Auzim mereu despre diversitatea bucătăriei românești, dar cât de multe știm cu adevărat despre bogăția ei, despre rețetele cu ingrediente neașteptate și denumiri deloc obișnuite? Parteneriatul dintre ONG-urile My Transylvania și Teach for Romania și-a propus să găsească răspunsul la această întrebare printr-un proiect care îi transformă pe copii în cercetători ai rețetelor uitate – "Rețete din bătrâni. Minimonografii gastronomice sătești". Ioana Pătrășcoiu, Project Managerul acestei inițiative, s-a bucurat să vadă că există interes pentru redescoperirea bucătăriei românești atât din partea profesorilor, cât și din partea elevilor implicați.
Obiectivul proiectului este să cream monografii gastronomice, locale, cu ajutorul profesorilor Teach for Romania și al elevilor lor în 6 comunități din România. Dar, scopul nostru este să ajutăm la crearea unui altfel de dialog intergenerațional, dincolo de nevoile punctuale, zilnice; să le arătăm copiilor legătura care există, firul roșu, între materia de școală și activitățile de zi cu zi, căci provocarea de a culege rețete a venit de la profesori de română, de istorie, de desen.
Atelierele gastronomice vor avea loc de-a lungul verii, începând cu 27 mai. Elevii, profesorii, părinții voluntari și bucătăresele vor alege câte o rețetă din cele adunate de copii și o vor prepara și gusta împreună. Mai multe despre proiect și descoperirile pe care le-a adus el am povestit cu Ioana în rândurile de mai jos.
Parteneriatul My Transylvania și Teach for Romania
Ca multe alte lucruri bune, s-a dospit în timp.
În 2019 un profesor Teach for Romania, Ioana Ghiga, a aflat de Oltenia și Muntenia Brunch (serie de evenimente gastronomice pe care le derulăm în colaborare cu Gate to Romania) și ne-a scris, spunându-ne că dacă vrem sa facem un brunch în Poienarii de Argeș, are deja retețele. (Fiecare brunch presupune această etapă de cercetare în comunitate, de conversații cu socăcițele satului: care sunt rețetele și gusturile locale? Ce se mănâncă primavara, când apar verdețurile? Care sunt metodele de preparare? Ce se pune pe masă la o nuntă? Etc.)
Ioana, profesoară de limba română, într-un moment de exasperare fața de pungile de chipsuri mâncate în fiecare pauză, și-a transformat curiozitatea într-o temă. I-a rugat pe copii să stea de vorbă cu membrii mai în vârstă ai familiilor lor despre ce obișnuiau să gătească/mănânce în copilărie cu diverse ocazii (în viața de zi cu zi, în zilele de post, în anumite anotimpuri, de anumite sărbători, mese în familie, la pomeni) și să „culeagă” câteva astfel de rețete.
A iesit o lista lungă și apetisantă, din care amintesc plăcintă de dovleac, ciorbă de zarzavat, ciulama de praz, iahnie de fasole, zacuscă de țelină, gem de smochine și gem din coji de pepene verde, "mătuși' (sarmale făcute cu semințe de dovleac), prajilă (mămăligă făcută cu multe ouă și lapte acru, un fel de mâncare considerat “o delicatesă” de către seniori).
O parte din rețete au fost selectate și preparate la brunchul de la Poienarii de Argeș, din 5 octombrie 2019.
Doi ani mai târziu, în 2021 și în plină pandemie, Ioana Ghiga, în calitate de alumni al Teach for Romania, ne-a propus să ducem relația dintre cele două organizații la alt nivel: „Hai să facem monografii gastronomice rurale!”
Ideea inițială
Putem să spunem că am pornit de la modul de desfășurare al Oltenia Brunch din Poienarii de Argeș. Acolo copii au cules rețete, socăcițele din sat le-au recreat și peste 50 de persoane au cunoscut, gustand, ce înseamnă “mănâncă local în Poinerii de Argeș”.
Dar, dacă te uitai atent, s-au mai întâmplat niște lucruri la acel eveniment: copii au fost uimiți că o temă de-a lor devine „realitate”, că datorită lor evenimentul a avut loc. Mulți dintre ei au fost prezenți la eveniment, au gustat și au pus întrebări – exista un colț unde s-a vorbit îndelung despre sarmale, de exemplu. Comunitatea a fost și ea surprinsă de interesul și aprecierea unor necunoscuți vizavi de ce mănâncă ei zi de zi sau la sărbători.
