[Arta NU razboi] Anca Coller: Cum poți stopa niște minți diabolice?

Până pe 2 aprilie inclusiv, atât în Celula de Artă, cât și la Carol 53, oamenii pot vizita expoziția în care 75 de artiști au transmis prin arta lor un mesaj ferm împotriva războiului, armelor de ucidere și orgoliului firii omenești care naște durere. Expoziția Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului a fost curatoriată de artiștii Raluca Ilaria Demetrescu și Daniel Loagăr, iar o parte din vânzări vor fi donate către refugiații ucraineni. Artista vizuală Anca Coller a acceptat invitația de a participa în acest proiect și a gândit o lucrare care surprinde fragilitatea ființei umane. ”Protecție efemeră” transformă locul de căldură în loc de durere colectivă, exact așa cum durerea trăită de poporul ucrainean se împrăștie peste tot în jur.

Concret, am realizat un costum dintr-un material gros, un fel de fetru îmblănit, ca o salopetă, care are în pântece un obiect-vas, ca un uter carbonizat, spart, înăuntrul căruia putem observa resturi carbonizate și un fetus negru. Interiorul ”uterului” este luminat intermitent cu lumină roșie după semnalul SOS. Ideea este și directă, costumul poate semăna cu unul de cosmonaut sau unul împotriva radiațiilor, costum pentru mediu ostil în general, unde uterul spart și fetusul carbonizat reprezintă amenințarea directă asupra vieții.

În contexte atât de incerte, rolul artistului e acela de a da speranță tuturor celor care suferă, de a le reaminti că nu sunt singuri. Anca era deja preocupată de teme precum vulnerabilitatea ființei umane, însă vestea războiului a dat o altă însemnătate acestui subiect. Despre cum arta devine o radiografie socială, despre lucrarea ei din cadrul expoziției, dar și gândurile care au încercat-o în ultima perioadă am povestit mai multe în cele ce urmează.

Cum a început călătoria ta artistică

Călătoria a început cu liceul de arte, neavând atunci nici o idee reală despre ce înseamnă cu adevărat să fii artist, era mai mult un mod de a visa cu ochii deschiși având o ocupație care îmi plăcea: să pictez. Probabil că, în orice domeniu perseverezi și aprofundezi, descoperi false miraje, provocări, multe drumuri care deviază de la cel inițial și depinde de tine să obții niște rezultate serioase și autentice. Altfel, este meserie de vocație, face parte din viața ta, nu te poți disocia de ceea ce faci, simți, înțelegi; când se produce o astfel de ruptură arta devine ornamentală, exterioară, fără funcție.

Cum ai primit vestea războiului

Primele gânduri sunt de revoltă combinată cu sentimentul profund de neputință. Simți empatie pentru toate victimele nevinovate, simți durere pentru familiile distruse, te gândești cu teamă ce ai face în locul lor și, desigur, simți că acest conflict este la graniță… Oscilezi între uimire că încă există atâta prostie plasată în pătura celor care decid destine și scârbă profundă. Ce făceam înainte era să sondez multe dintre temele care se acutizează acum, dar aparent prea timid și personal. Devine evident că lumea are nevoie de o restructurare profundă și nu reușesc să-mi imaginez un scenariu foarte optimist la nivel planetar. Planeta era oricum în derivă și problemele vechi de când lumea ascunse sub preș…

Cel mai mare ajutor de care e nevoie

Probabil că, atunci când te trezești în fața unui coșmar și realizezi că, în ciuda șocului și a caracterului de neimaginat, este real… intri pe modul supraviețuire și ai nevoie de multă voință și tărie de caracter pentru a nu ceda, pentru a te salva, pentru a o lua cumva de la capăt, rămânând vertical (la modul ideal).

Ajutorul este conștientizarea răului, conștientizarea nedreptății, dar pentru acest lucru e nevoie de educație a multor generații și eforturi colective. Abia atunci vor putea fi consolidate valori comune printre care cea mai puternică ar fi negarea violenței. Este utopic, știu, dar, sincer, nu am rezolvat niciodată vreun conflict personal fără un dialog pașnic și un efort de ambele părți. Orice impunere a propriei viziuni aduce ca urmare resentimente și ură. Oamenii superiori nu cultivă răzbunarea, fac eforturi să elimine sentimentele josnice, începând cu propria persoană. În lipsa eforturilor, ne dezlănțuim, instinctual necontrolat. Cum pot fi aduși cei care fac rău cu atâta lejeritate către conștientizare? Cum poți stopa niște minți diabolice?

