[FITStories] Ruxandra Predescu: Nu cred că îți trebuie vreo alcătuire culturală specială ca să te îndrăgostești de FITS

Ruxandra Predescu e parte din inima Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Îi place să spună că misiunea ei să îi facă pe oameni să se îndrăgostească de FITS. O misiune destul de bine îndeplinită până acum, după cum o arată legendele urbane :) Relația ei cu festivalul a început în 2009, cu un parteneriat media și, ulterior, a evoluat spre una de lucru, cu sau pentru Festival și parteneri. Anul acesta, Ruxandra e Communications Manager FITS, iar tema ediției 29 este Frumusețea. Festivalul începe azi și durează până pe 3 iulie, promițând 800 de evenimente și 3300 de invitați care vor bucura publicul în 70 de spații de joc. 

Oamenii nu se feresc de artă, ba chiar au multă nevoie de supape prin care să evadeze, măcar vremelnic, din concretul zilnic. N-am întâlnit și nici nu cred că o să întâlnesc pe cineva care să refuze o bucurie, o emoție din spectrul artistic-cultural. Sigur că nu vibrăm cu toții la același tip de impuls, însă asta nu e relevant, face doar mai mult loc pentru mai multe tipuri de evenimente, spune Ruxandra.

În prima zi a festivalului, povestim cu Ruxandra despre întâlnirile dintre oameni pe care le provoacă arta, întâlniri privilegiate când un oraș întreg se transformă în spectacol. 

Primul gând legat de FITS

Energia de la aplauze și uralele de după spectacole. Nicăieri, la nici un alt Festival, nu mi se pare mai palpabilă, mai vie și mai copleșitoare. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să-mi dea lacrimile în astfel de momente, e o bucurie pe care mi-e greu s-o descriu, poate pentru că mi se pare, un pic mic, că am pus și eu umărul la ea.

Ruxandra, în starea FITS. Foto: Dragoș Asaftei

De ce vii la FITS

În mod foarte onest, pentru că nu pot nici măcar să-mi (mai) imaginez o vară fără FITS. În 2020, când Festivalul s-a desfășurat exclusiv online, am experimentat un adevărat sevraj. 

FITS 2020, ediția online

Așteptările din fiecare an sunt legate de retrăirea acelei emoții de care vorbeam mai sus și, firește, de spectacole – am câteva nume/trupe/teatre pe care le „vânez” de fiecare dată când vin sau revin la FITS.

În același timp, îmi place să intru și la evenimente mai puțin mainstream, dacă pot să zic așa. De exemplu, acum câțiva ani am văzut un foarte reușit „Romeo și Julieta” chinez, cu costume, coregrafie și muzică specifice teatrului de acolo.  

Ce te-a surprins la festival

Tot. Până la FITS n-am mai întâlnit un festival cât un întreg oraș!
Relația statornică a început în 2009, cu un parteneriat media făcut cu trustul la care lucram atunci ca director de marketing și, ulterior, a evoluat spre una de lucru, cu sau pentru Festival și parteneri. Anul acesta sunt Communications Manager.

# FITS 2021, #zidulsperantei

Întâmplări memorabile

Multe dintre cele care nu se pot povesti, glume interne în gașca de FITS-oși fideli care s-a construit în acești 12 ani, dar și foarte multe legate de experiența de spectator.

Memorabil, mai ales pentru că e ceva foarte rar la mine, e cum am fost eu speechless vreun sfert de oră după ce am ieșit de la spectacolul Orchids al lui Pippo Delbono. Efectiv orice superlativ, orice cuvant îmi venea în minte, de fapt, pentru a defini ce simțisem, mi se părea total sărac și nepotrivit.

Primele ediții 

În 2009 primul spectacol văzut la FITS a fost acel Metamorfoze de pomină, jucat în parcarea TNRS, pe ploaie, la câteva grade. Nu s-a anulat, nu s-a golit gradena de spectatori, desi toți –public și actori – eram uzi-fleașcă. Îmi amintesc clar că m-am gândit atunci Ce fel de oameni sunt aștia care joacă pe vremea asta și ce fel de oameni sunt cei care nu se mișcă din public pe vremea asta? Și pe urmă mi-am dat seama că sunt unul dintre oamenii ăia care n-au plecat. Cred că a fost momentul în care m-am îndrăgostit iremediabil de FITS.
Pentru mine atunci și acum nu diferă.

Oamenii festivalului

Gașca de care povestesc mai sus e doar mai mare, an de an. Sunt oameni care vin câteva zile și care revin, apoi, an de an, încercând să stea cât mai mult, tot Festivalul, dacă reușesc.
Nu s-au schimbat. Și nu cred că îti trebuie vreo alcătuire culturală special ca să te îndrăgostești de FITS. E atât de amplu și variat încât oricine, cu orice fel de bagaj educational și/sau cultural, găsește ceva pentru care să revină.

Amprenta FITS

Numărul și diversitatea evenimentelor. Nu există ceva comparabil în România și sunt puține comparabile la nivel mondial. Anul acesta numără un pic peste 800 de lucruri pe care le poți face în cele zece zile de festival.

E absolut imposibil să bifezi toate propunerile într-o zi de Festival, și pentru unii asta e frustrant, însă mie mi se pare că face parte din farmecul FITS. Toată această zăpăceală, această nebunie, alergarea de la un spectacol la altul, greutatea de a alege – toate astea fac parte din ceea ce face FITS unic și atât de special. 

Starea de festival, dincolo de teatru

Pot să spun, și e o opinie educată în mulți ani, că cei din echipă nu construiesc stări per se, ci fiecare participant sau spectator își face propriul design și parcurs prin FITS. Însă starea asta de festival se simte peste tot, în întâlnirile fugare ale purtătorilor de badge care se salută chiar și fără să se cunoască, în mulțimea care se adună și urmărește, la pas, spectacolele pe Bălcescu, în ochii mari ai copiilor care descoperă toată magia asta, în tăcerea deplină din săli, în forfota de pe străzi și piețe, în efervescența revederilor anuale, în emoție.

E nevoie ca arta să fie adusă ”mai aproape” de oameni?

E nevoie, în primul rând, ca oamenii să fie aduși mai aproape de oameni. Și mai e nevoie ca aceste întâlniri să fie provocate și susținute să existe, să crească. Oamenii nu se feresc de artă, ba chiar au multă nevoie de supape prin care să evadeze, măcar vremelnic, din concretul zilnic. N-am întâlnit și nici nu cred că o să întâlnesc pe cineva care să refuze o bucurie, o emoție din spectrul artistic-cultural. Sigur că nu vibrăm cu toții la același tip de impuls, însă asta nu e relevant, face doar mai mult loc pentru mai multe tipuri de evenimente.