[Art&Magic] Ana Bănică: Stilul de a desena se schimbă odată cu mine, în unele perioade mai mult, în altele mai puțin. Oricum ar fi, nu îmi impun niciodată modificările, ci le las să vină de la sine

Își găsește inspirația în momentele ei bune de viață, nu este genul de artist care poate crea din tragedie și suferință. Pentru a atinge cel mai înalt prag al creativității, Ana Bănică are nevoie de veselie, de natură, de iubire și de un pic de leneveală. A început să deseneze de când a învățat să țină creionul în mână, făcea rotocoale pe hârtie și pe urmă le spunea celor din jur ale cui sunt portretele desenate de ea.

Și-a dorit dintotdeauna să trăiască din desen, dar nu a debutat în antreprenoriat creativ cu ilustrația, ci cu un magazin online de autocolante decorative de perete. Cai verzi pe pereți a apărut în 2009, iar din 2016 Ana este și ilustrator freelancer.

”M-am reîntors la ce făceam în copilărie, îmi creez lumi personale, dar prin filtrul altor vârste, experiențe și abilități. Acum caut armonii și forme stilizate în imagini care îmi trezesc emoții și încerc să vă arăt și vouă lumea așa cum o văd eu”

Povestim cu Ana Bănică despre ilustrație, cu multe insight-uri din procesul ei creativ și despre ceea ce i-a adus bun pandemia: lucrul alături de alți artiști, în același atelier. O comunitate creativă foarte aproape, practic.

Despre tine

Îmi place ideea de a exprima mult cu puțin, dar nu este mereu o regulă.

Mi-am dorit să trăiesc din desen de când eram copil, dar am avut un traseu ocolit pe care nu îl regret însă, fiindcă a adus și el niște experiențe și abilități foarte utile. Am terminat arhitectura de interior, după care am înființat un magazin online de autocolante decorative de perete (wall stickers) numit Cai verzi pe pereți. Desenând autocolante m-am regăsit pe mine și mi-am dat seama că mi-ar plăcea foarte mult să fiu ilustrator. Doar că, din anumite lipsuri și dintr-o oarecare timiditate, mi-a luat ceva timp până când am ieșit în public cu această nouă preocupare.
În prezent mă ocup si de Cai verzi pe pereți, și de ilustrație.

Ce fel de proiecte îți place să lucrezi

Deși nu am timp mereu de ele, cel mai mult îmi place să lucrez proiecte personale, indiferent de amploare. De cele mai multe ori sunt ilustrații punctuale inspirate spontan de ceva frumos ce am trăit sau văzut.

Dar mă bucur la fel de mult și de proiectele comisionate de acei clienți care înțeleg faptul că atunci când apelezi la un ilustrator, o faci pentru ce are în portofoliu și nu pentru a demara o nouă etapă din cariera sa. Din punctul meu de vedere, eu sunt singura persoană care poate decide că este timpul pentru o schimbare. Este delicios momentul în care descoperi că ai dat peste un astfel de client ideal pentru că știi deja că rezultatul va fi pe placul ambelor părți, iar procesul în sine o plăcere.

Procesul creativ. De la idee până la produsul final

Mai ales pentru că lucrez tradițional, cu guașă pe hârtie, mereu insist să primesc un brief pe cât se poate de clar și detaliat, cu repere din portofoliul meu. Am observat că, de multe ori, din diverse motive, clienții nu își divulgă toate pretențiile din start, ci o fac pe parcurs. Aceasta nu este o procedură practică pentru niciuna dintre părți și de aceea, de la un timp, mă feresc de proiectele fără brief sau cu „libertate totală de creație”, fiindcă de fapt foarte rare sunt cazurile fericite în care chiar este așa. De multe ori brieful apare după demararea proiectului, fapt ce poate deveni extrem de frustrant.

După primirea briefului revin către client cu una, două sau, poate chiar trei schițe de idee. În funcție de proiect, acestea pot fi și colorate, dar de cele mai multe ori prezint inițial ideile, apoi revin pe ideea aleasă cu propunerea de culori. După ce am discutat pe schițe și am ajuns la o variantă finală mă pun pe pictat.

De-a lungul timpului am avut niște conversații superbe în cadrul anumitor proiecte, iar rezultatele au fost pe măsură. Acest dialog cu clientul face parte din procesul de creație și trebuie să fie sincer, direct și încărcat cu răbdare.

Unde cauți inspirația

Inspirația vine din mai multe surse: direct din fantezii personale, din lecturi, din natură, din orașele explorate, din momente trecute și prezente, de la oamenii iubiți și…de la pisici, dar și din arta antică - cea mai prețioasă resursă de stilizări rafinate și elegant colorate.

Blocajele

Cred că dacă aș lucra mereu nu aș avea blocaje. Dar, din păcate, uneori se întâmplă să fac pauze, nu că aș vrea, ci pentru că așa este în viață, avem tot felul de responsabilități și cu cât trece timpul, cu atât devine mai greu să facem mai multe lucruri deodată. Și astfel apar și anumite blocaje, dar la fel cum se spune despre poftă că vine mâncând, la fel spun și eu despre inspirație. Iau creionul în mână și mâzgălesc până când aceasta revine.

