Cătălin Crețu este muzician și inginer. O dublă formare care se regăsește în proiectele pe care le dezvoltă, la granița dintre știință, artă și tehnologie. Cercetările pe care le coordonează la Centrul de Muzică electroacustică și Multimedia din cadrul Universității Naționale de Muzică din București se concentrează pe modul în care noile tehnologii pot interacționa cu mediul artistic. Iar în creațiile lui se regăsesc diferite genuri, de la muzică de cameră, corală şi opusuri simfonice la muzică electronică, muzică asistată de calculator, instalații, lucrări multimedia interactive.
De altfel, cel mai recent proiect în care s-a implicat, „The Somatist, The Entropist & The Skeptic” propune o explorare a felului în care oamenii reacționează la noile tehnologii nu doar la nivel fizic, ci și psihologic și relațional. În perioada 9 - 15 iunie, la Atelierele Malmaison din București, Asociația Qolony va organiza „Art Clinical Tests”, un eveniment în cadrul căruia publicul va interacționa cu echipa artistică și tehnică a proiectului, precum și cu tehnologiile folosite pentru realizarea instalației artistice.
Am pornit de la o multiplă interogație: există o identitate acustică a umanului în percepția AI? Dacă da, cum ar putea ea să sune? Este ea singulară sau multiplă? Care ar fi posibilitățile de redare a ei/lor la scara umanului? În acest context, rolul muzicianului ar fi acela de “îmblânzitor " al unor fluxuri de date numerice, de transformare în gest sonor a amprentelor digitale prin care tehnologicul se exprimă în lumea reală, explică Cătălin.
Vorbim cu Cătălin Crețu în rândurile de mai jos despre muzică și cunoaștere, limitele creativității umane, purificarea eului tehnologic și începutul unei ere noi, în care începe dialogul cu AI.
Muzică & tehnică
Am început studiul pianului în clasa întâi la Petroșani. Am urmat timp de opt ani cursurile Şcolii de muzică în paralel cu cele ale Şcolii generale, apoi am urmat un liceu tehnic și o facultate cu profil tehnic. Studiul temeinic al muzicii l-am (re)început după absolvirea liceului, experimentând genuri rock și jazz ce m-au (re)conectat la lumea muzicii culte. Am vrut mai mult, așa că pasul următor firesc a fost Conservatorul (la Timișoara, București, Hamburg).
Temele care te preocupă
Sunt preocupat de modul în care noile tehnologii pot interacționa cu mediul artistic. Aceasta este, de altfel, ideea centrală a cercetărilor pe care le coordonez la Centrul de Muzică electroacustică și Multimedia din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, unde abordez teme precum: analiza de sunet (“radiografia” digitală a spectrelor sonore), sinteza de sunet (“inventarea“ de noi conglomerate acustice pornind de la surse sonore virtuale), sampler (“construcția” de noi instrumente virtuale pe baza unor sunete “concrete”), modelare fizică (crearea de sunete virtuale pornind de la simularea pe computer a comportamentului fizic/acustic al materialelor vibrante), compoziția algoritmică (reducerea procesului de creaţie componistică la o serie de reguli şi instrucţiuni având ca scop automatizarea unor acţiuni muzicale), live electronics (prelucrarea în timp real a sunetelor/zgomotelor produse de o sursă sonoră concretă), masterizare (“curățarea” unor înregistrări aflate pe un suport “vechi” și repunerea lor în circuit), editare audio/video (“împachetarea” într-un format prietenos a unui material sonor/vizual “brut”, preînregistrat), diverse tipuri de interacțiuni audio-vizuale (procesare video în timp real, control audio al proceselor vizuale şi viceversa sau fenomene sincretice/multimedia).
