După doi ani în care a călătorit prin orașele din țară, într-o formulă descentralizată, adaptată contextului pandemic, Ideo Ideis Festivalul național de teatru tânăr se întoarce acasă, în Alexandria, între 15 și 21 august. Ediția cu numărul #17 stă sub semnul reevaluării identităților personale și a redefinirii valorilor colective, printr-un program intens de ateliere de teatru, arte alăturate, întâlniri cu mentori, evenimente outdoor și momente de inspirație oferite de artiștii și profesioniști care regândesc implicarea comunitară.
Cine suntem după mai bine de doi ani în care întreaga planetă a traversat un proces de transformare și cum ne raportăm astăzi la noi înșine și la ideea de comunitate? S-a redefinit sau nu felul în care evenimentele se raportează la public? În ce fel s-a reconfigurat relația eveniment-participant? Au încercat să ofere răspunsuri și perspectiva propriei experiențe 3 oameni-cheie din organizarea celui mai mare festival de teatru tânăr din țară, Ideo Ideis: Liviu Romanescu, Director festival, Adriana Guță, Art director și Silvia Ciubotaru, Director dezvoltare comunitară.
Cum a redefinit pandemia legătura spectator-eveniment
Liviu: In calitate de artist, din interior, am simțit mult mai prezentă nevoia unui „de ce” clar și articulat. Post-pandemie, evenimentele au curs, spectacole, concerte, tot ce au pus on-hold artiștii în cei doi ani, au dezlănțuit în vara lui 2021. Oamenii par a fi căpătat o nevoie mai mare de a aparține, decât de a bifa acte sociale. Și atunci locurile în care simt că nu mai aparțin au început să se golească. Creatorii încep să se întrebe CUM pot să (re)lege acele vechi conexiuni, lucru care nu e rău. Ce e defavorabil, e contextul economic pe care lumea post-pandemică l-a adus cu ea, iar aici începe o triere a evenimentelor care nu mai e neapărat bazată pe valoare sau relevanță culturală.
Adriana: La nivel personal, cred că fiecare și-a regândit semnificația proprie a valorii evenimentelor culturale. A avut loc o tranziție de la căutat un răspuns pentru „ce pot viziona astăzi?”, la „ce evenimente se desfășoară în continuare și ce trebuie să fac pentru a participa?”. Este mai simplu să nu acorzi importanță acestui tip de experiență când este la îndemână, dar, când îți este restricționat accesul, poate deveni mai evident că e un element valoros în viețile noastre.
Din alt unghi, cred că a devenit mai vizibil pentru public procesul de organizare de evenimente și numărul mare de resurse necesar pentru asta - e nevoie de timp, de echipe, de resurse financiare, de spații și multe alte elemente ca să poți realiza asta și livra un produs cultural de calitate. Poate că rezultatul final este foarte ușor accesibil, dar este muncă enormă în spate și poate spectatorul nu e obișnuit să observe asta, să aprecieze sau să susțină. Sper că ne-a adus mai aproape această experiență unii de alții și că în relația organizator/spectator s-au găsit și elemente utile, care pot fi păstrate și dezvoltate în continuare.
Silvia: Din perspectivă psihologică, înainte de pandemie cei mai mulți dintre oameni nu erau neapărat conștienți de dimensiunea spațiului intim personal sau de poziționarea propriilor granițe de confort în interacțiunea cu ceilalți. După experiența izolării/carantinei și a amenințării constante a virusului, oamenii s-au confruntat cu o conștientizare brutală a acestor două elemente. Spațiul intim personal a devenit un teritoriu vital pentru toți cei care au reușit să accepte realitatea existenței și pericolului reprezentat de Covid19, iar granițele personale s-au rigidizat, s-au repoziționat mai defensiv și au început să producă schimbări în relațiile dintre oameni.
Relația spectator-eveniment îmi pare să fi devenit mai fragilă și mai intimă ca urmare a pandemiei. Oamenii s-au temut constant timp de doi ani de apropierea fizică de străini, ba chiar și de cunoscuți, iar asta a influențat major deciziile legate de participarea la evenimente de orice tip, chiar și acolo unde participarea era permisă sau posibilă. Această distanțare a impactat direct interacțiunile sociale, inclusiv pe cele cu caracter educațional, profesional, cultural și artistic, iar măsurile de siguranță anticovid s-au transformat în procese de deprivare prelungită din alte puncte de vedere.
