![[Film Production] Horia Cucută: Dacă generația din anii 2000 a avut o etapă în care a fost interesată de relația societății noastre cu comunismul, noua generație este orientată tot către teme sociale dar destul de contemporane](https://media.iqads.ro/2022/04/fotojet-2022-04-12t112229-112-cover-850.jpg)
Uneori planurile ți se îndeplinesc mai devreme decât ai crede. Așa a fost cel puțin pentru Horia Cucută, care după mai multe rescrieri ale scenariului, în 2016 a filmat primul său scurtmetraj, Planuri. A urmat integrarea în colectivul mc2 film, devenit ulterior casa de producție MC PATRAT FILM, pentru a avea acces mai ușor la resursele necesare producțiilor. Dar peste toate, un ajutor extrem de important a venit din partea colegilor din industrie, printre care, cei de la Diud sau Boróka Biró.
Au apărut mulți noi regizori care au alte abordări și sunt interesați de total alte teme, ceea ce face cinematografia românească actuală destul de eclectică, într-un sens bun, desigur.
În prezent, Horia & co au terminat post-producția la două scurtmetraje: „The Other Side of Curiosity” și „Know Thy Partner”. Anul trecut, împreună cu partenerul lui, George Gänæaard, a scris un lungmetraj care se numește ”Intervenția”, pentru care caută și finanțare privată pe lângă cea de la CNC, pentru a-l putea produce în următorii ani.
Primul film
În 2015, băieții de la mc2 film au anunțat un proiect ambițios: un omnibus de scurtmetraje care aveau aceeași temă “țigara de după” și în același timp au lansat un apel către oamenii din cercul lor: oricine avea o idee și scria un scenariu pornind de la acestă această temă, ei l-ar fi ajutat să îl producă și să îl includă în omnibus. După câteva luni și multe rescrieri, în 2016 am filmat primul meu scurtmetraj care s-a numit “Planuri”.
Cu această ocazia am învățat și o lecție importantă: dacă vrei să regizezi un film în regim indie, va trebui să înveți și să îl produci.
În anii care au urmat am continuat să tot am proiecte de scurtmetraj și în același timp să am acest rol dual de regizor – producător. Iar un alt aspect important în mica mea carieră de film, e că din 2018 am început să fac echipă cu George Gänæaard, co-regizând și desigur… fiind și producători ale propriilor noastre proiecte.
De la indie crew la casă de producție
Povestea noastră e legată de mc2 film, care a fost la începuturile sale un indie film collective, în care activau mai mulți oameni, care se ajutau unii pe ceilalți ca să producă cât mai multe producții indie. Inițial au fost patru fondatori: Alin Boeru, Vlad Ghinea, Valentin Păduraru și George Gänæaard iar de-alungul timpului au mai venit și alți colaboratori precum subsemnatul. Unul din proiectele cele mai notabile este Țigara de După, un omnibus de 85 de minute produs complet în regim independent.
După mai mulți ani de lucrat sub această formă de organizare de indie collective, a trebuit să transformăm mc2 film într-o casă de producție, MC PATRAT FILM, deoarece accesul la finanțări (fie că sunt private sau de stat) se face doar dacă ai o entitate juridică în spatele tău. Și cum planurile noastre de viitor includ proiecte din ce în ce mai mari și mai ambițioase a trebuit să facem acest pas.
CNC și surse alternative de finanțare
Până în acest moment noi am aplicat de două ori la sesiuni organizate de CNC, prin urmare experiența noastră cu acest sistem e destul de limitată. Ce este evident este că ar trebui să se mărească bugetele alocate pentru fiecare sesiune, sau măcar actualizate cu inflația. De exemplu: în acest moment avem un proiect de animație cu care am aplicat a doua oară , iar între cele două sesiuni bugetul nostru de producție a crescut considerabil datorită fluctuației prețurilor din piață, în schimb suma pe care putem să o accesăm este aceeași de anul trecut.
Legat de surse noastre alternative, noi organizăm de câțiva ani un concurs internațional de scenarii numit Let's Make It. Proiectul este destul de simplu: în fiecare sesiune alegem un câștigător, iar noi îl producem. Din 2019 am extins acest concurs pe mai multe platforme specializate și am adăugat și fee-uri de înscriere. Toate aceste fee-uri ne asigură o parte din bugetul producției scenariului câștigător.
