[Out of Office] Teodora Munteanu: Sunt pe principiul că nu ar trebui niciodată să te forțezi când simți că te ajunge oboseala. Dacă corpul tău îți spune că nu mai poate, îi dai o pauză

Oamenii au uitat să fie într-o relație cu timpul liber? Sau noțiunea asta începe să dispară, și nu mai știm să stăm, pur și simplu, fără să ne deschidem laptopurile sau telefoanele ca să muncim. De când am reluat seria editorială de vacanță, am constatat că, pentru majoritatea celor cu care am vorbit, linia ce delimitează viața profesională de cea personală este atât de fină că nici nu prea se vede. Așa este și pentru Teodora Munteanu, o jurnalistă dependentă de muncă.

Meseria de jurnalist nu se poate face de la 9 la 5, mai ales dacă este practicată cu pasiune și dedicare, zice Teodora, care în august se pregătește de prima ei vacanță de anul acesta. Când își alege destinațiile pentru călătorii, sunt importante niște criterii:

"Odihna. Asta e primul lucru important în vacanță. Apoi, dacă mai am și o arhitectura de admirat, o mâncare bună de mâncat și un club de petrecut, sunt mai mult decât fericită. Ah, și peste tot trebuie să fie și Silviu al meu cu mine, ca altfel nu aș fi la fel de happy".

Teodora Munteanu este de la Iași, un oraș de care s-a îndrăgostit în ultima vreme pentru că este mai viu și mai colorat. Povestim cu ea despre relația pe care o are cu timpul liber și despre ce metode de încărcare a bateriilor accesează atunci când obosește.

Meseria de jurnalist și timpul liber

Trebuie să încep prin a spune că linia dintre timpul meu liber și muncă este una foarte fină. De multe ori, n-am nicio idee care e care. Am ajuns la performanța de a avea timp liber când muncesc și să lucrez în timpul meu liber. Situația asta se întâmplă pentru că meseria pe care o practic cu pasiune și dedicare este una care nu se poate face într-un program 9 to 5, dar și pentru că dacă ar fi să îmi descriu viața folosind doar un singur cuvânt, acela ar fi “haos”.
Aș putea spune că acum am mai mult timp liber decât în urmă cu doi ani, de exemplu. Asta pentru că înainte lucram în actualitate. Ca jurnalist de news, timpul tău liber poate fi oricând întrerup de un eveniment care arde. A luat foc un spital? Te trezești în mijlocul nopții și scrii despre asta. Sunt proteste la Capitol? Stai toată noaptea treaz și scrii despre asta. Sunt alegeri? Asta înseamnă că timp de trei zile, dacă prinzi trei ore de somn pe noapte, poți să te consideri norocos. Cam la asta mă refer când zic că meseria de jurnalist nu se poate face într-un program normal de lucru.

Anul ăsta, până acum

Anul ăsta a fost dubios rău. Am început anul cu un ochi pe politica internă. Mai un AUR, mai o rotire PSD-PNL, niște cerneală aruncată în fața lui George Simion, etc. Unui analist politic nu trebuie să-i scape nimic?

Apoi lucrurile s-au schimbat brusc odată cu începerea războiului. Am lucrat la un centru de refugiați și ziua și noaptea. Asta m-a făcut ca să nu mai am timp de mare lucru pe lângă, dar și să înmagazinez destul de multă tristețe, spaimă și suferință.

Lucrurile s-au mai liniștit încet, încet și în luna mai am fost în organizarea celui mai mișto festival dedicat industriilor creative din România - Romanian Creative Week. A fost o placere extraordinară, dar și un efort pe măsură.

Imediat după festival am plecat la București, acolo unde mi-am petrecut aproape toată luna iunie. Saga, conferințe de presă, începutul colaborării cu RISE Project, Bookfest, conferințe pe problematica refugiaților, petreceri, le-am făcut pe toate.

Cred că după m-am mai întors în Iași pentru maxim o săptămână și am plecat înapoi spre București unde am avut o apariție la TV și una într-un film românesc care se toarnă acum. Ei bine, cu filmul ăsta am plecat la Ploiești, Tecuci, iar București, iar Tecuci și acum sunt din nou la Iași. Habar nu am pentru cât.

Ah, am uitat să mai zic că am ajuns cu treaba și pe la Cluj, Botoșani, Pașcani și Suceava.

Metode de reîncărcare a bateriilor

Un somn scurt sau o plimbare prin oraș îmi dă imediat restart într-o zi obositoare. Sunt pe principiul că nu ar trebui niciodată să te forțezi când simți că te ajunge oboseala. Dacă corpul tău îți spune că nu mai poate, îi dai o pauză și te culci câteva minute. Având acest principiu, am ajuns să dorm în tot felul de locuri, care de care mai ciudate: am ațipit cu capul pe masă la facultate, m-am culcat pe două scaune din Parlament, am dormit într-un muzeu pe niște bean bang-uri și chiar am ațipit pe jos într-o baie de la muncă. Nu prea am rețineri. Eu când dorm, dorm.

