteni sau pe care le observ în recenzii, postări etc. Spre exemplu, cel mai recent titlu adăugat pe lista mea a venit dintr-o postare făcută de Radu Afrim, unul dintre regizorii români pe care îi admir, în care povestea despre memoriile Ninei Cassian, de la care plecând va lucra la următoare lui piesă la Teatrul din Constanța. Așa că, îmi voi cumpăra memoriile Ninei Cassian, o femeie pe care o ador pentru cum a fost cap-coadă, un personaj realmente fascinant.

Înainte de acest titlu, notasem IONA, de Marin Sorescu, pentru că am fost recent la piesa de teatru IONA, în coordonarea scenică de Victor Ioan Frunză, cu talentatul Lari Giorgescu. Spectacolul a fost atât de bun, încât acum vreau să recitesc opera lui Marin Sorescu. În fine, cam așa circulă universul meu literar. Consum diverse forme de artă și recomandările vin de la ramnificații artistice, articole, prieteni, gale internaționale în care sunt premiate anumite volume.

De ce citești

Literatura este una dintre cele mai puternice forme de vindecare pentru mine. Atunci când sunt depășită de ce mi se întâmplă în viață, literatura și diverse alte forme de artă mă ajută să găsesc soluții nebănuite. Arta mă vindecă, mă face mai înțelegătoare cu mine și cu cei din jur, mă educă emoțional și psihic, vorbește pe limba mea atunci când nu îmi mai găsesc cuvintele.

Colțul de citit al Raisei

Top 3 cărți citite în 2022

“Cartea plantelor și animalelor”, de Simona Popescu, “Calypso”, de David Sedaris, “Capricii periculoase”, de Nora Iuga.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult în jurul tău anul acesta

“Din cer au căzut trei mere”, de Narine Abgaryan. Am auzit de ea pe oriunde mă întorceam, însă recunosc că pe mine nu m-a prins deloc. E o carte drăgălașă, dar am resimțit-o prea simplist, mult prea simplist scrisă.

Cartea care te-a surprins

N-am fost niciodată mai nervoasă pe o carte cum am fost pe „O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara. Am trecut rapid de la „formidabil scrisă”, la „puțin credibilă aici” sau “too much acolo”. O carte a extremelor, a suferinței și a empatiei. O carte senzorială despre boală, durere, iubire, suferință, renunțare. Am avut nenumărate momente în care, citind, îmi atingeam pielea, tâmplele, simțeam organic durerile descrise sau mă miram când mă uitam în oglindă și mă vedeam pe mine în loc să-i văd pe Willem, Malcolm, JB sau Jude.

Încă nu m-am decis dacă o iubesc sau o urăsc ori dacă aș fi vreodată capabilă să o recitesc. Dar cert este că m-a adus în punctul de a simți emoții viscerale vizavi de ea. Și, în fond, arta cu asta lucrează.

O carte care te-a frustrat

“Acolo unde cântă racii”, de Delia Owens, pentru că era extra lăudată, însă mie nu mi-a plăcut. M-am supărat tocmai pentru că aveam așteptări foarte mari și am fost dezamăgită, însă literatura este mereu subiectivă, depinde în ce fază te prinde, depinde de ce tip de cititor ești și direcția pe care o cauți.

Cartea care (încă) îți inspiră perfecțiune 

“Omul fără însușiri, de Robert Musil” – care este și cea mai dificilă lectură a vieții mele.

Și o mărturisire: o carte clasică pe care nu ai citit-o   

Muntele vrăjit, de Thomas Mann.