Să faci ce îți place, să te reprezinte, să păstrezi misiunea și motivația de început și să supraviețuiești. Raluca Selejan și Oana Doboși au fost implicate civic în viața comunității încă din facultate. Au fondat acum șase ani librăria independentă La Două Bufnițe din pasiunea pentru cărți, dar și pentru a crea un spațiu de întâlniri cu sens pentru oamenii din Timișoara. Niciuna nu mai lucrase înainte într-o librărie, dar nu au pornit businessul fără o pregătire temeinică: au citit tot despre piața de carte, edituri și librării, dar și despre istoriile librăriilor pe care le admirau, interviuri cu proprietari de librărie și cu librari, s-au consultat cu librari cu experiență. Nu a fost ușor. Nici începutul, nici anii care au urmat.
Când am deschis librăria, în decembrie 2016, am fost motivate de pasiunea pentru literatură, de dorința de a crea un loc în care discuția principală să fie în jurul cărților: scriitori, edituri, traducători și de motivația de a ne porni propria afacere. Foarte pe scurt, povestea librăriei a plecat de la prietenia dintre noi (deja de 24 de ani), de la pasiunea noastră pentru cărți și pentru lectură, de la faptul că am vrut să avem propria noastră afacere în orașul nostru, Timișoara, și de la ideea că dacă facem ceea ce ne place, și dacă o facem împreună, o să reușim, spun Oana și Raluca.
Vorbim cu ele în rândurile de mai jos despre cum a crescut organic și sănptos La Două Bufnițe, echipa librăriei, comunitatea construită în jurul ei și obstacolele supraviețuirii într-un domeniu atât de sensibil, cum e piața de carte din România.
Misiunea de început
Oana &Raluca: Când am deschis librăria, în decembrie 2016, am fost motivate de pasiunea pentru literatură, de dorința de a crea un loc în care discuția principală să fie în jurul cărților: scriitori, edituri, traducători și de motivația de a ne porni propria afacere. Foarte pe scurt, povestea librăriei a plecat de la prietenia dintre noi (deja de 24 de ani), de la pasiunea noastră pentru cărți și pentru lectură, de la faptul că am vrut să avem propria noastră afacere în orașul nostru, Timișoara, și de la ideea că dacă facem ceea ce ne place, și dacă o facem împreună, o să reușim.
Ce înseamnă acum să reușim? Cu siguranță perspectiva asta s-a schimbat în cei 6 ani - dacă la început era să trăim din ceea ce ne place, astăzi înseamnă să supraviețuim. În primul nostru an, librăria a devenit membru asociat al European and International Booksellers Federation (EIBF), o asociație profesională pentru librari ai cărei membri plini sunt asociațiile de librari din Europa și Statele Unite ale Americii. Cum la noi în țară nu există o asemenea asociație, am început să ne ocupăm tot mai mult să vorbim despre ce înseamnă meseria de librar - o altă motivație din spatele a tot ceea ce facem zi de zi.
Deși nici una dintre noi nu a mai lucrat înainte într-o librărie, nu am intrat în acest business fără să ne fi pregătit: am citit tot ce ne-a picat în mână despre piața de carte, edituri și librării, am citit istoriile librăriilor pe care le admirăm, am citit interviuri cu proprietari de librărie și cu librari, ne-am consultat cu librari cu experiență care ne-au fost povestit din culisele acestei meserii. De-a lungul a celor aproape 6 ani, ne-am așteptat să fie puțin mai ușor să lucrezi în acest domeniu la noi în țară. De când am deschis La Două Bufnițe, nu s-a schimbat aproape nimic în ceea ce privește spriinul și legislația pentru piața de carte sau în ceea ce privește meseria de librar.
Cum a crescut librăria
Oana & Raluca: A crescut în numărul de titluri la raft, în numărul de evenimente pe care le organizăm, în numărul de scriitori care vin la Bufnițe. Planul inițial era să ne auto susținem, să ne punem fanteziile literare în practică prin forțele proprii și prin cărțile pe care le vindem. Ne-am prins destul de rapid că așa ceva nu se poate, că trebuie să găsim mereu alte resurse pentru a face toate lucrurile care astăzi definesc La Două Bufnițe - de exemplu, în 2020, chiar înainte de a intra în pandemie, ne-am înființat un ONG pentru a aplica cu proiecte la diverse finanțări.
