Analist financiar, jurnalist, purtător de cuvânt, PR, avocat și autor de podcast. Aventurile lui Victor Stănilă în piața muncii au fost multe și diverse. Motto-ul ”te poți reprofila la orice vârstă” este mai dificil de aplicat în realitate decât sună în citate inspiraționale, dar după mulți ani de presă și de Relații Publice, Victor a dat la Drept, a fost admis la zi, iar zece ani mai târziu are propriul cabinet de avocatură. De curând, a început și un podcast, Prospectus, unde cei care și-au dezvoltat afacerea cu ajutorul instrumentelor pieței de capital își povestesc experiențele.
Începutul a fost mai dificil: m-am trezit singur într-un ocean pe care nu prea știam cum să îl îmblânzesc. Trebuia să rezolv rapid următoarea dilemă – cum găsești clienți când prea multe modalități de promovare la dispoziție nu ai și nici pe nimeni care să îi găsească pentru tine, povestește Victor.
Vorbim cu Victor Stănilă în continuare despre reprofilare și adaptarea la un nou domeniu, podcastul său, antreprenori și provocările avocaturii în 2022.
Începutul în presă
Greu! Intrarea mea în presă a venit după primul meu job serios, de om al muncii: analist financiar într-un IFN, de care m-am plictisit repede. Era prea monoton. Așadar, mi-am dat demisia și am început să îmi caut ceva viu. Am luat microbul presei, de care cred că nu m-am vindecat nici astăzi, de la o discuție „hai să vezi cum e și decizi tu după dacă vrei să te angajezi”. Am acceptat pentru că jurnalismul a fost printre opțiunile liceanului Stănilă. Și mi-a plăcut maxim. Când am părăsit presa, am regretat mult timp. Asta pentru că eu cred că jurnalist e cea mai cool profesie, bineînțeles după avocatură :). În ambele lucrezi pentru oameni și amândouă îți oferă libertate: de gândire, de exprimare, de mișcare...
Învățături
Mă gândeam să îți răspund „să vezi știrea”, dar nu! Pe asta o ai în sânge sau nu, chiar nu cred că se învață. Poți învăța să scrii știri. Ceea ce am și făcut, m-am școlit direct în redacție: a trebuit să învăț să vorbesc despre bursă pe înțelesul omului de rând. O altă lecție a fost să învăț să pun întrebări la conferință. Îmi aduc aminte și acum de prima mea conferință. Se înființa Fondul Proprietatea și cei din redacție m-au trimis pentru prima dată pe teren. Nu singur ci cu Cristina Tivers. Subiectul era mișto, iar eu eram doxă de teorie așa că i-am spus: aș pune o întrebare. Ea m-a încurajat și m-a lăsat. Ei, am fost un dezastru: genul acela de ziarist pe care îl înjurăm toți în conferințe, care în loc să întrebe emite opinii. Așa și eu: aproape că uitasem ce voiam să întreb și mai nimeni nu înțelesese nimic. :) Mi-am revenit rapid și am învățat să pun întrebări scurte și la obiect și niciodată două întrebări într-una pentru că interlocutorul va alege el la ce să răspundă.
Aceste lecții: a întreba și a scrie îmi sunt utile și astăzi. Când povestesc situația de fapt nu mă dezic de stilul jurnalistic. La fel și când formulez întrebări în instanță.
De ce ai plecat din presă
De fraier. A fost cea mai frumoasă perioadă: mi-am cunoscut soția. Cred că așa a fost să fie, se terminase joaca. Nu intrasem în presă pentru o viață. În State deja era criză economică, falimentase Lehman Brothers, a patra bancă de investiţii a Statelor Unite la acea vreme. România încă majora salarii. Am fugit din presă purtător de cuvânt, mai întâi al unei instituții publice și apoi al unei case de brokeraj. Am urmat tiparul multor ziariști care s-au refugiat în PR.
După patru ani, am conștientizat că nu e tipul de muncă pe care l-aș face toată viața. Așadar, într-o după amiază de vară, la o bere, am făcut o introspecție și o analiză a opțiunilor pe care le am în viitor. Astfel, m-am întors în clasa a unsprezecea, când prima opțiune a fost Dreptul, facultate la care nu m-am înscris atunci de teama unui eșec la admitere, optând pentru ASE. Așadar, în septembrie 2012, m-am înscris la concursul de admitere la Facultatea de Drept din cadrul Universității București la care am fost admis la zi, buget. Au urmat patru ani de învățat constant, astfel încât imediat după facultate am intrat în barou. Pot spune că a meritat chinul și că regretul este că în clasa a douăsprezecea m-am răzgândit.