Acum că ne putem desfășura din nou activitățile fără restricții majore, ne-a rămas de lămurit relația cu propriile noastre granițe și cu propria noastră disponibilitate de a ne (re)apropia de alți oameni. Încă ne temem, încă ne îmbolnăvim, iar apropierea fizică de care avem nevoie pentru a ne simți împreună și (re)conectați ne produce încă sentimente confuze și ambivalente - de la teamă la nerăbdare și de la entuziasm la anxietate. Cred că e o perioadă interesantă în relația dintre spectator-artă, căci tind să cred că ambivalența asta ne face mai atenți și mai prezenți.
Adaptarea la noul normal
Liviu: Șocul a fost unul semnificativ. Dacă adăugăm și impactul conflictului pornit la granițe, e și mai și. Lucrurile sunt diferite, iar în contextul descris, e absolut normal. Legat de flow-ul de lucru, planificarea aș zice că se face mai din timp, dar totodată încerc să mă păstrez cât de fluid pot în fața schimbărilor, având în focus scopul și direcția.
Adriana: Din momentul în care au apărut modificări la modul în care putem desfășura un eveniment, am pus o mică pauză la procesul de lucru obișnuit și am analizat fiecare segment în parte - ce putem face în continuare, cum ne putem adapta la noile reguli, ce elemente sunt întrerupte complet și ce putem aduce nou, cum putem crea un spațiu sigur de desfășurare a Festivalului și un spațiu sigur de lucru pentru echipă. Am încercat să comunicăm cu publicul cu empatie și blândețe, să arătăm că ne putem bucura împreună de Festival într-un mod responsabil.
Privind partea bună a lucrurilor, ne-am hotărât să ducem experiența ideo și în alte comunități de adolescenți din țară, prin atelierele de teatru și arte alăturate pe care le organizăm pentru trupele de teatru. Facem asta prin unul dintre pilonii Ideo Ideis, Capsulele de Teatru și Deșteptări. Ne dorim să revitalizăm cultural comunitățile mici și medii, din întreaga țară, unde din punct de vedere cultural și al educației alternative, nu se întâmplă mai nimic.
Mă gândesc că „normalul” s-a redefinit, dar numai parțial. Toată lumea își dorea și aștepta cu nerăbdare să revină la siguranța pe care o simțea înainte. Odată cu relaxarea sau absența restricțiilor, cred că o mare parte dintre noi caută familiarul - să experimentăm lucruri și să ne comportăm ca înainte, când ne era mai clar totul. Chiar dacă integrăm în continuare în procesul de lucru soluții sau abordări noi dezvoltate în această perioadă, poate e prea curând, la nivel emoțional, să le numim noul „normal” - a fost o schimbare destul de abruptă a stilului de viață, este de înțeles că vrem să avem la ce să ne întoarcem, la un reper care nu depindea de o perioadă așa grea.
Silvia: „Normalul” la care mă gândesc eu e definit statistic. E varianta aceea de comportament care apare cel mai frecvent într-o situație comună. Nu cred că avem cum să revenim la un normal din trecut - în niciun caz din punct de vedere emoțional, dar cred că putem vorbi despre o revenire la un anumit tip de comportamente vizibile, observabile din exterior. Iar asta se poate întâmpla chiar dacă, în sinea noastră, cu toții mai avem de procesat niște layere suplimentare de gânduri și emoții, derivate direct din experiența pandemiei. La Ideo, în ultimii doi ani, am încercat să păstrăm „normalul” experienței de participare pe cât posibil: să garantăm interacțiunea dintre tineri și traineri & mentori, în condiții safe, în orașele trupelor, iar asta ne-a păstrat cumva „aproape” emoțional, chiar și de la distanță. Anul acesta, festivalul va readuce trupele în Alexandria și cred că vom construi împreună un nou normal, redefinit și reajustat, care să ne permită atât spații sigure și clare între noi, cât și apropierea de care cu toții avem nevoie pentru a crește, a învăța și a ne dezvolta într-o direcție care să ne facă bine tuturor.
