Valentin Urziceanu a scris o poveste inițiatică despre un băiat de etnie romă, care visează să ajungă un mare chitarist, și a pus-o în filmul de animație ”Merge și-așa”. Este o satiră despre film, muzică și viață, despre reziliență, ambiție și disponibilitatea de a oferi ajutor celor de lângă noi. Și chiar dacă este animat, lungmetrajul este pentru spectatori de toate vârstele, pentru că recontextualizează replici celebre în cinematografia internațională. În plus, personajele sunt de toate vârstele, așa că mulți ne vom regăsi în ele cu siguranță.
"Inspirația a venit, în mare parte, din propria mea viață – de exemplu tatăl personajului principal este bariton, așa cum era și tatăl meu. De scris, l-am scris relativ repede. De rescris a durat mai mult. Filmul pe care îl veți vedea este practic a optsprezecea versiune a scenariului".
Valentin Urziceanu a făcut primul film de animație în 2014, ”Chororo”, despre care spune că a fost un proiect ambițios, cu multe experimente stilistice. În continuare, povestim cu el despre provocările și lecțiile începuturilor sale în film și aflăm mai multe despre lungmetrajul de animație ”Merge și-așa”. Acesta intră în cinematografele din toată țara începând cu 1 iunie.
Drumul către filmul de animație
Provin dintr-o familie care a dat multe persoane creative, artiști profesioniști în domenii diverse: pictură, muzică. Eu, însă, mai puțin. Când am crescut, în perioada comunistă, puteai vedea foarte puțină animație. Dar, imediat după schimbările din 1989, când eram încă student, am luat contact cu jocurile pentru calculator. Mulți dintre colegii mei, mai ales cei din căminele din Regie, asamblau calculatoare. Eu preferam să mă joc, iar asta m-a condus spre filmul de animație. Și acum țin minte sunetul pe care îl făceau casetele audio când încărcam jocuri. În 1993 am făcut prima firmă, Kratos Soft SRL, împreună cu vărul unui foarte bun prieten și coleg, cu intenția de a face noi un joc de calculator. N-am reușit. Așa ca am rămas în stadiul de „consumator” înrăit, cu zeci și sute de ore petrecute jucând Civilization, Travian, World of Warcraft și multe altele.
Despre „Chororo“, primul tău proiect
În 2014 un amic, care făcea animație pentru reclame, a venit cu ideea să aplicăm la o finanțare norvegiană pentru a face un film. El avea experiență anterioară în domeniul filmului de animație, eu aveam, din 2010, o fundație prin care desfășuram diverse proiecte culturale. Proiectul nostru dorea să promoveze diversitatea culturală prin muzică și film. A fost aprobat pentru finanțare, și așa ne-am trezit că trebuie să facem un film de animație.
Provocările și lecțiile începuturilor
Au fost foarte multe provocări, foarte multe lecții. Pe unele le-am învățat, pe altele nu – am avut „privilegiul” să calc de mai multe ori în aceleași gropi. Chororo a fost un proiect foarte ambițios, cu multe experimente stilistice. Am vrut să facem un film 3D care să semene animației stop-motion cu păpuși. Părul personajelor trebuia să pară din plastilină, animația s-a făcut la 12 frame-uri pe secundă în loc de 24, etc. Veți înțelege cu ușurință opinia mea despre cum a ieșit, dacă vedeți Merge și-așa.
În 2018, când Sony a lansat “Spider-Man: Into the Spider-Verse”, cu un personaj la 12 fps a fost considerată o mare „găselniță”. Am repetat ideea cu 12 fps și în alte filme. Un alt experiment a fost ca fiecare personaj să vorbească în limba lui. Puteai auzi română, germană, franceză, rusă și romani și toată lumea avea nevoie de subtitrare. Nu o să mai fac așa ceva vreodată, dar publicul a primit foarte bine această animație. Totuși, nu am reușit să o vindem în afara țării.
Cum a fost când ai lucrat la “Merge și-așa”
A fost greu. Și scump. În principal, pentru că am dorit să îl fac la un standard internațional, fără să înțeleg că nu se poate cu resursele de care dispuneam. Apoi pentru că am refăcut multe secvențe care nu ieșeau așa cum mi-aș fi dorit, iar asta costă mult. Și nu în ultimul rând, pentru că am animat mult mai mult decât veți vedea în film – avem mult material care ar putea sta la baza încă unui film. Nu sunt la momentul la care să pot trage concluzii, totul este încă foarte proaspăt, lecțiile nu sunt încă complet asimilate. Un lucru e cert: mai sunt multe de învățat.
