Cea de-a șaptea ediție a Rocanotherworld, ce a avut loc la Iași în perioada 23 - 26 iunie 2022 a strâns peste 15.000 de participanți în public, iar concertele difuzate online au avut peste 70.000 de vizualizări. Patru scene cu 16 trupe invitate, 15 DJ și 10 artiști de improvizație au alcătuit programul muzical al festivalului. Cu toate acestea, dincolo de cifrele în care se măsoară impactul și succesul unul eveniment, în spate stau o poveste, o echipă care împărtășește aceleași valori și o stare de spirit care transformă fiecare loc în care s-a desfășurat festivalul într-un spațiu fără timp și într-o comunitate, și despre toate acestea am povestit cu Anca Floroiu, directorul de comunicare al Rocanotherworld.
Povestea ta cu muzica
Povestea mea cu muzica începe exact ca o poveste de dragoste: cea în care m-a cucerit iremediabil de la prima audiție. Iar aventura continuă pe noi tărâmuri pe care le explorez cu bucuria și curiozitatea unui copil de fiecare dată. Tata mi-a fost călăuză în povestea asta, un făuritor desăvârșit al experiențelor prin care am descoperit trupe și piese, concerte, artiști preferați, viniluri și doze de turntables. Îmi cânta în fiecare seară cu o bucurie de nedescris la pian sau la chitară, iar toată energia pe care a dedicat-o parcursului meu prin toate muzicile (de la clasică, jazz, blues, rock, la romanțele românești ale vremurilor de aur) se regăsește într-o mai mică sau mai mare măsură în fiecare eveniment pe care îl fac. Mereu m-au fascinat artiștii și felul lor de a vedea lumea, iar eu mereu le-am fost prin preajmă. Faptul că organizez evenimente și festivaluri nu face decât … sens. Înconjurată de muzică, partituri, armonii am să caut mereu să fiu, nu îmi imaginez viața fără ele toate. Așa cum îmi reamintește o foarte bună prietenă de suflet adesea, citându-l pe Nietzsche: fără muzică, viața ar fi o greșeală. Și e magie pură.
În echipa Rocanotherworld am intrat de la prima ediție - ei căutau un furnizor de echipamente care să-i ajute să-și pună în pixeli și în lumeni viziunea, iar eu le-am spus da … a șaptea oară. Iar de-acolo, ne-a fost incredibil de ușor să lucrăm împreună pentru că am simțit că suntem făcuți din același aluat și că ne sincronizăm din priviri, avem același stil de lucru și aceleași valori. Singura întrebare rămasă pentru noi e „how much higher / further do we go from here”. Nu ne-am pus niciodată problema de cum, că știm că asta o rezolvăm fără doar și poate. O facem. Și fix asta ne și ține împreună: convingerea că împreună vom ajunge exact acolo unde ne dorim. Și e un sentiment uluitor să faci parte dintr-o asemenea echipă, cea al cărui combustibil principal e pasiunea pură.
Cum e să lucrezi cu două evenimente atât de diferite
Aici e joaca și partea cea mai creativă din meseria noastră de comunicatori - felul în care izbutești să aduci în universul publicului evenimentul sau festivalul pe care îl pregătești și să reușești să vorbești pe limba fiecăruia în așa fel încât să ajungă mesajul pe care ți-l dorești la ei. Și să le stârnești curiozitate, fascinație, dorință. E zona de explorare, de descoperire a unui public cu care nu te identifici neapărat la nivel personal, dar cu care găsești zone de rezonanță acolo unde te aștepți mai puțin. Și e o călătorie de descoperire și de auto-descoperire în sine, de împingere a limitelor proprii (cel puțin a celor pe care ni le imaginăm că le avem - că în realitate, puține lucruri ni se aștern în cale de fapt), de acordare în universul celor cu care comunicăm. Iar altă parte pe care o consider extrem de importantă în tot acest proces e menținerea contactului cu acest public și în afara evenimentului sau a festivalului, fidelizarea lui, crearea unei relații mai consistente și de lungă durată prin alte dimensiuni comune și de rezonanță.
Comunicarea Rocanotherworld
Rocanotherworld e despre noi toți și despre felul în care putem vibra la unison, așa cum am tot comunicat de-a lungul timpului. Și l-am făcut pentru că asta izvorăște din rațiunea noastră de-a fi și de-a simți. Și din nevoia noastră umană de a experimenta acele zile în care ne raportăm la un sistem de valori mult mai congruent cu noi înșine: cel în care nu avem presiuni sociale, cel în care nu „trebuie” să facem lucruri - ci ne dorim, cel în care ne exprimăm emoțiile și sentimentele exact așa cum vin și le simțim, cel în care ne bucurăm de toți cei din jurul nostru, în care ne dăm frâu liber imaginației și petrecem un timp al nostru. Toți, împreună.
