Monica Ureche lucrează la Amber Studio de 2 ani și jumătate, în această perioadă existând și o mică schimbare de disciplină. A început ca User Experience Designer, iar în momentul de față e Game Designer. Înainte să ajungă la Amber a lucrat ca User Experience Designer în software, la o firmă de IT care făcea aplicații și site-uri.
Job-ul meu ca și game designer este să mă gândesc la idei de joc, idei pe care apoi le propunem, după caz, către client, publisher-ului sau intern, în Amber. Ca să pot contura aceste idei de joc este nevoie să mă gândesc la trendurile existente pe piață la momentul respectiv, ce se joacă oamenii, ce este interesant pentru ei sau ce fel de jocuri ar putea să îi intereseze și nu există pe piață.
Îi place faptul că la Amber gândește și psihologia jucătorilor și faptul că din ce în ce mai multe femei pătrund într-o industrie dominată în trecut de bărbați. Este fană Elden Ring, iar recent a lucrat la un pitch în care mai mulți ursuleți te apărau de monștrii de sub pat.
Start game
Am ajuns să îmi doresc foarte tare să intru în industrie pentru că am fost pasionată de jocuri dintotdeauna. La început nu îmi dădeam seama cum poate cineva să ajungă să lucreze în gaming, eu am făcut facultatea de Arhitectură, dar plecând de la ideea de arhitectură m-am gândit că pot lucra în gaming, ajungând să fiu artist. Înainte să lucrez în software, am avut mai multe încercări de a mă angaja la studiouri de gaming din România și nu am reușit. La un moment dat am văzut că Amber căuta un User Experience Designer și am vrut să mai încerc încă o dată. Acum, lucrând la Amber, îmi dau seama că îmi place mai mult partea de game design decât partea de UX.
Atât prima dată, cât și a doua oară când am aplicat la Amber aveam dubii foarte mari dacă să o fac sau nu. Mi se părea că nu sunt oameni în gaming ca și mine, cred că ține și de ideea că eram femeie și că eram foarte tânără la momentul respectiv, aveam doar 22 de ani. Chestiile astea două m-au făcut să simt că poate nu e locul meu acolo. Nu știu dacă celelalte companii m-au desconsiderat pentru faptul că sunt femeie, dar cred că sunt foarte multe bariere pe care mi le-am pus singură încă de la început.
Citisem chiar un articol despre diferențele dintre bărbați și femei atunci când aplică la un job în domeniul stack developer și IT, acolo unde există foarte puține femei. Bărbații aplică la un job chiar dacă se potrivesc 20% cu job description, în timp ce femeile dacă nu simt că se potrivesc 80-90%, nu aplică.
Primele proiecte
De când am ajuns la Amber am avut ocazia să lucrez la foarte multe proiecte de la diverși clienți. Printre primele jocuri la care am lucrat a fost un titlu de PC, care se numește PositronX, un joc de tipul first person shooter. A fost un proiect foarte interesant și am lucrat la el din poziția de User Experience Designer. Jocul era ieșit pe piață, iar noi ne-am ocupat de tutorialul său, adică primele căteva minute atunci când un jucător deschide jocul și îl încearcă. Challenge-ul nostru a fost să luăm acea bucățică scurtă și să o facem cât mai intuitivă și mai interesantă, astfel încât oamenii să își dorească să continue să joace jocul. Pe acest proiect am lucrat undeva la 2 luni, însă am avut un task specific de făcut doar pe acest feature, din multele pe care le are jocul.
De unde înveți
În România nu există sau sunt foarte puține școli specializate în urma cărora îți poți obține o licență în game design sau grafică pentru jocuri. Și atunci, cam toată lumea cu care am interacționat eu a învățat din simplu fapt că erau pasionați de jocuri, la fel ca și mine. Totuși, există foarte multe cursuri și resurse pe net care pot fi accesate, cât și tutoriale pe YouTube. Deci dacă ești pasionat de domeniu, găsești variante.
Apoi după ce am ajuns la Amber și am intrat efectiv în domeniu, am avut oportunitatea să învăț de la colegii cu care am interacționat și care erau de mai mult timp în domeniu. Revenind la nesiguranța de a intra în domeniu, odată ajunsă aici nu am simțit niciodată că ar conta că sunt femeie. A fost un mediu în care am putut să fiu cine am vrut să fiu și asta mi-a plăcut. Pe de-o parte am putut să-mi arăt pasiunea pentru jocuri, dar pe de alta am putut să vorbesc despre hobby-urile mai feminine – am colege cu care împart pasiunea pentru hairstyle, make-up, fashion și nu am simțit niciodată că trebuie să fiu one of the guys ca să pot să le fiu colegă.