Contextul în care ai început să te gândești la film
Așa cum am mai spus, am început să mă gândesc la acest subiect după ce am terminat primul film. Ele sunt strâns legate, practic Merge și-așa este un „meta” la Chororo.
Unde ai găsit inspirația să scrii povestea
Inspirația a venit, în mare parte, din propria mea viață – de exemplu tatăl personajului principal este bariton, așa cum era și tatăl meu. De scris, l-am scris relativ repede. De rescris a durat mai mult. Filmul pe care îl veți vedea este practic a optsprezecea versiune a scenariului. Și nu m-am oprit la 18. Continui să îl cizelez.
Temele și conflictele umane expuse în film
Filmul vorbește despre aventură, despre reziliență, despre încercarea de a-l ajuta pe cel de lângă tine cu riscul propriei vieți, despre comunitate și, până la urmă, despre ambiția unui tânăr. Un spectator de orice vârstă are, zic eu, disponibilitatea să rezoneze cu o poveste inițiatică.
Umorul filmului prinde și la publicul adult, dat fiind faptul că se bazează, deseori, pe recontextualizarea unor replici celebre ale cinema-ului. În plus, tipologiile personajelor sunt foarte diverse, la fel și vârstele lor, așa încât mulți dintre noi ne-am putea regăsi.
Echipa de artiști cu care ai colaborat
Am avut șansa să lucrez la coloana sonoră cu un profesionist extraordinar, cu o bogată experiență: Mihnea Chelaru. Sugestiile sale au fost foarte importante și se reflectă pregnant în casting. Cu Ion Kivu și Adrian Dima am lucrat și la Chororo. Amândoi au o anvergură deosebită și pot face mai multe personaje, ceea ce la animație e un mare câștig. Cu Kristina Cepraga am lucrat în același timp la un alt proiect și am extins colaborarea și la film. Pe Ioana Calotă și Irina Ungureanu le cunosc prin intermediul soților lor, cu care sunt prieten de mulți ani. Sunt super profesioniste, e o plăcere să lucrezi cu ele și încerc sa o fac în toate proiectele mele, pe cât posibil.
Cele mai importante indicații pentru actori
La animație e mult mai restrictiv pentru actori decât la ficțiune. Din modesta mea experiență, cel mai important este ca actorul să înțeleagă personajul. Odată îndeplinită această asimilare, consider că trebuie ca actorul să aibă multă libertate. Merge și-așa e un caz special. Scenariul l-am scris de la început în engleză și apoi l-am tradus în română. Animația personajelor atunci când vorbesc – lip sync – e pentru limba engleză. Cel mai important a fost, dat fiind faptul că folosim sute de replici din alte filme, să folosim tonalitatea corectă pentru ele, fără să ne „fure” forma originală în care replica a fost data.
Ușor și greu în procesul de creație
Producția la Merge și-așa a durat cam 3 ani. În principal din cauza mea. Provocările, pentru mine, sunt oamenii, relația cu ei. Frumos și ușor e să scrii scenarii.
Cu ce speri să rămână oamenii după ce văd acest film
Sper ca spectatorii să rămână cu sentimentul că visurile sunt realizabile mai des decât par a fi și sper, totodată, ca aceștia să plece din sală binedispuși de umorul și ritmul tonic al filmului.
Merge și-așa se va putea vedea din 1 iunie în peste 40 orașe, practic, în întreaga țară: în rețelele Cinema City, Cineplexx și Happy Cinema, cât și în alte cinematografe și spații alternative.
Cinematografia românească post pandemie
În animație e mult mai puțin importantă prezența fizică, se poate lucra mult la distanță. Sincer, eu sunt oarecum un sihastru. Demult. Nu citesc presa, nu mă uit la televizor, foarte rar merg la cinematograf cu copiii mei. Nu am suficiente informații pentru a emite o judecată pe această temă.
Planurile tale
Suntem în plin proces de producție la un scurtmetraj și în curând va trebui sa începem pre-producția pentru alte două. Sunt curios ce alte noi provocări o să întâlnim.