Ne-am propus să cream astfel de mici schimbări de atitudine (și de conștientizări) și în alte comunități. Obiectivul proiectului este să cream monografii gastronomice, locale, cu ajutorul profesorilor Teach for Romania și al elevilor lor în 6 comunități din România. Dar, scopul nostru este să ajutăm la crearea unui altfel de dialog intergenerațional, dincolo de nevoile punctuale, zilnice; să le arătăm copiilor legătura care există, firul roșu, între materia de școală și activitățile de zi cu zi, căci provocarea de a culege rețete a venit de la profesori de română, de istorie, de desen; nu în ultimul rând, să participăm la coagularea comunității locale în jurul patrimoniului gastronomic local, patrimoniu adesea uitat (în aproape 50 de ani de comunism, când diferențele regionale au fost șterse) sau lăsat la o parte, căci un burger sună mai bine ca o porție de cococi.
Ideea proiectului a apărut vara târziu, dar am avut timp să o schițăm, să o cizelăm și chiar să o pitch-uim alumnilor Teach for Romania. Voiam sa începem cu 12 comunități dar ne-am spus că în primul an putem să lucram bine și cu șase. Când am primit „da-uri-le”profesorilor, am putut să trecem la pasul următor: să aplicam pentru o finanțare la AFCN (Administrația Fondului Cultural Național). Când am primit răspunsul ca finanțarea ne-a fost aprobată, noi eram deja intrați în pâine: avusesem primele întâlniri cu profesorii (via Zoom) și pregăteam prima sesiune de culegere a rețetelor, cea de Crăciun.
Copiii implicati in proiect
Copii implicati în proiect sunt din Vidra – județul Vrancea, Herăști – județul Giurgiu, Murighiol – județul Tulcea, Cosoba – județul Giurgiu, Căianu – județul Cluj și Vulcan – județul Brașov. Sunt copii de școală primară și copii de școală generală.
Unii au primit „tema” asta cu bucurie, alții au fost mai reținuți. Dar în momentul în care și-au dat seama că numele lor va apărea într-o carte, carte pe care o s-o și aibă, a pornit un val de entuziasm care încă se simte. Noi ne-am propus să lucram cu 10 copii din fiecare comunitate dar sunt mult mai mulți. În Vidra sunt 28 de copii implicati, în Cosoba 48 de copii, în Vulcan 19, în Căianu circa 46 de elevi și încă mai avem de centralizat rețete și cercetători.
Colectarea rețetelor din gastronomia locală
Colectarea a avut loc în mai multe etape, căci ne interesează trei tipuri de rețete: de sărbătoare (Crăciun, Paște), rețete cotidiene (rețete de zi cu zi) și ritualice (care se fac punctual, doar în anumite zile).
Printre altele, am pregătit o fișa tehnică, care să fie de ajutor profesorilor și copiilor și să aducă demersul nostru cât mai aproape de unul academic. Pe această foaie, fiecare elev a trebuit să completeze o serie de rubrici: numele și vârsta lui, numele și vârsta celui de la care culegerea rețeta; ingredientele necesare, modul de preparare, instrumentele folosite, taine și secrete – ce truc știut numai de bucătar face ca rețeta să iasă mai bună?; ce amintiri sunt legate de această rețetă? de unde erau luate ingredientele, cum se servea?
Acum, cu fișele de la 6 comunităti în față, vedem că unii copii s-au descurcat mai bine și alții mai puțin bine. Am avut o rețetă de tiramisu (care nu o să apară în monografie) și pe foaie scria că este o prăjitură pe care eleva a învățat-o de la mama sa, care i-o pregătea adesea în copilărie. Apoi, în secția de cuvinte rare/regionale, am văzut într-adevăr termeni regionali, vechi, dar care nu aveau nici o legătură cu rețeta în sine. Semne că exista niște probleme la întelegerea cerinței.
Următoarea etapă a proiectului
Următoarea etapă este crearea și tipărirea monografiilor, urmată de „lansarea” lor în cadrul atelierelor gastronomice. Copii știu că vor primi cărți, dar nu știu când – pentru ei, atelierul se va termina cu o surpriză!
Primul atelier va avea loc acum, pe 27 mai la Vidra, urmând pe 3 iunie la Cosoba, pe 6 iunie la Căianu. Până la început de iulie o să tot avem ateliere gastronomice.
Practic, în fiecare comunitate elevii - cercetători, îndrumați de profesori, socăcițe (bucătărese) și părinți voluntari vor alege și vor face o rețetă (sau mai multe) din cele culese. În jumătate din comunități rețeta câștigătoare a fost una de plăcintă (fie „poale-n brâu”, fie ”plăcintă cu căpriță”, fie „palaneț”), astfel că timp de aproape 2 ore vor prepara aluatul, îl vor frământa și-l vor întinde, vor pregăti umplutura și îl vor băga la cuptor.