Cum s-a schimbat munca în domeniu
În contextul pandemic, la început, am avut o perioadă în care am lucrat doar de acasă. În continuare nu există obligativitatea de a merge la birou, însă pentru că avem birourile deschise încerc să ajung cam o dată pe săptămână, nu neapărat pentru munca propriu-zisă, ci ca să mă văd cu colegii, să mai stăm împreună. Munca noastră se întâmplă oricum în online pentru că echipa din care fac parte este una mixtă, o parte suntem aici în România, iar o parte sunt în Mexic, Canada, Statele Unite.
Nu avem un program fix în care trebuie să lucrăm, ci o serie de responsabilități pe care știm că trebuie să le îndeplinim. Știu că sunt oameni care depind de munca mea și atunci ea trebuie să fie gata atunci când stabilim împreună. Cum îmi împart timpul sau cum decid să lucrez și să fac lucrurile respective, ține de mine. Treaba mea de game designer ține de bucata de psihologie și cum gândesc oamenii, asa că am decis să renunț la arhitectură și să îmi iau o licență în psihologie pentru că mă ajută foarte mult la job. Programul flexibil de la birou mă ajută să pot să fac facultatea și să iau licența.
Cât durează lucrul la un joc
Proiectele din Amber au o durată de timp foarte diferită, în funcție de clientul și tipul de proiect pentru care lucrăm. Sunt diverși clienți și proiecte diferite la care putem lucra fie o perioadă de câteva luni, fie 1-2 ani. Dacă vorbim de proiecte pe care le dezvoltăm de la zero, fără ca jocul să existe, aceste proiecte durează mai mult pentru că încep cu o etapa consistentă de pre-producție în care designerii stau și se gândesc cum ar trebuit să arate jocul, iar pe lângă asta este și o bucată mare de market research și de user testing pe care o facem. În cazul acesta poate dura până la 2 ani.
Sau putem să vorbim de proiecte bine definite, jocuri care există deja pe piață pe care noi doar le preluăm și încercăm să le îmbunătățim sau să venim cu lucruri noi. În cazul acesta, task-urile sunt mai mici și mai puține. Așa cum a fost și cazul jocului Positronix, la care am lucrat la un singur feature – tutorialul.
O zi de muncă
Eu în momentul de față fac parte din echipa de pitching a Amber, noi punând prima cărămidă în crearea unui joc. Job-ul meu ca și game designer este să mă gândesc la idei de joc, idei pe care apoi le propunem, după caz, către client, publisher-ului sau intern, în Amber. Ca să pot contura aceste idei de joc este nevoie să mă gândesc la trendurile existente pe piață la momentul respectiv, ce se joacă oamenii, ce este interesant pentru ei sau ce fel de jocuri ar putea să îi intereseze și nu există pe piață. Practic adun cât mai multe user insights care mai apoi se conturează în propunerea pe care o facem mai departe. Plecând de la niște concepte foarte largi, încercăm să le restrângem și să ne gândim exact la un profil de jucător: cum vrea el să se simtă, ce abilități folosește, ce obiective are el în joc, ce trebuie să facă în jocul respectiv. Construim toate propunerile ca pe un puzzle interconectat până când ajunge să fie o idee unitară.
Însă asta este ceea ce fac eu, deoarece game design-ul este împărțit în mai multe subcategorii și am colegi care se ocupă și de lucruri mai tehnice, cum ar fi să modifice viteza personajului sau lucruri de genul acesta. Dezvoltarea unui joc este un proces de lungă durată, în care sunt implicați foarte mulți oameni. La unele proiecte ajung să lucreze o echipă de 60 de oameni, iar fiecare designer are o particică pe care se concentrează. Partea care mie îmi place și pe care am ajuns să o fac e aceasta legată de psihologia jucătorilor.
Evoluția industriei jocurilor
Atât din prisma mea de om din industrie, cât și din postura de jucător mi se pare că industria se schimbă în mai bine pe zi ce trece, iar oamenii se joacă mai mult.
