[Acasă, în corp] Cristina Chirnogea: Corpul poate să fie o resursă de bine, de plăcere, de stabilitate, de siguranță și în lipsa dezvoltării aceste relații căutăm aceste stări de bine în afara noastră

Când era mică, Cristinei Chirnogea îi plăcea să danseze. Primul an de master din cadrul Facultății de Matematică și Informatică l-a petrecut în Spania, acolo unde a început să aibă pentru prima dată îndoieli legate de drumul ales. Când s-a întors acasă, s-a reconectat cu pasiunea ei din copilărie: a descoperit festivalurile de dans în aer liber, percuția afro-braziliană și muzica improvizată. A continuat studieze cum se împletește dansul cu vindecarea interioară în Barcelona și așa a ajuns să fie coach somatic.

Îmi place foarte mult cum autoarea Clarissa Pinkola Estes numește corpul, corpul consoartă. În una din cărțile ei, Joyous Body, povestește cum corpul nostru ne însoțește pe tot parcursul vieții și cei mai mulți dintre noi nu ne facem timp să-l cunoaștem. Să aflăm ce culori, texturi, gusturi, ce fel de mișcare îi plac, ce fel de haine îl pun în valoare și îl fac să se simță viu

Cristina îi ajută pe oameni să se reconecteze la propriul corp prin mișcare și dans, să fie atenți la semnelele lui și să învețe să le înțeleagă. Din întreaga călătorie la mijlocul căreia încă se află a învățat lecția blândeții și a autocompasiunii. E cea pe care vrea să o dea mai departe oamenilor prin pasiunea ei.Despre cum s-a schimbat viața ei după ce și-a înțeles misiunea am povestit mai multe cu ea în acest interviu.

Cum ai ajuns să faci ceea ce faci

Prima parte a dezvoltării mele am investit-o pe latura reală și mi-a plăcut foarte mult să fac asta. Am fost o studentă foarte bună a Facultății de matematică și informatică. În primul an de master de la Info, pe la 23 de ani, am fost plecată în Spania. Tot contextul international, social, natural și politic m-a făcut să am pentru prima data îndoieli legate de ceea ce studiasem și mă pregăteam să profesez. M-am întors schimbată, spre panica părinților mei, și cu întrebări existențiale despre sensul muncii în IT pe termen lung.

În copilărie am fost foarte conectată cu latura artistică și în special cu dansul, parcurgând câțiva ani de dans modern care m-au lăsat cu niște amintiri foarte plăcute și puternice.

La scurt timp întoarsă în țară, proaspăt angajată, și încă studentă la master am început să mă reconectez la dans și la arte în general. Am descoperit festivalurile de dans în aer liber și un grup de prieteni cu care am explorat pe parcursul a mai multor ani percuție afro-braziliană, muzică improvizată, poezie și dans.

La un an după ce m-am angajat, m-a decis că vreau să studiez Terapie prin Mișcare si Dans în Barcelona, lucru pe care l-am și făcut. După studii am continuat să lucrez în IT simultan cu dezvoltarea muncii mele actuale pentru încă 5 ani, până am făcut o tranziție completă. Momentan lucrez cu grupuri, de femei și mixte, pe diferite teme care aduc atenția și prezența la corp. De asemenea lucrez și unu la unu în coaching somatic.

Procesul tău de acceptare

A-mi accepta propriul corp, pentru mine inseamna a-i asculta mesajele (mai exact a intra în contact cu senzațiile și emotiile) și a-mi dezvolta capacitatea de a simți. Tema frumuseții nu a fost niciodată o temă mare pentru mine și nu este nici în munca pe care o fac. Este prezentă în unele programe, dar pe plan secundar.

În raport cu frumusețea promovată în societate am adoptat o atitudine rebelă în care poate am mers contra curentului preferând să nu absorb standardele. Asta înseamnă că am ales să nu mă pensez pentru perioade lungi de timp, să nu-mi ascund petele și cicatricile post-acnee cu fond de ten, să nu folosesc machiaj și altele. Știu că deși asta a fost inspirator pentru unele persoane din jurul meu, cred că ‘am aruncat copilul cu apa’ (din engl. Throwing the baby with the bathwater) lăsând la o parte dorința naturală a femeii de a se îngiji și simți frumoasă. Cred că e o parte din mine care încă este în proces de integrare.

Cum ai ajuns să vorbești pe social media despre asta

Nu aș ști să găsesc momentul când a început totul, dar cu singuranță tema acceptării și feminități a curs ca și urmare a propriului meu proces de psihoterapie și apropiere de universul meu interior. Ceea ce public în social media vine și dintr-o nevoie de exprimare a ceea ce trăiesc în interior.

Reacțiile oamenilor

Cred că cele mai mari reacții au stârnit postările despre grabă și despre incapacitatea de a rămâne fidelă propriului ritm din cauza standardelor nerealiste de a munci și a produce. Când scriu din cum se simte în corpul meu, când descriu cu senzații tensiunea, goana, panica, oamenii se regăsesc cel mai ușor pentru că vorbesc de stări pe care le pot identifica și la ei.

