În presa din România se consolidează redacții, apar și dispar titluri, se difuzează în continuare materiale curajoase. Există presiuni și amenințări, există și jurnaliști care se încăpățânează să își facă meseria. Se fac investigații care duc la demisii din Guvern, în timp ce, în altă parte sunt pompate lunar milioane de euro netransparent. Și apar în fiecare an jurnaliști tineri, care oferă motive de speranță. Cam așa arată radiografia presei din România în 2022, făcută pe scurt Dan Duca, redactor-șef Libertatea, membru al juriului Superscrieri. Dan a terminat Facultatea de Jurnalistică din Sibiu, a început în presă la Tribuna, a continuat la Cotidianul și la Realitatea.NET și face parte din juriul Superscrieri încă de la primele ediții.
Pentru mine, premiile Superscrieri înseamnă deja 10 ani de un fel de tabiet. Săptămâna din an în care reușesc să citesc sau să recitesc colecția unora dintre cele mai bune reportaje, investigații, opinii, materiale audio-video etc apărute/difuzate în presa din România, spune Dan.
Tema Superscrieri din acest an este presa locală, concretizată prin introducerea unei secțiuni dedicate jurnaliștilor din presa locală și regională și o serie de evenimente locale. Gala Premiilor Superscrieri are loc luni, 16 mai, de la ora 19.00, la Amfiteatrul TNB, și va fi transmisă live pe pagina de Facebook a Fundației Friends For Friends. 44 de materiale au fost selectate de un juriu format din 21 specialiști, fiind nominalizate la 8 categorii de concurs: Audio/Podcast, Debut jurnalistic, Investigație, Opinie, Reportaj, Presă Locală, TV&VIDEO-jurnalism, Fotojurnalism.
Ce spun ele despre România lui 2022 și ce se întâmplă în presă, cu bune și rele, povestește Dan Duca, după cum urmează:
Ce înseamnă premiile Superscrieri pentru tine
Pentru mine, premiile Superscrieri înseamnă deja 10 ani de un fel de tabiet. Săptămâna din an în care reușesc să citesc sau să recitesc colecția unora dintre cele mai bune reportaje, investigații, opinii, materiale audio-video etc apărute/difuzate în presa din România. În rest, mă voi feri să vorbesc în numele presei din România, nu e rolul meu, dar numărul tot mai mare de materiale înscrise de la an la an cred că spune destule despre aceste premii.
Cum au evoluat Superscrierile
În 11 ani, cu siguranță au crescut de la an la an. Iar asta se vede, așa cum spuneam mai devreme, atât în numărul de înscrieri, dar și în diversitatea publicațiilor care sunt reprezentate în această competiție, pentru că da, este o cordială competiție, una care de fiecare dată naște reacții, mulțumiri și nemulțumiri, bucurii și dezamăgiri printre cei care participă la ea. Iar câteva schimbări majore de-a lungul anilor au fost deschiderea către jurnaliștii din Republica Moldova (am citit și văzut în diverse ediții materiale de-o calitate remarcabilă, cu un simț al limbii române și o expresivitate aparte) și deschiderea, atragerea în concurs a numeroși autori și publicații din presa locală, anul acesta mai mulți/multe ca niciodată.
În plus, și gala a crescut de la an la an, au apărut și workshopurile, invitații, evenimentele înaintea ei, în fapt, o bună ocazie de a vorbi despre meserie și modul în care o facem.
Experiența în juriu
La fel de solicitantă ca în fiecare an, iar ăsta e, dincolo de aparențe, un lucru bun. Uneori, în timpul jurizării, faci departajări la milimetru. Iar la final e precum în cutia de ciocolată a lui Forrest Gump, nu știi niciodată ce e înăuntru. Adică aflăm la final cine va câștiga diversele categorii, pentru că juriul e numeros și divers.
Provocările de jurat anul acesta
Nu știu dacă e vorba de provocări speciale în acest an. Numărul tot mai mare de materiale bune venite dinspre presa locală de care aminteam și mai sus, greu de departajat, arată câteva oaze de jurnalism independent (redacții) de foarte bună calitate, jurnalism făcut în condiții foarte grele. Ca jurnalist care a început meseria în presa locală, știu ce înseamnă asta și am tot respectul pentru munca și realizările acestor colegi.