Faptul că până în anul pandemiei nu ne-am atins de overdraftul de bancă ne spune că limita era acolo, dar era încă cât de cât în regulă. Punctele de cotitură au fost două: pandemia și începutul acestui an. În pandemie, librăriile nu au fost considerate esențiale, ca în alte țări, și nu au primit sprijin financiar ca în alte țări. Desigur că am aplicat și noi la fondurile de la Măsura 2, în octombrie 2020, doar că banii i-am primit anul acesta în martie, atunci când deja eram hotărâte să închidem librăria. Pentru că a doua cotitură a fost la începutul acestui an, când creșterea tuturor prețurilor a afectat încasările din librărie, cele mai mici pe care le-am avut din 2016 până azi. Apoi a venit sprijinul financiar de la Măsura 2 și sprijinul emoțional de la colegi, familie și prieteni. Nu știm ce va urma, dar știm că în momentul de față încercăm să facem tot ce ne stă în putere ca librăria să rămână deschisă și să supraviețuiască.
Principiile unui business sănătos
Oana & Raluca: Probabil că un business sănătos, în România, nu este o afacere în piața de carte. Pentru că ceea ce facem noi se numește supraviețuire, în contextul în care 95% din cifra noastră de afaceri e constituită din vânzarea de carte, asta înseamnă o librărie adevărată. Ăsta e un principiu de la care încercăm să nu ne abatem oricât de greu ar fi, să rămânem concentrate pe vânzarea de carte, nu pe alte produse auxiliare.
Un alt principiu e că oferta de carte expusă în librărie este aleasă strict de noi, nu ne-o poate impune nimeni. Cum spuneam și mai sus, cel mai greu a fost în pandemie și la începutul anului acesta, mai ales după ce a izbucnit războiul din Ucraina. În România nu există niciun cadru la nivel politic și administrativ care să protejeze cartea, noi nu avem o lege a prețului unic al cărții, așa cum e în Franța de mai bine de 40 de ani, lege care ar permite librăriilor independente să existe și să se dezvolte.
Echipa
Oana & Raluca: Am știut încă de la început că singur nu poți reuși, orice ți-ai propune ai nevoie de echipă, ai nevoie de familie, ai nevoie de prieteni, ai nevoie de oameni care să gândească diferit de tine și să te provoace. Colega noastră, Livia Hektor, lucrează cu noi de când am deschis librăria, din 2016. Ea a fost singura cu experiență de librar și ne-a pus foarte multe întrebări prin care încerca să înțeleagă care este planul nostru. Colegul nostru, Alexandru Higyed, lucrează cu noi de 3 ani, este poet și trece în anul 2 la doctorat. În prezent suntem în restructurări, pentru că Snejana Ung, care a lucrat 4 ani cu noi, și-a găsit un post de asistent de cercetare la Universitatea din Sibiu în continuarea doctoratului pe care l-a încheiat anul acesta.
Ne propunem ca și cu viitorii colegi să fim pe aceeași lungime de undă: librăria noastră independentă este orientată, în primul rând, pe cărțile care ne plac și pe care vrem să le promovăm. Pandemia ne-a arătat cât suntem de uniți, de fapt - am făcut o serie de interviuri cu colegii noștri despre ce înseamnă pentru ei să fie librari la Bufnițe și fiecare dintre cei trei au spus, într-un moment al discuției, că se simt ca într-o familie în care contăm unul pe încrederea celuilalt. Nu e puțin lucru să ai colegi în care să poți avea încredere, pe care să te poți baza, cu care să te simți bine și în timpul programului de lucru, dar și în afara lui.
