Blocajele nu o ocolesc pe Mihaela Paraschivu, mai ales dacă are perioade lungi în care nu desenează nimic, iar acestea există, pentru că viața are tendința de a ne mai și îndepărta de ce iubim. Atunci când se reintoarce la creioane și hârtie, inspirația și creativitatea revin și ele, pentru că desenul este o parte din ea. Mihaela ilustrează mai mult cărți pentru copii, o zonă de creație care i se pare provocatoare, amuzantă și plină de satisfacții.
"Se întâmplă de multe ori să mi se spună : Ăsta e facut de tine! Am recunoscut stilul!
Nu știu dacă dacă am un stil. Sigur felul în care desenez, în care sa aleg să tratez subiectele, povestește sau le aduce aminte oamenilor despre mine".
Cu ajutorul formelor și culorilor, ilustratoarea Mihaela Paraschivu a învățat să fie mai atentă la ce se petrece în jurul său. Să observe și să povestească prin desen ceea ce simte legat de tot ce vede și trăiește.
Despre tine
Sunt o visătoare de când mă știu și asta m-a ajutat să merg mai departe de fiecare dată când a părut imposibil să continui pe drumul ales.
Am avut profesori buni, am avut ocazia să particip la expoziții și târguri încă din timpul școlii și să îmi fac o idee despre ceea ce aș vrea să fac în viitor.
Au fost momente în care am întrerupt lucrul în acest domeniu pentru că ar fi fost destul de greu să mă susțin. Însă nu am renunțat.
Cred că momentan fac exact ceea ce mi-am dorit și sunt fericită și recunoscătoare pentru asta.
Începuturile în ilustrație
Am început să fac ilustrație încă din timpul facultății. Îmi aduc aminte că în 2006 am participat la un workshop organizat la școală și cred că ăla a fost momentul în care am ințeles ca mi-ar plăcea să fac asta.
În orice caz, nu pot să vorbesc despre asta fără să o pomenesc pe Stela Lie, care mi-a fost profesoară și care, în același an, a înființat Clubul Ilustratorilor*. În timpul celor patru ani de facultate Stela a cărat tone de obiecte și cărți la școală, ne-a învățat să desenăm și să observăm, a organizat expoziții, a scris proiecte și a fost o sursă importantă de energie și inspirație pentru noi.
* Clubul Ilustratorilor este o asociație de ilustratori formată in 2006, ce are în prezent peste 60 de membri din toată România (din care fac și eu parte:).
Ce fel de proiecte îți plac cel mai mult
Îmi place să fac ilustrație de carte pentru copii. Este challenging, amuzant și plin de satisfacții. Uneori, inserez în ilustrații personaje decupate și articulate, îmi place ideea de carte teatru, de carte cu care poți interacționa.
De asemenea îmi place să pictez sau, cum ii spun eu, să desenez în culoare pe pânză. Din păcate în ultimii ani nu am avut timp pentru asta și pot să spun că îmi lipsește destul de mult.
Procesul creativ. De la idee către produsul final
În general primesc un email cu brieful apoi, în funcție de brief, accept sau nu să discutăm mai departe.
Odată ce am fixat detaliile de genul: deadline, contract, ș.a.m.d., fac schițe, multe schițe. Trebuie să spun că până de curând nu prea faceam schițe. Lucram direct și faceam eventual două variante ale aceleiași lucrări.
Mă documentez, caut articole, fotografii, etc. Lucruri care să mă aducă cât mai aproape de înțelegerea subiectului.
Pentru cărțile pentru copii fac două tipuri de storyboard. Unul pe o dimensiune foarte mică (de ex. 2.5x5cm), unde îmi schițez foarte rapid compozițiile și al doilea, unde am pratic ilustrațiile finale la o dimensiune mică (A6).
Apoi trec la lucrul propiu zis. O ilustrație este realizată între trei zile și o saptămână. Depinde cât de complexă este.
În general sunt căutată pentru ceea ce se vede în portofoliu și asta mă bucură, pentru că știu că cei ce m-au contactat “se lasă pe mâna mea” iar eu pot lucra în liniște. :)
Cred că, în mare parte, am avut experiențe pozitive cu cei cu care am colaborat.
De unde vine inspirația
Cred că tot ceea ce mă înconjoară mă inspiră.
Dacă lucrez la un proiect de ilustrație pentru carte pentru copii, încerc să mă ghidez după liniile trasate de autor, însă întotdeauna îl voi modela prin ceea ce simt eu legat de subiectul respectiv.