Festivalul devine dificil de comunicat dacă ne raportăm la motivul pentru care a devenit un eveniment - e un subiect sensibil, pierderea unei persoane apropiate e un aspect greu de gestionat / comunicat / simțit / explicat de multe ori. Însă noi am metamorfozat-o într-un happening în care putem vorbi despre asta, putem celebra toate părțile din această experiență de care suntem recunoscători, putem găsi o manieră prin care să ne conectăm la nevoile noastre și să le găsim noi feluri în a le împlini. Iar acel feeling de oneness / togetherness pe care îl are Rocanotherworld e ceea ce îl face unic. Atât ca festival, cât și ca locșor pe care îl ocupă în sufletele fiecăruia dintre noi. Iar asta îl face incredibil de ușor de comunicat.
Am auzit de multe ori în interviuri întrebarea adresată publicului: „Ce face Rocanotherworld să fie un festival atât de diferit?”. Și de zeci de ori răspunsul „trebuie să îl simți și atunci ai să știi”. Toți simt o stare de spirit greu de descris în cuvinte. Chiar e genul de eveniment la care trebuie să fii ca să îl simți cu toată ființa ta.
Cum a evoluat festivalul
Fiecare ediție a festivalului avut parte de particularitățile proprii, mai ales dacă ne gândim din contextul echipei - cea care a crescut și s-a format odată cu el. Cu fiecare an am adăugat fiecare și împreună câte o dimensiune nouă, un departament mai amplu și mai specializat, ne-am îndreptat focusul într-o direcție nouă pentru a putea crește. Iar pentru asta suntem deopotrivă onorați și chiar mândri: we did it on our own. Deși scenele de muzică și artiștii sunt principalii factori care atrag oameni noi în rândul publicului, toate acțiunile pe care le întreprindem în cadrul festivalului devin componentele care îi fidelizează. Fie că vorbim de acțiunile de responsabilizare și asumare în zona zero waste, fie de colectele de hrană pentru blănoșii fără stăpân din cadrul evenimentului „Ai cumva o păturică?”, de toate activitățile întreprinse de-a lungul timpului în sprijinirea comunităților vulnerabile etc. Sunt acele dimensiuni care îl fac să fie uman.
Valorile festivalului sunt #becurious, #bedifferent, #beforothers, la ele ne raportăm mereu, iar asta nu se va schimba vreodată. E un crez propriu pe care ni l-am asumat ca echipă și ca festival.
Diferit anul acesta (față de ultimii doi, cel puțin) a fost acel cadru din fața scenei pe care am fost cu toții nerăbdători să-l revedem — cel în care o mulțime de oameni au cântat împreună cu artiștii lor preferați. Și o mare de emoții care ne-a invadat pe toți într-un suflu. Iar dorul de a trăi acele momente a fost instalat în fiecare dintre noi.
2022, un an cu inflație de evenimente
Provocările pornesc odată cu inflația: timpul publicului pe care îl poate petrece la evenimente e unul limitat, iar opțiunile lor sunt mult mai numeroase acum. Participanții la evenimente sunt mult mai selectivi și atenți cu felul în care aleg să-și petreacă orele sau zilele între gathering-uri mult mai intime, evenimente de familie, vacanțe și escapade sau ieșiri cu prietenii. Adevărata provocare cred că stă în a-i convinge să ia decizia să vină la evenimentul pe care îl organizezi și să reușești să canalizezi un flux de informație relevantă către ei. Presărată cu un soi de praf de stele care să îi convingă iremediabil că ceea ce faci merită experimentat.
Cel mai memorabil moment de la Rocanotherworld pentru tine a fost …
prima ediție (neoficială) Rocanotherworld, în 2016. Finalul unei zile în care s-au adunat niște prieteni să celebreze ziua de naștere a aceluia dintre ei care nu mai era acolo. Acei niște prieteni au fost aproape 1000 de oameni, iar 5 trupe care au venit să cânte cu tot sufletul lor. Piesa „Shine on you crazy diamond”, devenită tradiție deja în încheierea fiecărei ediții de festival, și râuri de emoții care ne-au invadat pe fiecare în parte. A fost primul moment în care am simțit că noi toți suntem o forță incredibil de vulnerabilă. E un sentiment greu de cuprins în cuvinte, dar pe care i-l doresc fiecăruia în parte să-l trăiască măcar o dată în viața asta.