Cum îți menții vie creativitatea

Ca să prestez la potențial maxim trebuie să fiu fericită, măcar veselă. Nu am fost niciodată genul de artist care-și trage inspirația din tragedie, de aceea cele mai bune rezultate le-am avut mereu când mi-a mers bine. Uneori funcționează și invers: devin mai fericită când desenez.
Am noroc că sunt sau încerc să fiu o mare optimistă, iar alături am oameni care mă iubesc și mă fac să râd cu poftă chiar și în cele mai dificile momente. Ritualurile mele sunt râsul, pupatul, iubitul, mersul la mare, lenevitul ocazional, să fac haz de necaz, să mă uit la filme, să ascult muzici bune, să citesc, practic orice îmi pune un rânjet pe față.

În rest, e simplu.

Stilul tău

Simplu, colorat, în spiritul „dolce far niente”, poate ușor amuzant.

Datorită atelierului de autocolante unde toate modelele desenate sunt foarte stilizate, am căpătat o abilitate în a crea forme simple, dar expresive. Îmi place ideea de a exprima mult cu puțin, dar nu este mereu o regulă. Uneori simt nevoia de a completa cu o multitudine de elemente vegetale sau alte detalii decorative. Cred că evoluția se petrece subtil, păstrând un caracter recognoscibil al personajelor și temelor pe care le abordez și este inevitabilă. Stilul de a desena se schimbă odată cu mine, în unele perioade mai mult, în altele mai puțin. Oricum ar fi, nu îmi impun niciodată modificările, ci le las să vină de la sine.

Învățăturile desenului

Desenez de când puteam ține un creion în mână. Făceam rotocoale pe hârtie și strigam entuziastă numele persoanei al cărei portret era. Apoi, mai mare, îmi cream lumi alternative în care totul se desfășura în mintea mea ca într-o animație pe parcurs ce detaliam un desen. Mai târziu, am invățat să studiez lumea, s-o imit și s-o reconstruiesc corect pe hârtie, pentru ca la final s-o pot traduce în modul meu personal, s-o esențializez în elementele importante, în viziunea mea. Cu alte cuvinte, m-am reîntors la ce făceam în copilărie, îmi creez lumi personale, dar prin filtrul altor vârste, experiențe și abilități.

Acum caut armonii și forme stilizate în imagini care îmi trezesc emoții și încerc să vă arăt și vouă lumea așa cum o văd eu.

Freelancingul în ilustrație

Din păcate este greu. Din fericire este frumos.

Am debutat ca antreprenor în domeniul creativ cu Cai verzi pe pereți, în 2009, iar ca ilustrator în 2016. Foarte des am fost întrebată dacă se poate trăi din asta. Răspund sincer mereu „Da, se poate.” Dar este o diferență între „se poate trăi” și „a face avere” sau măcar un ”a trăi bine”.

Recunosc că mereu am avut standarde „modeste” în privința traiului fiindcă m-a mulțumit mult mai mult faptul că pot profesa ce mă pasionează decât niște beneficii materiale extra. Am făcut economii chiar dacă abia câștigam cât salariul mediu, iar câte un răsfăț sau o excursie prin țări străine tot mi-am permis.

Adevărul este că nu ar strica să nu ai grija zilei de mâine și să poți picta fără emoții că poate luna viitoare nu vei avea proiecte. Dar eu nu am reușit să ating această performanță. Parțial este probabil și vina mea, poate nu stau suficient pe social media pentru promovare, dar pe de altă parte este și vina mediului. Au trecut 13 ani de când sunt freelancer în domeniu și evoluția nu este una majoră. Se simte o diferență bineînțeles, dar încă nu există o piață puternică pentru artă și mai ales, nu există suficientă educație pentru ca oamenii să facă niște alegeri bune, informate și să înțeleagă faptul că pentru creație și calitate se plătește, mai ales când furnizorul este unul mic și se luptă cu o sumedenie de dificultăți. Din păcate faptul că știu să mânuiesc bine imaginația și pensula încă nu este de mare valoare pe la noi. Există evident niște excepții minunate.

Ajutorul online-ului

Online-ul este necesar aproape în orice domeniu în prezent.

Din păcate pentru cei ca mine, care nu au un talent deosebit în comunicarea online, dar care se descurcă foarte bine pe viu, este un dezavantaj, dar prin repetiție am început să mă relaxez și să comunic mai liber și în online. Este foarte important să fim vizibili, să povestim despre proiecte, să fim deschiși. Cum spuneam și mai sus, încă nu petrec suficient timp online, dar sper că cei care mă urmăresc și îmi apreciază munca înțeleg că și absențele acestea fac parte din cine sunt eu.