Proiectul „The Somatist, The Entropist & The Skeptic”
Am pornit de la o multiplă interogație: există o identitate acustică a umanului în percepția AI? Dacă da, cum ar putea ea să sune? Este ea singulară sau multiplă? Care ar fi posibilitățile de redare a ei/lor la scara umanului? În acest context, rolul muzicianului ar fi acela de “îmblânzitor " al unor fluxuri de date numerice, de transformare în gest sonor a amprentelor digitale prin care tehnologicul se exprimă în lumea reală.
Investigația ne ajută să ne "vedem" acustic prin ochii AI, să înțelegem mai bine modul în care ne percepe, să învățăm să cumunicăm mai bine cu ea, să coabităm, – în ultimă instanță – să o umanizăm și, în același timp, să purificăm eul nostru tehnologic.
Procesul de creație
Etapele sunt adaptate strategiilor muzicale și procedeelor artistic-tehnologice pe care le-am propus și se bazează pe algoritmi de compoziție ce acoperă o largă arie conceptuală, apelând la ipostaze diverse precum: audificare – control direct al unor parametri sonori, asocierea unor parametri numerici cu date muzicale, sonificare bazată pe modele acustice, sinteze de sunet, procese generative, sampling, tehnici de spațializare, efecte diverse. Partea cea mai grea e aceea a alegerii soluției optime dintr-o clasă de soluții posibile.
E mereu incitant să lucrezi într-un domeniu creativ, indiferent de aria geografică sau timpul istoric în care viețuiești. Partea frumoasă e cea creativă, indiferent de context, partea grea e aceea în care ești nevoit să faci compromisuri.
Ce s-a schimbat
S-a schimbat relația cu mediul digital, în special în online. Acest fapt a atras după sine descoperirea unor noi moduri de lucru, strategii inovatoare de comunicare și modalități inedite de exprimare artistică. Vrând-nevrând, omul a fost nevoit să facă echipă cu tehnologia.
Lupta cu rutina
Lupta cu rutina o câștigi propunându-ți mereu teme noi. Când nu reușești asta, un gadget nou poate fi soluția. Sau un soft nou. Sau o carte, un articol. Sau orice eveniment ce te-ar putea scoate din starea de confort. Există o inflație de soluții pentru ieșirea din criză, problema e întotdeauna la potențialul purtător de comoditate.
AI face poezie, pictează, compune muzică. Te sperie asta?
Dimpotrivă! AI poate fi instrument de lucru sau partener de creație, feedback-ul ei ținând de comportamentul nostru. Am scris cândva despre computerul meu: "E noua mea interfață cu lumea, facilitator artistic al accesului meu la o zonă magică de tip Matrix, un spațiu al libertății și al provocării mediate tehnologic. E uman, îl respect, îi sunt fidel, îmi este loial". Suntem o echipă, împărțim drepturile, dar și obligațiile.
Creatorul contemporan de muzică este ispitit să experimenteze interacțiunea cu mediul tehnologic, ceea ce împinge arta sonoră înspre manifestări hibride în integralitatea aspectelor ce o definesc: concept, formă, gen, timbralitate, mod de realizare și de interpretare. Se deschid astfel trasee noi în marele labirint muzical al universului.
Limitele creativității
Îmi place să cred că și robotul poate fi creativ în măsura în care umanul îi propune teme inteligente pe care acesta să țeasă variațiuni. Sunt profund convins că nu există limite la nivel de creativitate umană și că, indiferent de spațiu și timp, se va ivi din când în când un moment, o clipă, o scânteie de grație a epifaniei artistice.
AI are un potențial uriaș. Ea poate fi folosită în beneficiul sau în detrimentul omului. Pe tărâm artistic lucrurile stau asemenea. În zona culturii s-a deschis un spectru de posibilități cvasi nelimitat. Într-o lume digitală totul e posibil, un gând/concept artistic putând fi încifrat numeric și transformat pe această cale în orice stare de agregare. Modul în care va arăta lumea în viitor ține de negocierea raportului de forțe tradus în procentul de invazie al AI în spațiul intim al omului. Produsele culturale vor ține cont integral de această negociere.