Participarea la expoziția Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului

Am acceptat pentru a-mi exprima dezacordul profund față de acest război, în special față de felul în care au fost atacați oameni nevinovați și fără apărare, cu o cruzime de nejustificat. Omenirea a evoluat, în Europa secolului XXI un astfel de conflict este de neacceptat. Există toleranță politică, religioasă, de gen, oamenii pot coexista civilizat iar pentru multele și realele probleme se pot căuta soluții fără a omorî oameni și fără a șterge de pe fața pământului orașe întregi, doar pentru a susține un punct de vedere.

Protecție efemeră, lucrarea ta

Titlul lucrării mele este ”Protecție efemeră” și vorbește despre iluzia protecției pe care un om o construiește pentru sine dar și despre responsabilitatea pe care o avem față de ce ne înconjoară. Lucrarea mea nu este strict despre poporul meu, ci despre condiția omului în general. Concret, am realizat un costum dintr-un material gros, un fel de fetru îmblănit, ca o salopetă, care are în pântece un obiect-vas, ca un uter carbonizat, spart, înăuntrul căruia putem observa resturi carbonizate și un fetus negru. Interiorul ”uterului” este luminat intermitent cu lumină roșie după semnalul SOS. Ideea este și directă, costumul poate semăna cu unul de cosmonaut sau unul împotriva radiațiilor, costum pentru mediu ostil în general, unde uterul spart și fetusul carbonizat reprezintă amenințarea directă asupra vieții. Dar, la un alt nivel de citire, costumul ne protejează relativ iar construcția din uter cu fetusul incinerat este ceea ce putem ține/ crește în noi ca rău potențial.

Fiecare om se străduiește să se protejeze pe sine și pe cei din jurul său. În cazul comunităților, protecția este interdependentă. Atenția trebuie îndreptată ȘI către ceilalți, valorile comune de bază dincolo de orice divergențe de opinie trebuie păstrate și respectate: dreptul la viață, NU actelor de violență, dreptul la liberă expresie. La nivel planetar nu a existat niciodată un echilibru real iar resursele sunt gestionate nedrept, cu discrepanțe majore între segmente mari de populație. Sunt multe aspecte de abordat etic, chiar și în cazul societăților civilizate, dar un conflict militar nu va face decât să adâncească multe probleme existente.

Mobilizarea românilor

Într-o societate bazată pe concurență și consum, disponibilitatea față de celălalt a devenit un lux. Am admirat, desigur, felul în care populația acestei țări a înțeles că oamenii pentru care traiul în pace s-a terminat și sunt forțați să lase totul pentru a se salva au nevoie de ajutor. Chiar comunitatea de la Carol 53 s-a implicat foarte activ și organizat în trimiterea de ajutoare pentru refugiați. Oamenii empatizează puternic cu cei din Ucraina și se mobilizează pentru a aduce o urmă de speranță pentru cei afectați de război. Experiența anilor grei de comunism, unde lipsa oricărei șanse de a trăi și de a comunica liber era o constantă, a fost un catalizator. Noi știm, cei care am apucat, ce a însemnat dominația și influența rusă. Până în 1989 nu puteam crede că voi ajunge să văd lucruri și locuri la care visam. Nu le puteam vedea nici în cărți, decât foarte rar. Eram pur și simplu închiși între granițe atât fizic cât și intelectual și spiritual. Nu putem dori sau accepta nici un fel de altă dictatură. Oamenii trebuie să rămână uniți pentru valorile civilizației Europene la care am dorit să ne aliniem.

Arta – o oglindă socială

Arta este o radiografie, arta evidențiază trăiri, căutări, care sunt adesea foarte ancorate în realitatea prezentă și în contextul social al artistului. Chiar și lucrări care aparent nu au legătură cu teme sociale sau subiecte de actualitate reflectă frământările vremurilor în care au fost create, sunt ferestre deschise către înțelegerea omului și a dilemelor sale. Cred că în lucrările de artă ne putem regăsi. Ideal ar fi ca această regăsire să ne ajute să ne rezolvăm dileme mai profunde, existențiale. Când este necesar, arta devine și un mod de a ilustra și de a reacționa la prezentul acut. Arta este formator de opinie, portavoce, oglindă social, ghid spiritual, drum către înțelegere și către sine, desi e făcută de ”altul”.