Comunitatea din jurul businessului
Oana & Raluca: În primul rând, noi am fost, încă din facultate, prezente în viața culturală și civică a orașului. Aceasta a fost prima noastră carte de vizită: tot ce am făcut până am hotărât să deschidem librăria. Mai apoi, ne-am concentrat să facem ce ne place, ce ne reprezintă și am fost sincere și autentice în ceea ce am comunicat și ce am organizat. Desigur, așa cum am spus mai sus, echipa este ceva la care noi ținem foarte mult și care face parte tot din cartea noastră de vizită, asta simțind și comunitatea din jurul nostru. De exemplu, fiecare dintre noi are un raft de recomandări în librărie, se ocupă de anumite domenii și evenimente, în așa fel încât să facem fiecare, în măsura în care se poate, ceea ce ne place.
Toți suntem pasionați de ceea ce facem și asta se simte zi de zi. Apoi, prin diversitatea evenimentelor organizate de-a lungul timpului de la lansări de carte la proiecții de film, pentru un public de la 0 la 99 de ani, am reușit să formăm comunitatea noastră de cititori îmbufnițați care ne-a fost și ne este alături. Am vrut să creăm un spațiu cultural pentru timișoreni, pentru Timișoara și pentru toți cei care o vizitează.
Învățături din antreprenoriat
Raluca: Că e cel mai greu să fii propriul tău șef, să ai grijă de oamenii cu care lucrezi și care lucrează cu tine - colegi, parteneri. Că e greu să ai timp liber în care să nu vorbești despre muncă și să nu te gândești la ea. Se întâmplă să mi se atragă atenția de către prieteni că și atunci când plecăm undeva mai lucrez puțin pentru librărie. Pe mine nu mă deranjează, cred că mă ajută să rămân conectată la ceea ce am început să construiesc împreună cu Oana, dar recunosc că ar fi bine să învăț să-mi fac mai mult timp pentru mine.
Oana: Am învățat să am puțin mai multă răbdare și că de cele mai multe ori, atunci când un business depinde de tine, nu e sănătos să reacționezi nici emoțional, nici sentimental. Am mai învățat că chiar și atunci când meseria ta este făcută din pasiune, în majoritatea timpului ajungi să faci lucruri care nu îți plac. Probabil că descoperirea cea mai mare, care nu a fost o surpriză de altfel, e că atunci când ai propriul business, mai ales în domeniul cărții, nu prea ai liniște niciodată și nici siguranța zilei de mâine. Câteodată aș mai avea nevoie și de liniște, și de o siguranță pe termen lung, dar asta probabil că se va întâmpla la pensie. Și ca să ajung la acea pensie pe care o visez în Elveția, motivele care mă fac să rezist sunt o mână de oameni cu care lucrez, cărțile pe care le știu aproape de mine, prietenii care sunt aproape de librăria noastră zi și noapte și mai ales faptul că a fi antreprenor îmi dă un anumit fel de libertate pe care nu aș avea-o în alt context.
Ce îți dă speranță în România
Raluca: Pentru mine România egal persoanele care cred în noi și în librăria noastră, care își doresc să rezistăm și să nu ne punem problema să închidem - care ne susțin și financiar, și emoțional. Sunt copiii de 10 - 14 ani care vin vara, din proprie inițiativă, să facă voluntariat la Bufnițe pentru că sunt pasionați de cărți și vor să știe ce înseamnă să fii librar. Este Oana, care atunci când încep să mă perpelesc, mă ține pe linia de plutire și mă încurajează. Sunt colegii noștri care, de multe ori, din proprie inițiativă, luptă și muncesc pentru librărie chiar și în zilele lor libere. Toate astea îmi dau speranță.
Oana: Cred că, la ora asta, speranța înseamnă pentru mine să continui să găsesc oameni, proiecte și lucruri în care să cred. Când nu se mai întâmplă așa, adică să nu mai cred în ceva sau cineva, atunci plec. Dacă sunt încă în România, cu un mare accent pe încă, înseamnă că am norocul să fiu implicată în proiecte în care cred, alături de oameni în care cred, și asta pentru că îi iubesc, îi admir și pentru că nu mă lasă să stau pe loc.
