Pe 24 februarie în jurul prânzului, jurnalistul Paul Angelescu a pornit către Ucraina cu două priorități stabilite: siguranța echipei Pro TV și surprinderea realității războiului în cele mai bune imagini și cuvinte. Nu a fost vreme de pregătiri speciale în afara celor de siguranță și logistică. Printre lucrurile concrete la care s-a gândit a fost ce vor face el și colegii săi, Mihai Bucșa și Bogdan Vlad, dacă vor fi atacați pe drum, arestați sau prinși undeva în mijlocului conflictelor.
Jurnalismul de război implică organizare, multă logică, stabilirea unor strategii de reacție la situații extreme și minte limpede. Pe care spune că și-a păstrat-o în forma asta, în ciuda pericolului și încărcăturii emoționale, discutând continuu cu echipa despre deciziile și riscurile asumate împreună.
În toate locurile de unde a transmis, Paul a căutat poveștile oamenilor care fugeau de război sau care, dimpotrivă, aleseseră să rămână în țara lor.
"Reziliența ucrainenilor de rând, m-a surprins cel mai mult. O mare parte dintre ei erau gata să rămână acolo, să lupte, să-și apere orașele, casele, familiile. Ești tentat să cauți explozii, bombardamente, lupte în aer sau la sol. Însă adevărata poveste este întotdeauna cea a oamenilor afectați de război".
Paul Angelescu a transmis timp de 11 zile din Ucraina și povestește în continuare despre experiența trăită acolo, fără concluzii și învățături deocamdată.
Ce făceai când a început războiul
Lucram la o investigație despre Delta Dunării și județul Tulcea. În ianuarie și februarie am avut câteva ședințe cu directoarea Știrilor despre o eventuală deplasare în Ucraina. Nu luasem o decizie, dar începusem să ne pregătim. Am cumpărat veste anti-glonț și căști, am pregătit două mașini și am solicitat acreditări din partea Ministerului Apărării din Ucraina. Pe 24 februarie, la 6 dimineața, m-a sunat producătorul general și mi-a spus că a început războiul. Am intrat în direct, prin telefon, mi-am făcut rapid bagajele pentru 7 zile, iar la prânz am plecat spre Ucraina.
De ce ai vrut să mergi în Ucraina
Încă din ianuarie îmi doream să fac o deplasare în Ucraina pentru o ediție „România, te iubesc!”. Am simțit că acesta va fi unul dintre cele mai importante evenimente din ultimii 30 de ani și că ar putea să genereze schimbări sistemice pe tot globul.
Pregătirea emoțională și fizică
Nu m-am pregătit într-un fel anume. M-am gândit doar la lucruri concrete: cum ajungem acolo, pe ce traseu, care sunt rutele de evacuare, din ce direcții pot veni atacuri, cum vom comunica cu redacția dacă se întrerup rețelele mobile, cum să reacționăm pe timp de noapte dacă sunt bombardamente, ce facem dacă suntem atacați pe drum, arestați sau prinși la mijloc. Nu am plecat cu așteptări. Am intrat pe pilot automat: prioritatea numărul unu a fost siguranța echipei, a doua a fost să surprindem cât putem noi de bine realitatea de pe teren.
Ce te-a surprins
Reziliența ucrainenilor de rând, m-a surprins cel mai mult. O mare parte dintre ei erau gata să rămână acolo, să lupte, să-și apere orașele, casele, familiile.
Realitatea războiului simțită din interior
Am stat 11 zile în Ucraina. Nu știu dacă am avut cum să simțim cu adevărat realitatea pentru că noi ne-am întors în siguranță acasă, nu a trebuit să lăsăm în urmă familia sau prietenii.
Logistica în jurnalismul de război
Am mâncat din benzinării, piețe și supermarketuri. Am dormit în hoteluri și pensiuni. Le-am tot schimbat pentru că încercam să fim cât mai aproape de centru, ca să filmăm eventualele bombardamente.
Cum ai reușit să îți păstrezi mintea limpede
Am discutat foarte mult cu echipa. Gândeam cu voce tare ca să văd starea lor, cum percep ei riscurile și deciziile pe care le luam.
Povești de război
Cel mai mult m-a impresionat povestea Nadiei, o femeie nevăzătoare pe care am întâlnit-o în coada kilometrică de la Palanca, de la granița dintre Ucraina și Moldova.
O luasem la pas să vedem cu ce probleme se confruntă refugiații. Am trecut pe lângă o femeie care aștepta la marginea drumului. Lângă ea, un geamantan și 3 sacoșe mari de rafie. Ne-am întors după o oră, era tot acolo. Colegul meu, Mihai Bucșa, a observat că ține în mână un baston pentru nevăzători. Am crezut că e cu cineva, am mers mai departe. Ne-am dus la mașină, ne-am întors după jumătate de ora. Era tot acolo. Cu o mână, își căuta calea cu bastonul. Cu cealaltă, trăgea de sacoșe, una câte una, să le mai mute câțiva metri spre Moldova. Mai avea 5-6 kilometri până la graniță. L-am rugat pe Alexandru Vasilos, jurnalist PRO TV Moldova și traducător, să o întrebe de când stă pe marginea drumului și dacă e singură. „Trebuie să ajung la graniță și nu știu cum. Am genți foarte grele și nu pot să le car”, a răspuns.
Nadia are 35 de ani. Nu știa exact de când așteapta, credea că de câteva ore. O cunoștință din Odesa a adus-o până în coadă. Dar a trebuit să se întoarcă în oraș. Astea sunt deciziile pe care ucrainenii trebuie să le ia din cauza războiului. Nadia ne-a spus că este singură, că îi este frig, ne-a rugat să o ajutăm. Le-am trimis o poză și coordonatele gps colegilor de la PRO TV Moldova. Ei le-au dat mai departe polițiștilor de frontieră moldoveni.
I-am spus că am anunțat autoritățile, dar nu credea că vor veni dupa ea. Din când în când, o mai sunau cunoscuții din Odesa și din Moldova. Dar semnalul era prost și nu puteau să se înțeleagă bine. În cele din urmă, a ajuns o echipă a poliției de frontieră. Au ajutat-o și au luat-o pe Nadia, cu mașina, până în Moldova.
Important pentru siguranța într-o zonă de conflict armat
Să îți păstrezi calmul și să încerci să gândești cât mai logic și limpede. Și să încerci să stabilești dinainte cum vei reacționa în eventualitatea unor situații extreme.
Ce primează în relatarea faptelor de război
Oamenii. Ești tentat să cauți explozii, bombardamente, lupte în aer sau la sol. Însă adevărata poveste este întotdeauna cea a oamenilor afectați de război.
Echipa Pro TV: Mihai Bucșa, Bogdan Vlad, Paul Angelescu
Mesajul tău pentru cei care nu cred că e război
Să pună faptele pe hârtie și să tragă singuri concluziile. Ucraina spune că este atacată, Federația Rusă recunoaște că atacă Ucraina, vecinii Ucrainei confirmă războiul, întreaga comunitate occidentală confirmă războiul. Toate părțile implicate confirmă existența acestui conflict.
Învățături din experiența ca jurnalist de razboi
Încă nu am făcut decompresia. Cred că voi trage concluziile peste câteva săptămâni.