Trecerea de la presă și PR la avocatură
Te înveți repede să fii un om liber. E de esența profesiei de avocat. Mai greu a fost cu rebrandingul și cu faptul că am devenit și propriul manager. Liber profesionistul trebuie să aibă abilitățile necesare de a își gestiona resursele: timpul și banii. Astfel, a fost nevoie să mă întorc la primele lecții de management, pentru că pentru a obține rezultate corespunzătoare în condiţii de eficienţă şi eficacitate trebuie să nu neglijezi niciuna dintre funcțiile managementului. Cu alte cuvinte, deși în cazul unui cabinet individual discutăm de management personal, ceea ce cunoșteam despre conducerea unei organizații este de asemenea aplicabil. Un bun manager trebuie să prevadă, organizeze, coordoneze, antreneze, controleze și să evalueze. De asemenea, a trebuit să mă obișnuiesc să mă ocup de toate funcțiunile: dezvoltare, producție, comercială, financiar-contabilă și personal. Mă bucur că în prezent am externalizat o parte dintre acestea și pot să mă ocup în special de cazuri - acestea formează departamentul de producție. Oricât de mult aș dezvolta cabinetul, aș pleca din producție.
Provocări
Oricât s-ar spune că te poți reprofila la orice vârstă, crede-mă că este dificil.
Apucături din presă, preluate în avocatură
Nevoia de a ști adevărul. Discuția cu clientul o conduc precum un interviu din presă. Încerc să aflu dacă minte. Nu toți spun adevărul avocatului. Iar dacă pleci cu o poveste falsă poți avea multe suprize pe drum. Și-atunci toată strategia se demolează. Și documentarea. Felul de a pune întrebări. Redarea poveștii.
Parcursul în avocatură
Începutul a fost mai dificil: m-am trezit singur într-un ocean pe care nu prea știam cum să îl îmblânzesc. Trebuia să rezolv rapid următoarea dilemă – cum găsești clienți când prea multe modalități de promovare la dispoziție nu ai și nici pe nimeni care să îi găsească pentru tine. Înscrierea la oficii a fost colacul de salvare pentru că a compensat lipsa clienților. Mi-am tratat fiecare client ca și cum el m-ar fi ales pe mine și am făcut pentru ei tot ce este avocățește posibil și așa am început să fiu recomandat. În plus, pentru că am ajuns cumva să fiu foarte cunoscut în timpul facultății, atât de către studenți cât și de profesori, au început să vină recomandări și din această zonă. Pe măsură ce câștigam procese nici goana după clienți nu a mai fost necesară, veneau ei la mine.
Cât despre proiectele legate de piața de capital, acestea au fost încă de la începutul carierei de avocat pilonul de bază, fiind o zonă în care nu mai era nevoie să demonstrez. Anul trecut, spre exemplu, o treime dintre companiile care s-au listat pe piața AeRO a BVB au beneficiat de servicii juridice din partea cabinetului pe care îl conduc. Cu cea mai mare parte dintre aceste companii colaborez în continuare. În prezent consultanța de business reprezintă 70% din activitate.
Podcastul
Totul a pornit de la prietenul meu Radu Glonț, căuia i-am acceptat invitația în podcastul “Povești de negociere”. M-am tot jucat cu ideea o vreme, pentru că nu prea știam ce presupune și m-am decis de abia după o discuție cu Cristian Găvan, fondatorul MAM Bricolaj. El m-a încurajat să mă apuc de treabă și tot el a fost și primul invitat.
Prospectus vine de la prospect, acel document prin care emitenții de la bursă își prezintă povestea de business în fața investitorilor, iar alegerea numelui nu a fost întâmplătoare. Eu cred în puterea istorisirilor de a schimba mentalități și de a genera schimbări și asta îmi doresc să se întâmple cu cei care urmăresc Prospectus.
În ultimii ani, am purtat nenumărate discuții despre bursă cu antreprenori care sunt deja listați sau care urmează să sune clopoțelul și mi-am dat seama că multe dintre nelămuririle, temerile, problemele pe care le ridică vizavi de listare sunt comune.
Așa a apărut ideea de a-i strânge pe toți la o masă (imaginară) și de a-i încuraja pe cei care și-au dezvoltat afacerea cu ajutorul instrumentele pieței de capital să-și povestească experiențele, iar pe cei ce îți doresc la bursă să fie curioși. Or, cum fizic acest lucru nu era posibil, ideea de podcast mi s-a părut cea mai potrivită. Era singura varianta prin care aș fi putut invita la povești necosmetizate despre bursă un număr mare de oameni de afaceri care doresc să învețe din experiența altora.
Prospectus este, așadar, un instrument pentru toți acei antreprenori care cochetează cu ideea listării la bursă, dar încă nu au făcut acel pas decisiv. Este, dacă vrei, modul prin care cred eu că aș putea aduce mai mulți români în acest joc real, singurul de altfel, în care nu există adversari, iar emitenții și investitorii pot câștiga împreună. Pentru că necunoscutul și așteptările nerealiste îi îndepărtează pe mulți de această oportunitate de a se dezvolta.
