În urmă cu opt ani, la Londra, a apărut ideea înființării unui colectiv de creatori de teatru independent. Vanner Collective i-au zis artiștii fondatori Liviu Romanescu și Crissy O’Donovan, așa i-a rămas numele. Astăzi, este un brand de artă teatrală și vizuală cunoscut printre independenți, care aduce publicului spectacole și expoziții ce îl scot din zona de confort, îl provoacă să își chestioneze emoțiile, concepțiile, prejudecățile.
Cu anii, s-au strâns mulți artiști în acest grup, uniți de dorința de a pune creația artistică în contexte relevante pentru spectatorul de astăzi.
”Vrem ca omul-spectator să se uite la final în ochii actorilor și să știe că deja e o relație acolo legată, vrem să se gândească, să simtă cum se gândește și să își pună întrebări vis a vis de ceea ce simte. Vrem să îi pese. Și e muncă multă pentru asta, de ambele părți”.
Povestim în cele ce urmează cu Liviu Romanescu și Denisa Nicolae din istoria Vanner Collective, și vorbim despre teatru, despre rolul său în zilele noastre.
Apariția Vanner Collective
În Covent Garden, 2014, Londra, s-a vehiculat pentru prima oară numele Vanner Collective. S-a născut la sugestia co-fondatoarei din Irlanda, Crissy, și e inspirat de o specie de cai asociată nomazilor Irish Travellers. Așadar, asociată cu ideea de mutare, de călătorie. Cam așa eram noi în acel punct, rătăcind prin Londra. Acum suntem prezenți în România, în București și suntem un colectiv destul de numeros, iar rețeaua se tot extinde.
În spatele Vanner, pentru moment, suntem Liviu, Denisa, Miruna, Carmen, Anca… Nu prea mulți, dar cu suflet și cu suflu. Și văd că reușim să tot unim echipe de artiști în jurul unor concepte și gânduri. Și asta e sănătos și se simte bine. Ne unește sănătosul și dorința de a impregna sănătosul artistic în tot ce facem, în cum facem și cu cine facem. E mare nevoie de asta, artiștii care ne vin alături se bucură foarte tare de un asemenea mediu și nu ezită să se întoarcă în colaborări cu noi. Cred ca ne recomandă grija față de ce e uman. Misiunea voastră artistică
Misiunea este de a pune creația artistică în contexte relevante pentru publicul actual. Suntem un grup de artiști care inițiază pariuri pentru alte grupuri mai mari de artiști și garantează că merg cot la cot spre câștigarea pariului. Vrem să fim un resort de încredere și inspirație pentru cei îndrăzneți, indiferent de expertiza artistică.
Începuturile
Am pornit de la ceva ce părea ușor nebunesc, primul proiect a fost ducerea unei echipei de regizor-dramaturg români din partea independentă pentru prima oară în fringe-ul de la Edinburgh. Și am reușit. În 2015. O lună de zile. 24 de spectacole. Cu Bobi Pricop și Andreea Borțun. Am făcut fundraising, am scris aplicații, am depus contestații, am luat, am împrumutat bani, am plecat, am jucat, ca la final să ieșim pe zero curat. Nebunie. Asta a fost ceva nou la vremea respectivă. Au ridicat unii din sprâncene. Și ridicarea asta în semn de mirare a tot continuat de-a lungul anilor. Bănuiesc că e datorită faptului că nu ne e teamă de zone în care simțim nesiguranță. De fapt… ne e teamă de murim. De fiecare dată. Dar înțelegem asta și ne-o asumăm ca fiind parte din proces.
Primul spectacol sub umbrela Vanner Collective
În România, prima producție Vanner a fost spectacolul LUNGS în 2016. A debutat la Green Hours, apoi a fost invitat în FNT, apoi a fost poftit în casa Teatrului Act unde a rămas până astăzi și unde se tot joacă cu spectatori care ies în stradă la final să ia aer. Mult și adânc. Dacă te gândești, spectacolul își atinge scopul. Veniți, face bine.
Ce a urmat
În ordinea numerelor de pe tricou, au urmat „Tot ce-i minunat în lume” de Duncan Macmillan (îl vedeți la Unteatru, r. Nicolae Constantin Tănase) care a străbătut țara prin vreo 12 orașe într-un turneu de awareness asupra importanței igienei mintale.
Next, urmează „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons.” de Sam Steiner (tot la Unteatru se vede, r. Iulia Grigoriu), care a lansat un turneu național pe tema libertății de expresie.
Intră în scenă spectacolul „Monster” creat la Centrul de teatru educațional REPLIKA, pe un text al lui Duncan Macmillan, cu Mihaela Rădescu, Denisa Nicolae, Augustin Kremser și subsemnatul. Se ve relua cît de curând, stay tuned.
În miez de pandemie, a fost spectacolul „Masculin” (r. Tudor Lucanu), o co-producție cu Unteatru, spectacol difuzat exclusiv online, pe tema masculinității toxice. Continuăm demersul anul acesta, nu scapă bărbații așa ușor.
Credit foto: Larisa Baltă
În 2021, alături de Teatrul Apollo 111 am realizat spectacolul „Cassandra”, un hit în regia Letei Popescu, cu Mihaela Velicu și Denisa Nicolae, e fresh, e musai de văzut. Apoi, toamna trecută alături de regizoarea Iulia Grigoriu am creat „Vitrine Imposibile” un proiect performativ în spațiul a 3 galerii de artă de pe Calea Victoriei - Galateea, Nemțoi și 1001 Arte, pe texte scrise de Radu Iacoban, Cleopatra Constantinescu, Sever Bârzan, cu Nicoleta Hâncu, Ionuț Grama și Codrin Boldea.