De asemenea, mi se pare că industria devine mai accepting pentru jucători, în ceea ce privește interesul fetelor sau femeilor față de jocuri, iar lucrul acesta se reflectă și asupra oamenilor care lucrează în industrie. Întotdeauna au existat și fete care se joacă, femei mai în vârstă care se joacă pe telefon Candy Crush, doar că ani înainte era mult mai stigmatizat să fii femeie și să te joci. Pe când acum, mi se pare că din ce în ce mai mult devine ceva normal ca femeile să fie un target audience foarte mare pentru companiile care fac jocuri. Ei trebuie să realizeze că femeile sunt un demografic foarte important și că foarte multe dintre ele se joacă, mai puțin sau poate mai mult în unele cazuri decât bărbații.
Cu atât mai mult companiile și industria realizează că pentru a putea face produse de calitate trebuie să avem oameni cât mai diverși care să lucreze la ele, cu puncte de vedere diferite. Faptul că eu sunt femeie, sunt mai tânără, background-ul meu profesional este diferit îmi oferă o altă viziune asupra cum poate să iasă un produs față de cum vede un coleg de-al meu care are o altă experiență de viață și alte calități. De aceea avem nevoie de inițiative precum este #HerOwnGame, campania realizată de Amber prin care ne propunem să încurajăm fetele să intre în industria de gaming. Există o barieră foarte mare pentru femei să realizeze că gaming-ul nu e ceva inaccesibil sau la care să nu fie bune, ci chiar din contră. Cel puțin din experiența mea cu industria de jocuri și la Amber a fost unul dintre cele mai accepting locuri în care am lucrat. Odată ce am ajuns să lucrez aici am văzut schimbările în bine care se petrec în industrie. Campaniile ca și #HerOwnGame încearcă să facă awareness pentru că în primul rând ca să vrei să aplici sau ca să îți imaginezi că poți să lucrezi în industria de jocuri, trebuie să știi că lucrul acesta este posibil. Deși foarte multe fete se joacă și sunt pasionate de jocuri există totuși o barieră foarte mare între mi-ar plăcea să lucrez în industria asta, până la a crede că e posibil și a aplica pentru un loc în industrie.
Totodată, cred că este important să îți poți lua informații de la persoane cât mai diverse: tineri, fete sau oameni cu mai puțină experiență, care să vorbească despre cum au intrat ei în industrie. Dacă auzi doar povești de la cei care lucrează de 20 de ani în industrie, vei considera că nu ai nimic în comun cu ei și te vei simți ca un impostor dacă vrei să aplici.
Trending în 2022
De când am intrat eu în industrie s-a întâmplat un mare eveniment, anume pandemia, am fost blocați în casă și am avut foarte puține interacțiuni cu oamenii. Văd că multe jocuri încearcă să aibă o componentă de multiplayer, de social sau feature-uri de co-op, prin care să te poți juca și să interacționezi cu mai mulți prieteni. Pentru o mare bucată de timp jocurile au fost printre puținele metode prin care am putut interacționa cu prietenii. În special acest lucru se vede la generațiile mai mici ca mine, care sunt acum la liceu, pe care pandemia le-a prins fix în momentul în care aveau nevoie să socializeze cât mai mult și să își facă prieteni, neavând posibilitatea să se întâlnească fizic, au făcut-o în spațiul virtual, în jocuri.
Desigur că există în continuare jocuri single player care sunt foarte populare, dar mai mult de atât, chiar și jocurile care aveau experiențe centrate pe a te juca singur, încearcă acum să introducă metode prin care să te poți juca cu prietenii sau cu oameni de pe net.
Acest trend cred că s-a transformat într-un industry starter. Jucătorii pornesc acum de la așteptarea că acesta este modul în care vor să se joace și să interacționeze cu jocurile, iar ideea de a fi conectat și de a avea o comunitate se regăsește la aproape toate jocurile de succes.
Cele mai reușite videogames
Eu sunt mare fan al jocurilor făcute de studioul From Software care a făcut o serie de jocuri pe nume Dark Souls. De curând au scos ultimul lor joc – Elden Ring – care mi se pare că este nu doar unul dintre cele mai bune jocuri jucate în ultimii ani, ci all time. Jocul reprezintă toate lucrurile pe care le caut eu într-o experiență de genul: design foarte bun, atenția la profilul jucătorului lor și experiența pe care doresc să o ofere. Îmi place și ideea de jocuri complexe, pe care trebuie să le înțelegi și să le exersezi, pentru că la final după ce treci nivelul sau învingi un inamic te simti foarte bine. În același timp, ca să mă leg și de ideea de comunitate, deși este un joc 90% single player există o comunitate foarte activă pe Reddit sau Discord, iar oamenii discută, împărtășesc secrete sau lucruri pe care le-au descoperit în joc și e foarte interesant să te simți parte dintr-o comunitate de genul.