Prin acest proiect am produs până acum 4 scurt metraje de ficțiune și o animație, iar următoarele două producții sunt un pilot de serial și un lungmetraj.
A doua sursă de finanțare… sunt prietenii din industrie. Aici am vrea să îi menționăm pe prietenii noștri de la Diud & Dakino, care ne-au ajutat enorm de mult în ultimii trei ani, fie că au fost oamenii din echipa lor care au lucrat cot la cot cu noi, sau echipamente tehnice și multe altele. De asemenea, Andrei Gheorghe, care de fiecare dată când i-am povestit că ne apucăm de un nou proiect a fost all in și ne-a ajutat cu tot ce a putut. Last but not least, Boróka Biró care ne-a ajutat din rolul de DP chiar și atunci când am avut proiecte cu buget 0.
Filme recente
Recent am terminat post-producția a două scurtmetraje: „The Other Side of Curiosity” și „Know Thy Partner”.
„The Other Side of Curiosity” este o distopie, despre o fetiță care descoperă că la marginea societății în care trăia se afla un zid imens înconjurat de legende urbane. Pe măsură ce întreabă mai mulți oameni din jurul ei despre acest zid, cu atât e mai bulversată, fiecare având altă poveste legată de acest loc. Așa că, personajului nostru îi rămâne o singură opțiune: să se ducă să vadă cu ochii ei zidul de care toată lumea era speriată.
„Know Thy Partner” este o dramă psihologică despre o femeie captivă într-o relație toxică în care lucrurile se complică din ce în ce mai tare datorită partnerului său, totul culminând cu un jaf de bancă în care ea e forțată să participe. Sperăm ca cele două scurtmetraje să aibe un parcurs de succes în festivaluri și să ajungă la cât mai mulți oameni.
Valul românesc
Probabil că filmele de la începutul anilor 2000 care au format Noul Val Românesc puteau fi identificate printr-o stilistică aparte și teme recurente, în schimb filmele care apărut în ultimii ani nu cred că mai pot fi încadrate toate în așa zisul stil românesc. Au apărut mulți noi regizori care au alte abordări și sunt interesați de total alte teme, ceea ce face cinematografia românească actuală destul de eclectică, într-un sens bun, desigur.
Coming soon
Împreună cu partenerul meu, George Gänæaard, am scris în 2021 un lungmetraj care se numește ”Intervenția”. Este o poveste polițistă despre doi ofițeri care urmăresc o înregistrare de supraveghere a mai multor camere de hotel. Într-una dintre ele se află doi suspecți care furaseră un tablou de Van Gogh pe care intenționau să îl vândă mai departe doar că tabloul furat... este furat la rândul său de către alt locatar al hotelului. Iar în tot acest timp, cei doi polițiști încearcă să afle din înregistrare în care cameră se află tabloul.
Este un proiect destul de complicat (mai ales din punct de vedere tehnic) pentru care clar avem nevoie de finanțare. Suntem la a doua aplicare la CNC cu el și în același timp încercăm să căutăm finanțatori privați. Sperăm ca în următorii doi, maxim trei ani să reușim să îl producem.
Ce e ăla un film bun
În general când urmăresc filme, fie că sunt producții românești sau internaționale, încerc să mă disociez de experiența de filmmaker, și aștept să retrăiesc entuziasmul pe care îl aveam când mă duceam la filme în copilărie în cinematografele din Brăila. Probabil din acest motiv prefer în continuare să mă duc la cinema Europa sau Eforie.
Legat de filmele românești care mi-au atras atenția, sunt multe producții lansate în ultimul deceniu care au fost cu mult peste nivelul așteptărilor, dar dacă ar fi să fac un shortlist aș menționa „Un pas în urma serafimilor”, „Charleston”, „Otto Barbarul” și „Acasă”.