Rolul unui artist în astfel de contexte

Ca artist înțelegi, identifici, pui degetul pe rană, dar știrile sunt din arsenalul realității unde nimic nu e idealizat. Când este pace te ocupi de proiectele tale, ele au o anume relevanță. Am descoperit cum brusc lucrurile capătă o altă însemnătate, se acutizează, mai ales că aveam deja preocupări legate de vulnerabilitatea ființei umane. Temele mele recurente erau legătura cu pământul, memoria, corpul perisabil, elogiul efemerului sau al renașterii, ideea de ”casă” relativă, iluzorie, centrată în suflet și apartenență. Mi-am dat seama că tot ceea ce făceam ar putea fi ca o meditație, dar acum trebuie să devină și devine un urlet: ”De ce?!!”

Cred că cel mai grav lucru este atunci când reușești să îi răpești unui om speranța. Nimeni nu ar avea dreptul să facă acest lucru. Ori, zilele acestea, văzând atrocitățile care sunt posibile în acest război blestemat, mulți oameni își pierd speranța. Mulți sunt copleșiți, distruși psihologic, striviți de realitatea revoltătoare. Artiștii pot fi solidari, pot transmite mesajul lor de speranță, astfel încât să devină clar pentru toți cei care suferă că nu sunt singuri, că există speranță, că există empatie și solidaritate, că se caută soluții.

Desigur, modul în care îmi privesc munca s-a schimbat peste noapte nu atât pentru mine, cât pentru felul în care va fi receptată. De exemplu, costumul care a devenit parte din instalația mea ”Protecție efemeră”, a fost gândit inițial ca o metaforă de echipament de protecție cu care un artist poate trece ”iarna”, anotimp greu pentru cei ce lucrează în domeniul cultural, acești greieri care aparent vara cântă iresponsabil fără grija zilei de mâine. (Oare cum ai putea cânta cu gândul la facturile neplătite și provizii?...) Costumul funcționa mai ales la nivel simbolic, era ca o a doua piele, pielea de focă, o legătură cu nevoile noastre ancestrale de supraviețuire, o reconectare la rolul șamanic al artistului, loc de căldură în care se naște viață spirituală. Iarna era și ”iarna culturală” a cărei răsuflăre rece o simțim permanent, deoarece chiar și artiștii au nevoie de un loc cald unde să poată munci, de condiții de trai, de condiții de creație. Știm foarte bine că artiștii sunt o categorie defavorizată, unde supraviețuiește cine poate, multe vârfuri se pierd pentru că nu rezistă. În atelierul meu actual este foarte frig, iar costumul meu devenea, pe lângă unul ritualic, și unul foarte util. Practic acest costum era o metaforă pentru felul în care putem păstra cald sufletul culturii clădind un loc propice vieții interioare.

Astăzi, greutatea de a fi artist sau de a susține viața culturală devin triviale, căci oameni ca noi, vecinii noștri, sunt amenințați și omorâți fără scrupule. Nu au dreptul să-și aleagă liber drumul pe care vor să meargă, nu pot face altceva decât să aleagă între a lupta sau a fugi. Aceste amenințări planează și asupra noastră, deși aveam iluzia unei vieți mai sigure în colțul nostru de lume. Costumul devine costum de protecție, acum are alte valențe, deja ne gândim la protecția împotriva amenințării atomice cu care unii ”oameni” se joacă, precum copiii cu pistoalele cu apă. Locul de căldură devine loc de durere colectivă. Amenințarea ucrainienilor este amenințarea noastră a tuturor. Durerea este a noastră, a tuturor, deși pentru ei este de-a dreptul sfâșietoare.

Comunitatea artiștilor din Ucraina

Artiștii care au avut posibilitatea și au găsit forța necesară au reacționat prompt. Am văzut postere cu mesaje puternice, pagini de jurnal, diverse forme prin care ei să rămână activi. Trebuiesc sprijiniți, am văzut mai multe inițiative în acest sens. Sperăm să ajutăm fiecare cu ce putem ca ei să poată să își continue viețile și munca.

Donații necesare

Colegii care se ocupă de colectarea ajutoarelor publică pe pagina lor liste cu lucruri necesare, dar orice ajutor, mai ales hrana neperisabilă sau produsele medicale: dezinfectanți, pansamente, medicamente de bază sunt mereu binevenite.