[Art&Magic] Diana Tivu: Creativitatea se hrănește lucrând. Cred că practica pentru un artist este ca un antrenament pentru un sportiv de performanță

Cât mai complexe să fie. Așa îi plac artistei Diana Tivu proiectele pe care le ilustrează, cu personaje multiple, acțiune și detalii, care să îndemne privitorul să evadeze din cotidian într-o lume atemporală.

În creație mai apar și blocajele, iar atunci Diana lasă formele și culorile deoparte, își plânge puțin de milă, dar mereu se întoarce la planșetă. Pentru că desenul este pasiunea sa și nu renunță la el în fața obstacolelor, ci le depășește. Cu pauze și lacrimi uneori.

Despre freelancingul în ilustrație, Diana spune că:

”Implică o doză de curaj să pornești pe acest drum și basculante de reziliență să rămâi pe el. România este o țară cu interes redus pentru artă în general și carte în particular, așa că mai trebuie și o arzătoare pasiune să motiveze aventura”

În continuare, vorbim cu Diana Tivu, despre ilustrație, inspirație și creativitate. Diana este o fostă arhitectă care a lăsat domeniul proiectării pentru ilustrația de carte pentru copii. Își amintește că de mică îi plăcea să copieze imagini din cărțile illustrate, iar acolo unde acestea nu existau le desena ea.

Despre tine

Sunt un arhitect “reformat”, în sensul că sunt un arhitect cu acte în regulă care a lăsat proiectarea, ca să ilustreze carte pentru copii. Am învățat să desenez autodidact în timp ce m-am pregătit formal în alte domenii. Am iubit mereu cărțile și poveștile, am devenit cine sunt printre rafturile bibliotecilor și am fost la rândul meu un povestitor de când mă știu.

Începuturile în ilustrație

Toată copilăria am copiat imagini din cărțile ilustrate, iar pentru cărțile neilustrate le desenam eu imaginile. Chiar din școala gimnazială am avut ocazia să ilustrez pentru manuale școlare, proiecte mărunte de carte, afișe etc., deși atunci nu-mi amintesc să folosească cineva cuvântul “ilustrație”, doar desenam. După ce am început facultatea de arhitectură am luat o pauză de la desenul artistic, însă curând pereții camerei mele de cămin erau ticsiți de ilustrații, pictură și grafică. La primul meu job serios într-un birou de arhitectură am decis că este momentul cel mai bun să încerc să fiu ilustrator de carte full-time, așa că pur și simplu mi-am ținut respirația și am făcut un salt în gol pentru pasiunea mea.

Ce fel de proiecte îți place să lucrezi

Îmi plac proiectele complexe, pe care să le gândesc în profunzime de la machetă la teme, de la schema cromatică generală la un mic detaliu din colțul stânga jos, proiecte cu personaje bine conturate și o diversitate a cadrelor pe care le pot explora în ilustrație.

Mă topesc să lucrez ilustrații cu multiple personaje, acțiune și detalii, care să povestească singure, care să invite mintea să evadeze pentru câteva momente într-o lume suspendată în timp, dincolo de tulburările cotidiene.

Procesul creativ. De la idee către produsul final

Foarte important este să înțeleg brieful și să clarific chestiunile necesare și parametrii de lucru din start. Urmează o suprapunere de aspirații pentru produsul final, întrebări legate de ceea ce pot să adaug ca autor și scotocit după referințe. Pe măsură ce încep să apară imagini în mintea mea, schițez.

O carte are cel puțin trei rânduri de schițe: schițele foarte mici tip “thumbnail” care mă ajută să fixez întregul proiect, apoi schițele la scara de lucru, pe care pregătesc macheta completă a cărții cu textul așezat, pe care pot primi feedback de la colaboratori. Urmează schițele detaliate pe care urmează să le transfer în ilustrațiile finale. De la o schiță pot să trec direct la imaginea finală sau pot să mai fac încă o duzină până sunt mulțumită. În funcție de tehnica aleasă (ilustrație digitală, tradițională pe hârtie sau mixtă) procesul de finalizare a unei ilustrații are proprii lui pași și timpi de execuție.

Unde cauți inspirația

În mare parte am o librărie largă de experiențe, amintiri, preferințe și referințe în minte pe care o lărgesc constant cu tot conținutul pe care îl consum sau locurile pe care le explorez, iar ocazional o suplinesc în funcție de nevoile proiectului din cărți, filme și scufundări pe internet.

Un alt loc esențial de cules inspirație, mai ales când creez pentru copii, este propria copilărie cu emoțiile și perspectiva asupra vieții. Pentru a rămâne creativ, cred că un artist trebuie să salveze copilul din interior.

Ce faci cu blocajele când apar

Blocaje resimt doar când sunt îmbrâncită de o dezamăgire legată de proiectele mele și atunci nu fac nimic. Pun pensula jos, îmi plâng de milă puțin, poate îmi fac un plan solemn de renunțare, dar mereu mă întorc la planșetă. Avantajul de a avea “plan A” pasiunea ta, este că nu-ți permiți să renunți după fiecare obstacol.