În piață sunt multe surse de informare, atât oficiale, prin Bursa de Valori București care comunică susținut și corect pe această temă, cât și neoficiale. Să prezinți creșteri de două cifre, deși este relevant, nu este însă întotdeauna suficient pentru a convinge antreprenorii să se finanțeze prin bursă.Dar puterea exemplului este, mai ales atunci când comunicarea se face direct și frust, iar problemele sunt prezentate în contrapartidă cu soluțiile prin care pot fi rezolvate și nu doar expuse spre exemplificare.
Etapele de realizare
După cum spuneam mai devreme, la început nu mi-am dat seama ce implică un podcast. Părea așa, la îndemâna oricum și nu am calculat serios cât timp consumă. Am realizat însă rapid că am nevoie de ajutoare. Prospectus este, așadar, o muncă de echipă care se ocupă atât de documentare, cât și de organizarea filmărilor care au loc la Bursa de Valori București, susținătorul acestui proiect, căruia ii mulțumesc pentru deschiderea de a accepta și proiecte altfel.
Cât despre invitați, continuă să mă uimească reacția lor pozitivă și dorința de a împărtăși altora din experiența lor. Și crede-mă, întrebările nu sunt mereu comode, pentru că discutăm și despre ce a mers bine, dar mai ales despre ce nu a mers așa de bine, scopul fiind acela ca spectatorii să rămână după cele 30 de minute de emisiune și cu câteva soluții.
Nu este întotdeauna ușor, pentru că am în față intervievați abili care știu să ducă discuția acolo unde își doresc, iar zona provocărilor unde încerc eu să îi duc este mai puțin confortabilă decât cea a realizărilor, care, în mod evident, este bine a fi punctate. Mă ajută aici experiența de jurnalist, curiozitatea și faptul că îmi este clar ceea ce îmi doresc de la fiecare episod – să fiu util celor care mă privesc.
Acesta este și motivul pentru care îmi provoc invitații, la finalul fiecărui episod, să schimbe rolul cu mine și să îmi adreseze o întrebare juridică despre bursă.
Cea mai grea parte
Faza în care citesc introul. Inițial chiar am încercat să memorez ceea ce spun, dar emoțiile își spuneau cuvântul. Noroc că s-a inventat prompterul.
Ce ai descoperit despre antreprenori
Domeniul meu predilect a fost încă de la începutul carierei avocatura de business, fiind specializat pe piața de capital, zonă pe care am explorat-o și din perspectiva de jurnalist, PR, compliance. Am fost mereu printre antreprenori, dar fără să mă intereseze niciodată atât de mult latura lor umană și modul în care felul lor de a fi le influențează afacerile. Experiența de la Prospectus este, de aceea, foate bogată pentru mine și mă ajută în relațiile cu clienții mei.
În plus, char dacă la un alt nivel, și eu conduc la rândul meu o afacere, iar lecțiile de business de la Prospectus mi-au fost extrem de utile.
Avocatura cu bune și cu rele
Avocatura este atât de diversă...De aceea, o să punctez doar câteva aspecte care mi se par mie relevante pentru moment.
Digitalizarea sistemului de justiție, deși ar ajuta enorm, se lasă mult așteptată. Pentru ca oamenii și companiile să își găsească dreptatea se taie încă păduri întregi. Dosarul electronic există în multe instanțe doar cu numele, fără a avea niciun document scanat.
Un alt subiect mult dezbătut se referă la utilizarea inteligenței artificiale (AI) de către avocați și societățile de avocați. Aceasta ar putea, spre exemplu, să înlocuiască factorul uman în sarcini precum redactarea unei cereri de chemare în judecată, să spunem, sau în redactarea unui contract. Există, așadar, în rândul avocaților, teama că se va restrânge nevoia de servicii avocațiale, iar clienții vor prefera roboții. Eu cred însă că AI ne poate ajuta să ne facem munca mai rapid și mai bine, în beneficiul ambelor părți, clienți și avocați deopotrivă. O cerere de chemare în judecată nu poate fi (încă) susținută de un robot, iar un client fără cunoștințe juridice nu și-ar putea da seama dacă prestația robotului are erori sau nu.
Cât despre standardizarea contratelor, ar fi aceeași problemă pe care o întâlnesc destul de frecvent și acum. Există modele de contract pe internet și multe companii le folosesc fără a le adapta nevoilor specifice. Ulterior, când au probleme, cheltuiesc mai mult pentru a ieși din situație decât ar fi făcut-o apelând din start la un avocat specializat.
Însă, cea mai mare provocare pentru profesie va fi apărarea apărării, adică avocatul să nu mai fie confundat cu clientul (vezi cazul Robert Roșu). Aici organele profesiei trebuie să intervină și să consolideze protecția avocatului, modificând legea avocaturii.
