Poate de la căldură, poate de la misoginismul exagerbat al societății românești și celelalte isme care ne bântuie, zilele acestea au zburat prin online multe opinii care ne arată distanța față de civilizație. Nimic surprinzător aici. Nici măcar faptul că aceste opinii sunt validate de persoane publice cu un discurs aparent ok.
Nu reluăm acum povestea notelor de la pizzerie sau declarațiile lui George Buhnici, nici încercările surprinzătoare de argumentare ale celor care le-au îmbrățișat. Ele au dat naștere la reacții ferme și necesare, primul pas în lupta cu prejudecățile urâte din România. Prejudecăți care sunt încă vii în discursul public, parte din mersul normal al lucrurilor.
Oamenii au taxat misoginismul, femeile au încercat să explice de ce e dreptul lor să aibă corpul pe care vor să îl aibă, câteva organizații au luat poziție.
Și acum ajungem în următoarea etapă. Îți dai seama că ai greșit, ești o persoană publică sau o organizație, ce faci mai departe?
E punctul în care oamenii se împart în două categorii, după părerea lui Alex Zamfir:
Robert Rațiu merge mai departe și oferă un ghid pentru oamenii din PR în astfel de situații. ”Agențiile de PR ar trebui să își lanseze servicii speciale de consultanță de criză atunci când un astfel de scăndăluț răbufnește, asta desigur dacă interesează pe cineva să aplaneze conflictul și să iasă din poveste mai deștept decât a intrat”, scrie Robert. Mai jos, cei patru pași de urmat din postarea lui:
I. Prima regulă și cea mai importantă este să spui ”Mulțumesc!” E ceva de bun simț să mulțumești cuiva din comunitatea ta atunci când îți atrage atenția că ai jignit pe cineva sau că lucrurile pe care le-ai zis ar putea însemna și altceva.
II. A doua regulă, după ce ai spus ”Mulțumesc”, este să reevaluezi situația și să spui ”Îmi pare rău”. Aici e nevoie de niște extra atenție, pentru ca de multe ori am auzit scuze ce sună mai mult a acuze - ”Îmi pare rău ca esti de aceasta parere” - nu înseamnă ”Îmi pare rău” și nu denotă nicio urma de empatie.
Nu spune: ”aceasta este opinia ta si o respect” - nu, n-o respecți și 2. Unele lucruri sunt rar opinia personală a cuiva. Și eu am avut așa-zise ”opinii” pe internet, cum ar fi ”opinia homofobie”, ”opinia blackface”, ”opinia rasism” ”opinia sexism” etc. și rar acestea erau opinii personale, cel mai des erau fapte.
Nu spune „we have to agree to disagree” - wtf is that?! Asta funcționează când ne certăm pe culoarea preferată, nu atunci când vorbim despre drepturile unei minorități, drepturile și corpurile femeilor, BLM etc.
Nu spune ”trebuie să profităm de această situație pentru a crește” - that is plain sad și chiar dacă reușești mai bine nu și dacă trebuie să-ți explic de ce, probabil vinzi cursuri pe facebook în posturi sexiste în care le faci shaming altor femei (u know who you are).
Nu spune ”nu mai are voie omul să-și spună părerea despre nimic” - fascinant este faptul că nimeni nu moare să știe ce părere ai tu despre te miri ce - vezi corpurile unor oameni, libertatea lor de a alege (u know who u are)
Nu spune ”VAI, NU MAI POT, DRAGĂ, CU CORECTITUDINEA POLITICĂ” - vezi punctul de mai sus.
III. Educă-te în problema asupra căreia ți-a fost atrasă atenția, întreabă, roagă sau (chiar) plătește oameni care să te ajute să înțelegi mai multe lucruri cu privire la cât de ignorant tocmai ai aflat că ești.
IV. Fă ceva! - aici e mai greu, având în vedere că la noi nu ajungem nici măcar la punctul unu.
Urmează partea în care vom vedea ce fac brandurile asociate cu influencerii care greșesc.
Andrei Leonte propune o variantă:
Teodora Munteanu explică și de ce:
Noi sperăm într-un scenariu mai bun. Așteptăm. Poate la următorul scandal.
