Artistul vizual Alex Manea a pornit pe drumul artei la 27 de ani și, după mult studiu metodic și experiment cu tehnici și materiale, s-a oprit la arta conceptuală. Până pe 14 aprilie s-a putut vedea la E T A J – artist run space expoziția sa, „Rămășițele Zilei”, în care prezintă lucrări făcute pe baza articolelor de primă pagină ale publicațiilor importante, precum și titluri folosite pe posturile de televiziune. Separat de acest eveniment, am povestit cu Alex despre libertatea pe care i-o dă unui artist arta conceptuală, echilibrul între viața personală și cea profesională dar și între spiritul creativ și rigori și deadline-uri.
De ce artă conceptuală
Pentru că provoacă artistul și spectatorul mai mult decât orice altă formă de artă - te ține mai mult în preajma ei și te îndeamnă mai mult spre reflecție.
Pentru mine subiectul este important – de-a lungul timpului am trecut prin toate mișcările artistice notabile, le-am studiat, am experimentat și am produs lucrări în consecință, dar nimic nu mă mulțumea.
Parcă nici o altă mișcare artistică nu pune accentul pe subiect așa cum o face arta conceptuală. Într-un fel asta este singura regulă, să respecți tema de la care pleci și apoi orice tehnică și orice material pot fi folosite, ceea ce transformă terenul de joacă într-un mediu perfect pentru mine.
Un artist autodidact
În ziua de azi oricine poate fi autodidact, secretul este să fie cât mai pasionat, ambițios și muncitor și să știe exact unde se situează și spre ce se îndreaptă.
Pentru mine a fost și este simplu - tot ce este legat de artă, fac cu cea mai mare plăcere, inclusiv studiul. De multe ori prefer unei zile de execuție în atelier, una de studiu, iar asta poate însemna un album de artă, un film despre artă sau pur și simplu o navigare pe internet în această zonă. Rar trece o zi fară să studiez măcar puțin, fară să adaug ceva în bagajul de cunoștinte care nu se umple niciodată.
Cum sunt dozate research-ul și munca de creație
Într-un raport foarte echilibrat. Pentru a putea produce artă conceptuală relevantă și sinceră, trebuie să pleci de la un concept iar pentru asta cel puțin jumătate din timp trebuie să aloc gândirii, aprofundării subiectului, să găsesc cea mai potrivită modalitate de a-l pune în practică și de a-l prezenta într-o manieră cât mai atrăgătoare și intrigantă pentru public. De multe ori stau mai mult pe partea de gândire și mai puțin pe cea de execuție, iar de alte ori invers. Nu există o regulă.
Promovare & artă
Așa este. Mulți îmi spun ce norocos sunt și că am cea mai frumoasă meserie din lume iar eu cred cu tărie că e adevărat. Dar există într-adevăr și aceste elemente care îmi ocupă o grămadă din timpul pe care l-aș putea folosi într-un mod mult mai util și mai plăcut. Visez des la ziua în care altcineva se va ocupa de toate acestea pentru mine.
Echilibrul în viața personală și cea profesională
Nu este ușor, dar nici imposibil. Mulți spun că nu le poți gestiona perfect pe ambele - sunt oameni care se dedică familiei și oameni care se dedică profesiei. Aș fi putut să abordez și eu această mentalitate, dar sunt sigur că m-ar fi adus la un moment dat într-un punct în care aveam să regret.
Pentru mine nu există ceva mai important decât familia mea și profesia mea, așadar nu am încotro decât să încerc să păstrez acest echilibru și să le împac pe ambele cât mai bine și deocamdată cred că reușesc să fac asta destul de eficient. Mă ajută și faptul că am atelierul la un etaj distanță de casă. De asemenea, și familia mă susține necondiționat. Sunt într-adevăr norocos.
Trei valori
Munca, disciplina și seriozitatea. Valabile în ambele cazuri.
O zi din viața ta în atelier
Mă trezesc pe la 8, o pregătesc pe fata cea mare și o duc la grădiniță, apoi iau micul dejun și plec la atelier, unde stau până la 4 după-amiaza. Lucrez pe partea de planificare sau execuție până pe la 7 – 8 apoi vin acasă să o ajut pe soție cu copiii până la somn. Cam așa arată o zi ideală din viața mea. :)
Iar zilele mai puțin ideale sunt cele în care trebuie să mă ocup de orice altceva în timpul de atelier și aici intră tot ce am pomenit mai devreme, logistică, contracte, etc. Și programul de atelier se termină mai devreme, în jur de ora 16, când intru la treburile casei.
Cum se împacă spiritul artistic cu deadline-urile
Foarte bine. Eu sunt în general foarte serios în tot ceea ce fac. Mă respect pe mine și pe cei cu care lucrez și cu care interacționez. Îmi place să las loc de bună ziua oriunde și să colaborez cât mai util și mai profesionist cu oricine am ocazia. De asemenea nu îmi place să ratez vreodată un deadline sau să încurc pe cineva.
Am observat că se produce asocierea asta foarte frecvent, că artiștii ar fi neserioși, aerieni sau mai știu eu cum și probabil că mulți sunt așa. Dar la fel de adevărat este că mulți sunt astfel și activând în alte domenii. Nu cred că sunt niște atribute care vin cu meseria.
Ți-ai replicat vreodată o lucrare?
Am replicat conceptul din spatele ei, dar o fac foarte rar. De obicei nu îmi place să repet anumite subiecte decât dacă țin de direcții generale pe care le urmez sau de serii care necesită un astfel de discurs repetitiv. Am avut o lucrare finalizată în 2020, care s-a vândut, iar anul trecut mi-am tot adus aminte de ea și am reluat-o într-o altă tehnică, am și dezvoltat o întreagă serie plecând de la ea.
Relația publicului din România cu arta conceptuală
Aș asemăna-o cu o relație de dragoste cu năbădăi aflată în faza incipientă. Publicul o descoperă încet încet, de multe ori nu o înțelege, poate chiar o disprețuiește pe alocuri sau nu îi acordă importanță. Dar ceva îl intrigă în prezența ei. Acel vino-ncoa. Și cred că până la urmă vor ajunge și la noi ca în alte țări la un mariaj fericit.