Publicul și schimbările
Liviu: Până acum am avut două ediții post-pandemice „capsulate”. Trupele au rămas în comunitățile lor, iar festivalul a găsit soluții de a ajunge la ei. Anul acesta revenim cu trupele participante în Alexandria, iar efervescența sigur își va face simțită prezența. Vom fi extrem de atenți să vedem ce anume s-a modificat în comportamentul publicului larg vis-a-vis de festival. Ce am simțit până acum din mica interacțiune avută cu cei din comunitatea locală e o dorință de a vedea orașul re-capacitat cu spirit tânăr. E de bine.
Adriana: Cred că cel puțin o parte din comunitate a observat și apreciat faptul că am adus Festivalul în Alexandria și în acea perioadă mai grea pentru toată lumea, fie el și redimensionat.
Silvia: Mă pot referi la schimbări „în bine” și „în rău” doar dacă precizez că e vorba de perspectiva mea din acest moment :) Nu prea cred în astfel de etichete generaliste și evit să le utilizez pentru a nu aluneca în tendințe judicative fără să-mi dau seama - o lecție pe care am învățat-o la Ideo Ideis, printre multe altele. Cred însă că e dificil să aducem oamenii în sala de evenimente - iar aici mă refer la publicul larg din comunitatea locală, dar aș pune dificultatea aceasta mai degrabă pe seama lipsei unei oferte culturale constante, diverse și de calitate la nivelul orașului nostru. Prin proiectul Laboratorul Ideo Ideis încercăm să redefinim această relație cu publicul alexăndrean, dar în cazul Festivalului Ideo Ideis deja vorbim despre un alt tip de relație.
Festivalul adună oameni de toate vârstele, care au participat sau au sprijinit festivalul în diverse feluri de-a lungul celor 17 ani de când se tot întâmplă - fie și doar o dată pe an, în cea mai toridă lună a verii. Cred că publicul alexăndrean are o oarecare nostalgie, dar și o mândrie apropo de ceea ce înseamnă Ideo Ideis pentru Alexandria. Și sper să putem hrăni în continuare aceste sentimente, căci ele ne ajută acum să ne (re)apropiem suficient de mult și suficient de safe încât să putem să ne bucurăm cu adevărat de experiența culturală, artistică și emoțională pe care o reprezintă festivalul.
Revenirea Ideo Ideis
Liviu: Vreau să se recâștige anul acesta încrederea în celebrarea împreună. Cu atât mai mult cu cât este un eveniment cu puternic iz educațional, sper din suflet ca arta, introspecția și dialogul să aducă oamenii împreună în acest context destul de dement și nesigur. Iar pe termen mai lung, dorim ca Ideo să devină un infuzator de curaj și de dezvoltare. Pe mai multe paliere, de la bunul spectator până la bunul administrator.
Adriana: Îmi doresc să fie primit cu brațele deschise și curaj. Aș vrea să ajungă la cât mai mulți oameni din comunitate - și nu numai - energia și entuziasmul cu care echipa lucrează la acest proiect. Aștept cu drag să ne grupăm iar - noi, cei din organizare (pentru că se strânge toată echipa mare numai la Festival), dar și noi, care construim Festivalul, cu cei din comunitate.
Silvia: Pentru mine, (re)venirea în Alexandria s-a produs mai devreme. Din iunie, alături de o echipă crescută cumva în festival, am lansat proiectul „Laboratorul Ideo Ideis. Laborator de dezvoltare personală și comunitară”, un proiect finanțat de autoritățile locale, care aduce în oraș evenimente și ateliere similare celor din timpul festivalului, pe o perioadă mai îndelungată. Momentan avem finanțarea securizată până la finalul anului, dar dacă lucrurile merg bine, cred că aceasta este adevărata (re)venire a Ideo Ideis în Alexandria, căci unul dintre planurile Laboratorului este să (re)activeze tineri artiști și profesioniști în diverse alte domenii, oameni născuți sau care au trăit în Alexandria cel puțin o parte a vieții lor, și să le ofere oportunitatea de a aduce ceva din cunoștințele și experiența lor personală și profesională în atelierele, dezbaterile, conferințele și spectacolele din programul Laboratorului. Prin urmare, încerc să nu am doar așteptări, ci să rămân concentrată pe implementarea planurilor și pe cum putem să răspundem mai eficient nevoilor pe care le-am identificat în comunitate de-a lungul anilor.