Am început 2022, la Unteatru cu spectacolul „Captain Amazing” de Alistair McDowall (r. Nicolae Constantin Tănase), cu subsemnatul, un one-man-show puternic, despre putere și frici în lumea adulților „super-eroi”, un show multi-media, multi-tasking, multi-emoțional.
Haideți pe la toate.
Credit foto: Sorin Florea
Cum inovați în teatru
Susținem prin actul artistic un tip de apropiere față de privitor, un soi de intimitate a dialogului. Posibil să se simtă inconfortabil la început, dar la final, după ce îți dau drumul la mână înțelegi că e un parcurs la finalul căruia știi mai mult despre lume. Despre tine. Ne pasă de tine. Cred că asta susținem de ani de zile. Implicare și grijă. Nu căutăm neapărat noul din teatru, dar reușim să fim inovativi prin grija și atenția pe care o acordăm oamenilor din jurul nostru. Și asta să știi că ne face și inovativi în plan artistic. Nah, evident.
Motorul care vă menține creativi și în momente grele
Întrebarea: De ce o facem? Asta ne ține mereu implicați.
Credit foto: Vlad Catană
Ce vă doriți cel mai mult să trăiți cu spectacolele voastre
Dorim să avem o satisfacție a creatorilor și o mândrie a ce am creat, mixate cu un nod în gât cât casa de emoție pentru ce feedback vor avea spectatorii. Apoi, vrem ca omul-spectator să se uite la final în ochii actorilor și să știe că deja e o relație acolo legată, vrem să se gândească, să simtă cum se gândește și să își pună întrebări vis a vis de ceea ce simte. Vrem să îi pese. Și e muncă multă pentru asta, de ambele părți.
Publicul vostru
Sunt oameni curioși, oameni care vin de la un spectacol la altul și simt cum primesc cu incitare invitația la un alt spectacol Vanner.
Cum vă finanțați proiectele
Funcționăm mult pe finanțări nerambursabile, scriem proiecte și căutăm să dezvoltăm un mecanism care să fie cât mai self-sustainable pe parte de producție.
Brandul Vanner Collective online
Ne-a luat timp și voință, și câteva lecții, să aducem și noi încet-încet obiceiuri din lumea celor care se expun și se vând ca brand. Am început să discutăm direcții și strategii. Din păcate încă stăm slab la capitolul financiar (iar asta devine o reală problemă când vine vorba de a asigura o echipă), dar căutăm constant modalități de a vorbi despre noi și de a crește. Am încercat să ieșim din expunerea exclusivă a spectacolelor. Am înțeles că nucleul Vanner e undeva în echipă, în oameni, așa că încercăm să tot expunem câte o parte din acest interior, din oameni, din povești, din dorințe, încercări… căutăm. Asta cred că e ceva ce se vede în online, că acest grup caută, sondează, propune. Că e viu.
Planurile pentru acest an
Continuăm căutările, propunem proiecte noi, scriem texte noi, ne ducem și pe teatru, și pe arte vizuale. Continuăm să extindem cercetarea către noi zone de expresie, către noi locații din România. Pornim din nou în turnee prin țară cu spectacolele de teatru și asta e ceva ce ne bucură tare. Ieșim peste hotare, hotare ale Bucureștiului, ale țării, hotare artistice, călătorim.
Spectacol Vitrine Imposibile, Credit foto: Sorin Florea
De ce este importantă abordarea temelor sensibile în teatru
Întorc întrebarea, dar oare unde ar fi importante aceste întrebări? E important pentru că altfel nu are sens. Dacă nu pui întrebări, nu ai sens. Și atunci, am ales ca teatrul să fie pentru noi, pentru Vanner, locul în care punem întrebări, întrebări dure, neplăcute, super inconfortabile. Iar ce putem face e să ți le adresăm cu iubire și de la egal la egal și să stăm împreună și să ne uităm în gol și să căutăm răspunsuri. Și când ai găsit răspunsul (sau nu, dar măcar îl cauți) n-ai cum s-a mai ieși pe ușa teatrului la fel cum ai intrat, nu?
Rolul teatrului în zilele noastre
Același rol pe care l-a avut mereu, să pună întrebări și să se întrebe mereu „Care e rolul teatrului?”. Tendința din ultimii ani, pe care o tot vedem adâncindu-se, este lipsa de curiozitate a teatrului față de ce e în jur, lipsa de reactivitate, dorința asta dementă de a fi ca înainte. Și oricine are ochi în cap va vedea că nu mai e ca înainte și niciodată nu a fost „ca înainte”. Frica omoară creativitatea. Omoară. Omoară teatrul, omoară ce e viu. De aceea e nevoie să cultivi curiozitate, să cultivi curaj, să crești. Acesta credem că e rolul teatrului, al artistului de fapt.
Team Cassandra, Credit foto: Ioana Ofelia
Limitările teatrului independent românesc
Părțile slabe sunt cam aceleași de mult timp, de prea mult timp. Independentul suferă de lipsă de structură, pe care ai putea așeza o strategie de dezvoltare, pe care ai putea face anumite predicții, fapt care te-ar ajuta să dezvolți. Acum, fie vorba între noi, cam tot sectorul cultural bate în același vânt. Așa că vom zice liniștiți că, pentru cât de nebăgat în seamă și chiar subminat e uneori teatrul independent în România, are o forță creatoare, o reziliență și un bun simț al organizațiilor care pot fi studiate la clase mai mari fără rușine, cu interes și cu luat de notițe. În rest, visăm să vină cineva și să asigure predictibilitate sectorului independent, că de muncit și plantat răsaduri artistice se ocupă el, e harnic.