Critica de film
Critica are un rol important în întregul ecosistem cinematografic. Dacă ar fi să fac o comparație cred că metafora copacului care pică singur în pădure este cea mai potrivită. Un film lansat fără reacția cririticilor se poate spune că a fost lansat în lume? Din acest motiv este de apreciat că există publicații care găzduiesc astfel de conținut, precum Scena9 sau proiecte dedicate exclusiv acestui domeniu precum Films in frame. Dar per total, dacă facem o radiografie , cred că piața are nevoie de mult mai mult conținut dedicat criticii de film.
Filmul și școala
Eu unul nu am avut ocazia să interacționez cu școala de film românesc, deoarece la 18 ani nu știam ce vreau să fac cu viața mea așa că am făcut ce face toată lumea care nu are habar ce vrea: am dat la ASE. Mai târziu când mi-am dat seama că mă interesează filmul, m-am apucat să învăț, lucrând la producții independente pe orice rol mi se oferea (set photographer, asistent de cameră, asistent de sceno, DIT, editor etc).
Dar am avut în schimb ocazia să lucrez cu mulți oameni care au trecut prin școlile de la noi, și pe lângă experiența vastă pe care o aveau, veneau cu enorm de multă pasiune care avea de fiecare dată un impact enorm asupra proiectului.
Evoluția industriei
Cred că asistăm la un moment important al industriei care e marcat de apariția primelor producții complet independente. Pariul meu personal e că aceste proiecte o să genereze o mică revoluție în piață, iar cinematografia comercială românească o să se dezvolte destul de mult în următorii ani. Este clar că și Netflix o să fie mult mai implicat financiar pe piața locală. Dacă până acum a investit mai ales în marketing, următorul pas este clar că va fi dezvoltarea de producții locale.
Sperăm că o să asistăm într-un final și la ieșirea din pandemie care promitea venirea „of the roaring twenties” și a creșterii economice aferente. Ceea ce va însemna mai mulți bani care o să se îndrepte către această industrie.
Cum a fost în pandemie
Întârzieri…multe întârzieri.
În cazul nostru, în 2020 în timp ce lucram la „Thank you for your teeth”, un scurt metraj de animație stop motion, a trebuit să oprim pre-producția în timp ce eram destul de avansați cu scenografia și să amânăm filmarea ei în timp ce intram în lockdown. Abia două luni mai târziu am putut relua munca la acel proiect. Am avut noroc că cei de la Anim’est au fost foarte deschiși și au acceptat să înscriem proiectul nostru cu o versiune intermediară de montaj.
Iar în 2021 a trebuit să amânăm un scurtmetraj deoarece unul dintre actori a avut COVID și din probleme legate de disponibilitatea echipei și a locațiilor abia în ianuarie 2022 am reușit să reprogramăm filmarea lui.
Noua generație
Cred că noii regizori au un vibe foarte fresh abordând teme care se pot adresa atât publicului de festival cât și publicului larg. Din păcate încă nu beneficiază de bugetele (mai ales cele de marketing) care să genereze vânzări considerabile în cinematografe.
Dacă generația din anii 2000 a avut o etapă în care a fost interesată de relația societății noastre cu comunismul, noua generație este orientată tot către teme sociale dar destul de contemporane.
Publicul de filme made in ro
Din păcate atitudinea generală nu s-a schimbat. De câțiva ani buni, publicul are tendința să pună automat filmele românești în categoria de filme de festival, mai greu de digerat de cineva care caută mai degrabă entertainment când se duce la cinema, cu toate că multe dintre producțiile realizate în ultimii ani se apropie mai degrabă de modelul hollywoodian de storytelling.
Opinia mea este că dezvoltarea producțiilor comerciale o să ajute destul de mult schimbarea acestei preconcepții. Deocamdată aceste proiecte sunt majoritar comedii, dar odată ce o să apară producții din alte genuri (filme polițiste, horror etc) publicul o să fie mai deschis către ideea de film românesc.
Cât contează promovarea
Dacă ar fi să menționăm un best practice cred că ar fi Moromeții 2, unde comunicarea filmului s-a început din timpul producției, cu o prezență foarte activă pe canelele de social media și în același timp interactivă cu comunitatea creată (e adevărat că proiectul a venit automat cu un număr imens de followers datorită popularității primului film).
În general, din lipsa bugetelor, comunicarea proiectelor este foarte slabă, ele beneficiază maxim de o pagină de facebook și câteva postări până la lansarea filmului.