Joc de trecut în CV
Aș menționa aici un pitch la care am lucrat recent, care nu s-a concretizat încă într-un joc, dar care a fost o idee care mie mi-a plăcut foarte mult. Am avut de gândit un joc cu ursuleți în care ei erau un fel de războinici care te protejau de monștrii de sub pat. Toată ideea jocului îmbina mai multe elemente pe care eu le apreciez la jocuri – era un joc action-adventure și avea o temă simpatică. Am petrecut foarte mult timp gândindu-ne la cum să arate ursuleții, ce armură să poarte, discrepanța dintre ei și monștri. A ieșit un produs care părea foate funny, iar la finalul celor trei săptămâni de muncă stăteam cu echipa cu care am lucrat și chiar ne spuneam că este un joc pe care l-am juca.
Ce joci în timpul liber
Încerc să mă joc foarte multe jocuri care apar noi, pe diverse platforme, PC, VR sau console, însă am câteva jocuri pe care le joc și cu prieteni care nu se joacă și care sunt relaxante și amuzante.
Un exemplu ar fi seria de jocuri Overcooked, care se poate juca în 1 până la 4 jucători, iar dacă ai 4 prieteni cu care să-l joci este incredibil de amuzant. Controlezi un animăluț foarte mic care trebuie să facă mâncare în bucătărie, vin diverse comenzi de mâncare și jucătorii trebuie să se coordoneze ca să puteți prepara meniul respectiv. Tot timpul se ajunge ca unul dintre jucători să fie mai impunător și să întrebe de ce nu este gata până acum un anumit preparat sau cine aduce salata la masă și lucruri de genul acesta.
Tot în același stil și făcut de același studio, este jocul Moving Out unde trebuie să muți mobilă. Jucătorii sunt o echipă de muncitori care trebuie să care diverse obiecte de mobilier din anumite case. Este foarte amuzant pentru că unul apucă de un colț, unul scapă obiectul pe jos sau altcineva poate să nu fie atent și să meargă în direcția opusă și să se lovescă.
Gaming în era Metaverse
VR-ul la fel ca și AR-ul nu au ajuns să fie adoptate de oameni pentru că în momentul de față oricine are un telefon sau laptop pe care se poate juca. Sunt foarte puțini jucători care dețin un headset de VR. Jocurile de VR sunt în general create de indie developers pentru că nu există un interes atât de mare pentru ele. Însă este foarte tare că unele oferă experiențe inedite, în ciuda faptului că pot fi realizate de o echipă de doi developeri.
Metaversul, de asemenea, se află într-un punct incipient, unde nici industria de jocuri nu știe încă care sunt best practices. Dacă pentru jocuri pe consolă sau multiplayer au avut 20 de ani de experiențe și de titluri din care am putut învăța, ideea de metaverse, crypto sau NFT-uri este foarte nouă. Amber are în lucru în momentul de față câteva titluri care includ ideea de metaverse și cryptocurrency în componență. Astfel, încercăm să fim printre primii în ceea ce se dezvoltă și în tehnologiile noi, sunt foarte multe concepte interesante despre playerownership și despre faptul că genul acesta de jocuri nu se dezvoltă doar de developeri, ci mai degrabă împreună cu cei din comunitate. Oamenii accesează de obicei assett-urile, crypto sau NFT-urile în timp ce jocurile se dezvoltă și pentru că ei au un ownership asupra acestor produse, pot să spună că își doresc ca feature-ul X să fie mai degrabă așa sau cum văd ei direcția în care să se dezvolte jocul. La fel ca și VR-ul, metaverse-ul oferă lucruri diferite față de sfera clasică de gaming și există o multitudine de posibilități și direcții în care se poate transforma.
Totul este foarte experimental, ceea ce poate fi intresant sau înfricoșător pentru că simți că bâjbâi prin întuneric, neștiind dacă ce faci va fi pe placul userilor. Interesant la aceste noi tehnologii este faptul că putem realiza lucruri noi la care înainte doar visam, din cauza limitărilor tehnice.
Metaversul este un subiect foarte controversat pentru că sunt atât persoane cărora le place, dar și persoane care nu sunt adepți, cumulat cu îngrijorările legate de impactul asupra mediului pe care tehnologiile de genul acesta le pot avea. Însă la toate aceste probleme se încearcă găsirea unor soluții și se optimizează cât mai mult pentru ca aceste tehnologii să poată fi folosite de o piață largă.