Un sumar al proiectelor tale din ultimul an

Ca să fac un sumar, uneori mă uit la paleta de culori folosită. A fost mov-indigo, dar balansată de nuanțe calde de cărămiziuri și tot felul de alte tonuri roșcate. Aș zice că se potrivește cu dinamica ultimului an care a fost mai nesuferit decât 2020 cu al lui început de pandemie și panica aferentă, dar deși nesuferit, a fost presărat cu proiecte frumoase, mai mici, dar poate mai potrivite mie. Am avut ocazia de a lucra cu câteva cupluri pentru invitațiile lor de nuntă, ador să fac asta, câteva coperți de carte, un Inktober cu pisici, vreo două afișe și mici proiecte personale.

Frământările mele au fost în special financiare, dar cu toate astea am făcut un efort și mi-am internalizat producția de printuri de artă. Acum printurile din shop sunt mai frumoase ca niciodată! Cred că asta a fost principala revelație: tot mai bun este ce faci cu mâna ta.

Ce schimbări ai facut de când a început pandemia

Pentru mine a fost o mare lovitură lipsa evenimentelor fizice. Sunt o persoană sociabilă și îmi place să mă întâlnesc cu colegii de breaslă, dar și cu potențiali colaboratori/clienți, să discut cu ei față în față, să facem schimb de idei, să mai punem de-o colaborare etc. Nu-mi place să stau prea mult pe chat, zoom-ul nu mi-e prieten și, sinceră să fiu, nici la telefon nu vorbesc prea mult. Drept urmare, nu m-am mai simțit la fel de conectată și informată. Din câte am mai împărtășit și cu alți colegi, cred că cei mai mulți au simțit lipsa interacțiunii pe viu. Fapt ce a dus la o nouă etapă de lucru: împart atelierul cu câțiva colegi și este foarte plăcut și practic. După ani de zile de lucrat singură, iată, a apărut nevoia de comunitate.

Piața românească de ilustrație

Cred că piața de ilustrație este încă la început, ceea ce nu este rău, dar în spiritul românesc la care contribuie și nivelul de educație general, evoluția ei este lentă. Chiar dacă există admirație pentru această meserie (și nu numai, poate pentru cele creative în general) nu este mereu înțeleasă ca ceea ce este - un mod de viața, un job - ci este văzută mai mult ca o joacă part-time. De aici se trag multe neajunsuri în discuțiile cu unii dintre potențialii clienți legate de timp, costuri etc. De multe ori sunt întrebată dacă mai fac autocolante, dacă mai fac ilustrație. Eu rămân aproape perplexă mereu, dar îmi adun repede răbdarea să mai explic încă o dată că acesta mi-e job-ul.

Breasla ilustratorilor începe și ea să fie mai unită și mai deschisă către comunicare probabil și dintr-o evoluție firească, dar și datorită unor inițiative ale unora dintre noi. Eu sunt dispusă să ofer din experiența mea oricui îmi cere acest lucru. La început a fost foarte greu și nici nu prea aveam pe cine întreba, așa că știu cât este de important.

Trendurile

Digitalizarea aș zice, dar eu mă opun cu vehemență și cu zâmbetul pe buze.

Recunosc că devine necesară prezența unei tablete grafice pentru anumite chestiuni sau proiecte, trebuie să ne adaptăm, dar cred că nu voi renunța niciodată la tehnica tradițională. Îmi place riscul asumat. Nu poți da nici ”undo”, nici să ascunzi layere. Lucrarea este ceea ce iese, chiar dacă nu este exact ce ai planificat, este poate mai instinctivă și mai spontană. Uneori poți repara, alteori iese mai bine, alte dăți trebuie s-o iei de la capăt. De asemenea, și originalele sunt o sursă de venit pentru mine. Și spun cu mare încântare că am din ce în ce mai mulți clienți pentru ele.

Schimbări în briefuri

Cea mai mare diferență este că am mult mai puține cereri și că dintre acestea, un număr mai mic vine dinspre branduri sau agenții, cele mai multe venind dinspre sectorul privat. Îmi place schimbarea asta din punctul de vedere al lucrului propriu-zis. Cum ziceam și mai sus, am lucrat mai mult decât în alți ani pe evenimente de familie (nunți, botezuri), am avut parte de comenzi personalizate (de exemplu, de mai multe ori cu portrete de pisici - urmare al Inktoberului) și ilustrație editorială sau mai aproape de sectorul cultural.

Planurile tale

În primul rând, o expoziție foarte drăguță în cadrul Design Go | RDW, numită BANANA short stories, cu mici ilustrații despre lucruri frumoase la care tânjesc. Lucrările vor fi expuse între 14 și 22 mai la Miss Alé - Central Culture, un bistro cu ginuri delicioase unde am pictat muralul ”Trio Nuit” la începutul lui 2020.

Apoi se anunță un proiect foarte frumos cu temă muzical-citadină, însă nu aș vrea să divulg mai mult despre el deocamdată. Clădiri frumoase vor fi ilustrate și așezate pe o hartă.

Pe lângă acestea îmi doresc foarte mult să dezvolt ideea cartolinelor pliabile lansate în februarie - FĂRĂ PERDEA - EL și EA. A fost un proiecțel tare amuzant despre partea ludică și senzuală a dragostei care a fost foarte bine primit. De aceea voi diversifica nu numai personajele, ci și tematicile imediat ce voi avea răgazul necesar.