Cum se simte vacanța anul acesta

Cred că ăsta e primul an în care nu am reușit să îmi iau o vacanță fără muncă. M-am deplasat mult prin țară, ce-i drept, dar de fiecare dată făcut-o în interes de serviciu. S-a mai schimbat un lucru: peste tot am mers împreună cu partenerul meu, ceea ce mi-a făcut excursia de o mie de ori mai plăcută.

Planuri

Prima vacanță oficială o voi avea în august. Mi-am luat bilete de acum câteva luni la Summer Well pentru că Arctic Monkeys sunt viața mea. Sper să mai reușesc să plec puțin din țară în septembrie, mai pe răcoare. Partea bună e că, în teorie, aș putea să îmi iau vacanță oricând, dar sunt prea workaholică pentru asta.

Cum îți alegi destinațiile de călătorie

La câtă căldură am îndurat în ultima vreme, clar următoarea mea destinație trebuie să fie într-un loc răcoros și cu multă verdeață.

Important pentru tine în vacanță

Odihna, da! Asta e primul lucru important în vacanță. Apoi, dacă mai am și o arhitectura de admirat, o mâncare bună de mâncat și un club de petrecut, sunt mai mult decât fericită. Ah și peste tot trebuie să fie și Silviu al meu cu mine, ca altfel nu aș fi la fel de happy.

Primul lucru pe care îl faci în orice vacanță. Ultimul lucru pe care îl faci

Primul lucru pe care îl fac e sa mă uit ce facilități am în jur: restaurante, parcuri, magazine, că doar nu mă duc undeva să stau numai în hotel. Ultimul lucru pe care îl fac e sa vreau acasă. De obicei trebuie să fiu plecată chiar de foarte foarte multă vreme ca să vreau să mă întorc.

Un loc de vacanță descoperit recent

Hmm. Ultimul loc în care să-mi și placă, nu? Nici nu mai țin minte care a fost. Cred că în Grecia, parcă am mers ultima dată. Am fost două săptămâni în Corfu. A fost de vis. Clar m-aș muta acolo oricând.

O vacanță legendară

În primul an de facultate am plecat singură în Olanda de ziua mea. Amsterdam, Breda, Haga. A fost genial. M-am și întâlnit cu niște oameni foarte dragi mie, m-am plimbat o groază și am simțit cu adevărat cum se simte gustul libertății. Am fost atât de fericită, că într-o dimineață m-am trezit efectiv plângând de extaz.

Reușești să separi clar viața profesională de cea personală?

Nu, nicio șansă. Viața mea profesională e parte din tot ceea ce fac. Asta pentru că depun și multă pasiune. Nu doar că nu le-am separat pe cele două, dar am ajuns să îmi coordonez viața profesională și cu cea sentimentală.

Cât timp petreci la job în concediu

Eu trebuie să lucrez în fiecare zi, minim 4-5 ore. Fie că e vara sau iarnă, fie că e weekend. Nu am cum să nu muncesc, nici dacă mi-aș dori asta. Mulți oameni se bazează pe mine și nu-i pot dezamăgi.

Relația cu telefonul în vacanță

Din fericire, stau destul de puțin. Încerc să mă bucur de clipe.

Postările în social media

Doar vreo 2 story-uri, dacă e ceva care să îmi atragă atenția în mod deosebit sau dacă pot face o glumă despre ceva. Îmi place să-i fac pe oameni să zâmbească.

Orașul tău vara

N-am crezut că voi spune asta, dar m-am îndrăgostit de Iași în ultima vreme. A devenit atât de viu și colorat, de parcă nici nu îl mai recunosc. Clar se simte vacanță, pentru că oamenii par mai relaxați și sunt mai multe evenimente în oraș. Zilele trecute am fost la un concert de operă în fața Palatului Culturii. Cred că au venit vreo 5000 de oameni să asculte și asta mi se pare că zice foarte multe despre oamenii din oraș.

Un loc din Bucuresti în care petreci mult timp

Ador Bucureștiul și tot ce reprezintă el. De fiecare dată când vin, trebuie să trec obligatoriu pe la colegii mei de la VICE, pe la cafeneaua mea de unde îmi fac plinul cu produse pe bază de CBD și pe la buriceală prin Apollo. Cam asta e traseul clasic.

Ce faci prima dată când te intorci full time la job, ca să reintri în ritm

Deschid Facebook-ul și citesc ce s-a mai întâmplat cât am fost plecată. Atunci încep să mă enervez și să scriu. Simplu, nu?