Ritualuri pentru creativitate

Creativitatea se hrănește lucrând. Adesea lucrez la un proiect și deja în mintea mea se adună material pentru un altul. Zilnic schițez. Cred că practica pentru un artist este ca un antrenament pentru un sportiv de performanță: menține mușchii gata de acțiune când se ivește ocazia. Pentru zilele mai “leneșe” am un întreg repertoriu de creatori pe care îi admir ( ilustratori, pictori, animatori, scriitori și creatori de film) gata să mă inspire să pun mâna pe creion.

Nu am cu adevărat o rutină. Sunt zile când doar scriu emailuri și străbat Bucureștiul și zile când nu mă ridic de la planșetă zece ore legate. Singura chestiune care are nevoie de ritualuri este fix deconectarea de la munca mea.

Stilul tău

Stilul nu a fost niciodată o prioritate pentru mine. Mereu am încercat să mă adaptez la nevoile proiectului, să creez eventual un stil necesar pe proiect, ceea ce se potrivește bine cu tendința mea de a testa constant noi tehnici și noi moduri de a surprinde idei, dar cu timpul am observat o predilecție pentru personaje expresive și ilustrații complexe care să forțeze privitorul să se apropie.
Evoluția ilustrațiilor mele ține mult de stăpânirea tehnicii și de aprofundarea formelor.

Învățăturile desenului

Cred că un artist bun este în primul rând un observator atent și empatic al lumii. Desenul este un mod de a oferi ocazia unei frunze să fie văzută cu adevărat sau poate o emoție să fie captată în linii și transferabilă către un alt privitor.
Desenez de când mă știu, nu aș putea să zic cum ar fi să percep lumea fără desen.

Freelancingul în ilustrație

Implică o doză de curaj să pornești pe acest drum și basculante de reziliență să rămâi pe el. România este o țară cu interes redus pentru artă în general și carte în particular, așa că mai trebuie și o arzătoare pasiune să motiveze aventura.
Este greu să mă detașez de mentalitatea cu care am fost crescută despre precaritatea perpetuă a artistului cu ipostaza de a câștiga existența ca freelancer, dar am ocazia să îmi dedic timpul unei munci care mă entuziasmează.

Ajutorul online-ului

Online-ul este probabil singura soluție pe care o am acum să mă conectez cu potențialii mei clienți, cititori și consumatori de ilustrație. Mă străduiesc ocazional să deprind uneltele necesare de promovare în social media, dar strategia mea este să spun ce am de spus și să sper că dincolo cineva ascultă. Am observat că lumea rezonează cu poveștile spuse dintr-un loc de sinceritate și originalitate.

Un sumar al proiectelor din ultimul an

Ultimul an a fost marcat de reorganizări de priorități pe toate planurile. Am avut revelația că posed o reziliență mai puternică decât credeam, dar și o sete de a fi stăpână pe ce am de spus ca artist, așa că mi-am focusat atenția pe proiectele personale de carte care au stat prea mult timp în sertar. Reziliența mea își cam atinge limitele la partea în care trebuie să găsesc colaboratori pentru publicarea lor.

Mi-am acordat timp să caut și alte moduri de a spune povești dincolo de paginile unei cărți. Am pus pe picioare un site nou pentru a găzdui, promova și monetiza tipul de povești pe care doresc să le spun, în special lumea “țărăneilor” care este un proiect de suflet la care lucrez de ani și pe care îmi doresc să îl fac cât mai cunoscut.

Piața românească de ilustrație

Cred că de abia începe să se cristalizeze în mentalul colectiv existența ilustratorilor în România, rostul lor și susținerea efectivă prin investiție în munca lor. O văd ca pe o perioadă de “vestul sălbatic” fără o conduită de bune practici, dar un optimist vede îmbunătățiri mărunte an după an.
Breasla ilustratorilor români este un grup pestriț în cel mai bun sens al cuvântului.

Trendurile

Există o subțiere a atenției, cauzată de ritmul alert al vieți și de modul în care comunicam și consumăm media la viteză de scroll, chestiune care cere exprimări nonconflictuale și sterilizate, în detrimentrul nuanțelor și detaliilor.

Clișeele

Multă stilizare manieristă influențată de așa numitul “corporate art”.

Noile briefuri

Din zona editorială, din păcate, nu-mi pare că s-a schimbat mare lucru în ultimii ani. Observ însă dorința de a lucra cu mine proiecte foarte diverse pornind fix de la propriile tipuri de narațiuni pe care le creez, ceea ce este încurajator.

Planurile tale

Am ales să îmi asum doar proiecte relativ reduse, care să îmi acorde flexibilitatea de care am nevoie să lucrez la proiectele personale pe care caut să le public.