Reinventarea
Liviu: Cred că reinventarea e bine să fie echilibrată cu aprofundare. Altfel reinventezi mereu la suprafață. Sigur că e important procesul de a redefini și a te repoziționa vis-a-vis de scop, pentru simplu fapt că îți oferă mai multe perspective. Perspectivele te scot din prostie și din dictatură, iar Ideo Ideis a pornit de la una din cele mai curbate perspective posibile - 3 adolescenți vor să creeze un festival de teatru în comunitatea lor locală care nu are un teatru. Și e important să continuăm să infuzăm tineri din comunitate cu acest spirit.
Adriana: Redefinirea, adaptarea, creșterea sunt elemente esențiale pentru toate tipurile de proiecte, în special pentru cele care lucrează la construirea unei relații strânse cu o comunitate mai mare. Echipa Ideo a fost atentă mereu la această dimensiune - am învățat din mers cum se construiește un eveniment, cum poți planifica să crească treptat, de la an, la an, și cum să atragi resursele necesare pentru asta.
Flexibilitatea și capacitatea de adaptare ar trebui explorate și dezvoltate constant, într-un mod activ. Printre elementele de bază ale Festivalului Ideo sunt fix oameni și este nevoie ca proiectul să se dezvolte astfel încât să poată cuprinde nevoile acestora, fie că ne referim la comunitate, fie că ne referim la echipă. Am crescut împreună - și noi, și Festivalul care ne-a oferit un spațiu în care să ne manifestăm în siguranță și cu încredere. Lucrul acesta îl face atât de valoros și cred că este și unul dintre motivele pentru care a ajuns la această ediție.
Silvia: Cred că (re)definirea și (re)inventarea fac parte din provocarea și satisfacția de a fi în viață, în general. La fel și în cazul brandului Ideo Ideis, (re)definirea și (re)inventarea sunt procese continue, care au avut loc și în trecut și vor continua să se întâmple cu fiecare nouă etapă. Cum altfel am putea să continuăm să creștem?
Liviu Romanescu este actor, producător, co-fondator al companiei Vanner Collective. Este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București și al The Oxford School of Drama. Experiența lui în teatrului include spectacole precum „Biloxi Blues”, de Neil Simon (Teatrul Național din București), „LUNGS”, de Duncan Macmillan (Teatrul ACT), „Captain Amazing”, „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons.”, „Aici, Moscova” (unteatru). Liviu este co-fondator al hubului artistic Româno-Britanic Vanner Collective, alături de care din 2015 organizează turnee naționale și campanii de informare prin intermediul spectacolelor de teatru, abordând subiecte precum sănătatea mintală, cenzura, empatia, fenomenul de bullying, „bagaje” și moșteniri transgeneraționale, masculinitatea toxică. Liviu este trainer acreditat, pasionat de lucrul cu adolescenți și adulți, dezvoltare de soft-skills și dinamici de lucru în echipe.
Credit foto: Alex Gâlmeanu
Adriana Guță face parte din echipa ideo de 15 ani, sub diverse departamente - voluntar, ghid trupă, multimedia, Logistică, Art Director, Website Manager. Colaborează cu The CSR Agency pe proiecte de raportare de 7 ani.
Credit foto: Larisa Baltă
Silvia Ciubotaru (Guță) a absolvit Psihologia la Universitatea București și în prezent este psihoterapeut specializat în psihoterapie experiențială. Lucrează de 15 ani în proiecte de educație și cultură pentru tineri, cum sunt IDEO IDEIS sau In a Relationship. Crede că oamenii fericiți trăiesc în prezent și că prezentul are loc pentru toți oamenii.
Credit foto: Larisa Baltă