Ce spun Superscrierile din 2022 despre România
Că avem o societate bolnavă, de multe ori neputincioasă, coruptă și plină de impostură. Și e un răspuns bazat strict pe sensul întrebării: cum se vede România prin prisma materialelor de la Superscrieri 2022? De la cele care se referă la problemele sistemului de sănătate amplificate de pandemie la sistemul clientelar corupt în care sunt numiți oamenii în funcții publice la nivel central, dar mai ales local, de la plagiatul care ia loc la masa Guvernului cu rang de ministru la modul în care instituțiile statului sau Biserica Ortodoxă cheltuie banii. Și lista continuă. Nu e un infern, istoria îndepărtată și cea imediată ne arată că infernul e altul, dar „voi cei ce sunteți aici, să nu aveți motive de speranță”, ca să-l parafrazez pe Dante. Or, asta se vedea nu doar în tematica materialelor de la Superscrieri din acest an, ci și în orice sondaj de opinie de până la începutul războiului din Ucraina, cu 60-70% dintre români care spuneau că țara merge într-o direcție greșită.
Ce se întâmplă în presa din România cu bune și rele
Cât timp de citit aveți la dispoziție, ca să știu cât de mare să fie răspunsul? Glumesc. E aproape loc de un eseu. Starea presei 2022, ca să parafrazez denumirea emisiunii lui Dragoș Pătraru. În presa din România în 2022 se întâmplă câteva lucruri bune și altele, destul de multe, mai puțin bune.
În presa din România se publică/se consolidează redacții, apar noi titluri/redacții (dispar altele), se difuzează în continuare materiale de bună calitate, curajoase, care ajung la public. Și spun curajoase nu întâmplător, pentru că uneori există un preț pentru autorii lor.
Presiuni, amenințări, șicane, procese și aici mi-e la îndemână să amintesc ceea ce i s-a întâmplat din nou Emiliei Șercan după publicarea dezvăluirii despre plagiatul premierului Nicolae Ciucă, ce s-a întâmplat cu jurnaliștii/colegii de la Libertatea și de la Newsweek amenințați cu „cremenalul” în urma unei plângeri la DIICOT sau reclamați în nenumărate procese de același politician, cu decizii în instanță de ștergere a unor investigații premiate chiar de juriul Superscrieri, adică de o parte a breslei - cazurile Recorder, Rise Project...
În presa din România apar în fiecare an jurnaliști tineri, care ne oferă motive de speranță, dornici să învețe și de la care, la rândul nostru, învățăm.
În presa din România se fac - nu doar în 2022 - investigații care duc la demisii din Guvern sau la fugi last minute spre Grecia (de sub nasul autorităților române) și oprite prompt în Bulgaria, în presa din România sunt publicate investigații despre afacerile Bisericii Ortodoxe, despre eternele probleme din spitalele din România, despre numiri politice clientelare, despre abuzuri asupra unor categorii vulnerabile - femei, copii, minorități etc - sau care abordează teme dureroase ale unei epoci nu atât de îndepărtate, precum a fost proiectul Jurnalul Decretului, realizat de mai mulți jurnaliști și coordonat de colegii de la Dela0.
Într-o parte a presei din România sunt pompate lunar milioane de euro netransparent de către partidele politice/primării, agenții etc și spun netransparent din două motive: 1. pentru că și atunci când știm unde se duc banii publici nu știm pe(ntru) ce se duc sau 2. pentru că avem și situații în care partide refuză să dezvăluie contractele pe care le încheie și asta în ciuda legii și a admirabilei munci pe care o face un jurnalist precum Cristian Andrei, de la Europa Liberă. În presa din România, în 2022, se face PR mascat la TVR pentru firmele care comercializează lemn, după cum scria zilele trecute Rise Project.
În presa din România, prețul la care a ajuns hârtia dă frisoane și redacțiile care mai publică în print fac eforturi admirabile să reziste.
Presei din România, președintele țării nu i-a mai dat un interviu din ziua în care și-a selectat jurnaliștii/interlocutorii cu care să facă interviu și în care promitea că va fi mai deschis față de mass-media în al doilea mandat. În 2022, presa din România e redusă la nivel de reportofon, pentru că același președinte nu a mai organizat o conferință de presă la care să i se adreseze întrebări de pe vremea când ne spunea că PSD e rău și că musai trebuie să ne vaccinăm (iar acest ultim îndemn era un lucru bun).
Și se mai întâmplă multe în presa din România, și se vor mai întâmpla și mai multe. Trebuie doar să dați click. Glumesc.
Noile generații de jurnaliști
Unii dintre ei sunt îndrăzneți, inteligenți, vor să schimbe lucruri, unii sunt empatici, uneori fragili emoțional, sunt obișnuiți să conteste, să nu respecte ierarhiile (un lucru bun și rău în același timp), sunt creativi și par să nu uite că au și o viață de trăit, care nu se identifică mereu cu jobul. Un lucru iarăși bun. Alții sunt preocupați de teme sociale, puțini vor să audă de politică.