Ca și în pictură îmi place să inserez tot felul de elemente ce nu se regăsesc neapărat in poveste. Adică, lucruri ce, aparent, nu își au locul acolo.
Și fac asta pentru că îmi place să cred că o carte ilustrată se poate explora. Că te poți plimba și poți descoperi de fiecare dată alte rezolvări, alte trasee, alte povești în interiorul poveștii originale.
Când apar blocajele
Blocajele apar dacă nu desenez pentru mult timp. Mi-ar plăcea să spun că desenez dintotdeauna fără întrerupere, însă, în cazul meu nu este așa. Nu am desenat constant pentru ca nu am fost mereu freelancer. Însă la reluarea contactului cu creionul si hârtia lucrurile reintră în normal destul de repede.
Nu cred că pot uita desenul pentru că, oricât de cheezy ar suna, este o parte din mine.
Rutine de creativitate
Ascult știrile la radio atât din România cât și din Italia.
Încerc să fiu cât mai la zi cu ceea ce se întâmplă în lume și în mod special în domeniul în care lucrez.
Sunt abonată la o revistă de ilustrație din Italia, care este foarte utilă pentru cei care lucrează ilustrație pentru cărți pentru copii. Particip la târguri, workshopuri, expoziții. Încerc sa fiu cât pot de prezentă la evenimente legate de artă si carte.
De obicei fac jogging inainte de a începe lucrul. Am descoperit în urmă cu ceva ani că alergatul mă ajută, mă concentrez mai bine după.
In general sunt foarte atentă la ceea ce se petrece în jurul meu.
Stilul tău
Se întâmplă de multe ori să mi se spună : Ăsta e facut de tine! Am recunoscut stilul!
Nu știu dacă dacă am un stil. Sigur felul în care desenez, în care sa aleg să tratez subiectele, povestește sau le aduce aminte oamenilor despre mine.
Am evoluat fără să mă gândesc la asta. S-a întamplat natural, prin experimentat, căutat, explorat etc. Poate că evoluția se simte în lejeritatea cu care desenez uneori și în desenul rezultat care este mult mai relaxat.
Învățăturile formelor și culorilor
M-au învațat să fiu mai atentă, să observ, să înregistrez, să dăruiesc. În timp am descoperit că am o voce a mea și că astea sunt uneltele care mă pot ajuta să povestesc ceea ce simt în relație cu ceea ce există în jurul meu.
Ajutorul online-ului
Din păcate, trebuie să recunosc că nu mă promovez suficient. Sunt destul de timidă și asta se reflectă și în online. Dar învăț și încet, încet mă mișc și eu.
Știu sigur, urmărind alți artiști, că online-ul poate fi o unealtă foarte bună pentru creșterea vizibilității unui artist sau a unui bussiness.
Ultimul an în proiecte
Ultimul an a fost unul destul de productiv. Am început mai multe proiecte, o parte le-am finalizat și au fost primite foarte bine, o altă parte sunt încă în lucru.
Am participat la cursuri online, am cunoscut oameni care lucrează în același domeniu, am avut parte de feeback și cred că mi-a folosit extrem de mult. Ultimul an a deschis drumuri către diverse colaborări și sper ca anul acesta să se materializeze cel puțin jumătate dintre ele.
Pe pozitiv, din pandemie
Pentru mine perioada pandemiei a fost destul de benefică, pentru că foarte multe evenimente s-au mutat în mediul online. În felul ăsta am putut să le urmaresc pe diverse platforme, de acasă. (Acestea au loc, în mod normal, în locații destul de îndepartate, în diferite zone ale lumii.)
Cred că schimbările sunt destul de pozitive pentru o perioadă nu tocmai bună.
Piața de ilustrație românească
Comunitatea ilustratorilor din România crește de la an la an, avem mulți ilustratori buni și foarte muncitori și cred că deja există o schimbare în ceea ce se întâmplă pe piața de carte.
Și totuși rămâne să ne luptăm cu problema legată de cantitate vs. calitate.
Din păcate sunt puține editurile care înțeleg ce înseamnă colaborarea cu un ilustrator. Chestiuni simple, de bun simț : un contract normal, un deadline normal, plata facuta la timp ș.a.m.d.
Trendurile
Nu urmaresc trendurile, dar am observat că se face foarte multă ilustrație digitală.
Clișeele
Se copiaza mult si prost. :)
Planurile tale
Momentan lucrez pentru mai multe viitoare proiecte de carți pentru copii. Din păcate nu pot da detalii.
Sper să apară cât de curand!
Fingers crossed!