Odată ieșite de la cuptor, tăvile și plăcintele vor merge într-o altă încăpere, unde, alături de comunitate, vom aprecia rețeta din carte și recrearea ei din farfurie, precum și munca cercetătorilor, aici prezenți. Va fi un moment bun de reconectare a comunității cu moștenirea gastronomică locală și un îndemn de a o duce mai departe.
Ce ați descoperit nou despre bucătăria românească
Cred ca „marea descoperire” – deși nu e nici mare și nici descoperire – stă în faptul că avem un patrimoniu gastronomic local bogat, pe care nu îl valorificăm. Încă.
Există diverse variante ale clasicei supe cu fidea și fiecare variantă ar trebui apreciată. La Căianu, județul Cluj, există „zamă de razalăi” (supă de tăieței ) dar și „supă de lășcuțe” (unde lășcuțele sunt paste făcute în casă). Ambele sunt rețete cotidiene, care se mănâncă la prânz.
Apoi, avem diverse „buruieni”, care sunt vedete locale: știrul, din care se prepară ciorbă la Cosoba, județul Giurgiu, și căprița, care ajunge în plăcintă, la Herăști, Giurgiu.
Când vorbim de rețete ritualice, imediat ne gândim la „mucenicii” de 9 martie, dar acum știm că în Vidra, Vrancea, de Sfântul Nicolae se făcea „mălaie” - din bucăți mari de dovleac, făină de porumb și făină de grâu - și se servea în „strachini de sărbătoare”.
Mai suprinzător este ce se întâmplă în comunitățile multietnice, precum Murighiol, unde sunt rețete care călătoresc de la o comunitate la alta. De exemplu, nu mai sunt tătari în zonă, dar sătenii au preluat rețeta de suberek și continuă să o facă, dar într-un anumit fel, care nu e chiar tătăresc.
Dacă ți s-a făcut poftă de vreunul din felurile de mai sus, sperăm ca în viitorul apropiat rețetele astea să fie accesibile, gătite, servite în puncte locale gastronomice și la pensiunile din zonă. Burgeri putem mânca oriunde, plăcintă cu caprița doar într-o anumita zonă din sud.
Munca de ONG-ist în România
Partea cea mai grea din munca ONG-urilor e aceeași: găsirea și gestionarea resurselor, pe termen lung. Și aici e vorba de oameni care să vrea să își dea timp pentru comunitate pe perioade mai lungi. Munca de la firul ierbii, cu cei din sate (producători și gazde), nu poate fi făcută de la laptop.
La fel de greu e să facem comunitățile să înțeleagă munca noastră și că urmărim un scop necomercial.
Satisfacțiile vin când găsim parteneri în comunități și reușim să facem lucruri împreună. Când avem brunch-uri sold out (de exemplu) și participanți care ne spun cât de bine s-au simțit la eveniment.
Alte proiecte la care lucrați
Pe lângă brunch-uri, care acum se întâmplă în aproape toată țara (Oltenia Brunch, Banat Brunch, Muntenia Brunch, Transilvania de Nord Brunch), alt proiect important este Tara Colibelor, prin care ne-am propus sa pastram si sa revitalizam peisajul cultural din zona de pasune din Muntii Cindrel.
Anul trecut am restaurat cu materiale tradiționale o colibă de fân și am transformat-o într-o unitate de cazare pentru maximum 2 familii, unde dormit în fân se îmbină cu dormitul într-o cameră cu pat cu saltea, perne și pătură din fân și lână de oaie.
Anul acesta vom derula o școală de vară în care arhitecți și studenți la arhitectură vor inventaria și vor face releveuri la cele aproximativ 70 de colibe de fân ce se găsesc în zona Râul Sadului, la circa 1000 m altitudine. În trecut, colibele erau folosite din aprilie – mai până în septembrie, pentru a adăposti ciobanii și familiile lor în această etapă a micii transhumanțe (când oile se urcă de la campie la munte). Vremurile s-au schimbat, oieritul s-a schimbat și el și atât colibele, cât și fânul (de o foarte bună calitate) au de suferit. Căutam ca prin aceste actiuni să fim în slujba comunității locale, revitalizând locul prin ecoturism și slow food.
Cum iși pot arăta oamenii susținerea față de ceea ce faceți
Venind să mănânce la gazdele locale, participând la brunch-uri, dormind în colibe sau cumpărând o monografie gastronomica proaspăt ieșită de la tipar (o să lansăm în 2 săptămâni campania de crowdfunding). Redicreționările de 3,5% din impozit sau donațiile sunt și ele binevenite.