Relația ta cu social media

Still working on it. Îmi dau seama că încă mă absoarbe media iar în ultimul timp mi-am dezactivat toate notificările. De asemenea încep să intuiesc importanța unui detox periodic de la media și poate chiar de la tehnologie. Asta e ceva ce vreau să pun în practică începând cu acest an.

Cele mai mari provocări din munca ta

Incertitudinea e cea mai mare provocare. E un shift destul de mare de la stilul de lucru pe care îl aveam anterior, pe principiul orar fix, salariu fix, muncă în echipă. E o reconfigurare destul de mare care cuprinde cum privesc munca, cum mă organizez, cum privesc banii, cum revin la mine atunci când am dezamăgiri sau când pun prea multă presiune pe mine.

Norocul meu e ca nu prea pun atenția pe oamenii sceptici. Oricum e destul de greu de definit ce se întâmplă într-un eveniment/program dacă omul nu a mai experimentat ceva adiacent. Inclusiv părinții mei nu prea înțeleg cu ce mă ocup de fapt și de ce ar avea nevoie cineva de munca mea. Am avut norocul să o am pe mama la un atelier în orașul meu natal și a putut și ea să simtă pe viu despre ce e vorba.

Nu cred că ceea ce fac e pentru oricine și sunt ok cu asta. E ceea ce mi-a fost mie dat să fac, cel puțin momentan.

Cea mai importantă lecție învățată

Lecția blândeții și autocompasiunii pentru mine e cea mai important lecție pe care încă o învăț constant.

Bărbații și vulnerabilitatea

Cred că le e mai greu bărbaților cu aceste subiecte pentru că modelul de masculinitate tinde să fie orientat spre mental, putere versus vulnerabilitate și mulți bărbați au fost educați pe partea de sexualitate din filme porno și discuții cu prietenii. Nu că noi femeile am sta mai bine la capitoul sexualitate. Curiozitatea spre a se cunoaște și vorbitul despre ce îi apasă încă se simt ca și slăbiciuni pentru mulți bărbați. Totuși eu am mare încredere că se produce o deschidere și în rândul lor. De asta îmi doresc să presar pe ici colo și ateliere mixte și să aduc în spațiul podcast-ului pe care îl fac și subiecte pentru bărbați.

Corp-minte-viață

Îmi place foarte mult cum autoarea Clarissa Pinkola Estes numește corpul, corpul consoartă. În una din cărțile ei, Joyous Body, povestește cum corpul nostru ne însoțește pe tot parcursul vieții și cei mai mulți dintre noi nu ne facem timp să-l cunoaștem. Să aflăm ce culori, texturi, gusturi, ce fel de mișcare îi plac, ce fel de haine îl pun în valoare și îl fac să se simță viu. Corpul poate să fie o resursă de bine, de plăcere, de stabilitate, de siguranță și în lipsa dezvoltării aceste relații căutăm aceste stări de bine în afara noastră. Cum s-ar spune în IT, facem outsourcing, în prieteni, parteneri, muncă, poate în chiar hiperfocusare pe aspectul fizic.

De vorbă cu tine la 14 ani

Din punct de vedere fizic mă chinuia gândul că sunt prea slabă. Astea sunt gânduri pe care le mai am și acum dar sunt mai puțin debilitante. Totuși una din cele mai mari nesiguranțe ale mele era că nu am nimic important de zis în grupuri de oameni.

I-aș spune că știu că acum e greu, dar va veni o zi când îi va fi mai bine în corpul ei și că va simți asta cel mai puternic atunci când dansează.

Ce te ajută să nu renunți nici măcar în perioadele gri

Natura, sprijinul prietenilor apropiați, diferiți mentori și reconectarea la una din resursele mele cela mai importante, care e pasiunea. Pasiunea pentru dans, oameni și reconectare la sine.

Generațiile tinere și frumusețea

Nu sunt foarte în măsură să răspund la întrebarea asta pentru că nu am o experiență direct și extinsă cu generațiile mai tinere. Ce a ajuns la mine ca informație este că urmările social media sunt destul de devastatoare pe partea de comparație fizică, cu urmări precum anxietate și depresie.

De ce au nevoie oamenii pentru o relatie mai buna cu propriul corp

Să se oprească mai des și să verifice cum se simt, să savureze momentele de bine și să le lase să le hrănească corpul. Iar acum că tot s-a stins pandemia, să se îmbrățișeze și să se atingă mai des cu alți oameni.

Lucruri pe care inca le faci pentru ”frumusețe”

Cred că încă îmi îndepărtez părul de la sub braț, de pe picioare și inghinal de multe ori din presiune socială. Observ că pendulez între a-l lăsa să fie așa cum este el și a-l îndepărta. Trebuie să recunosc că îmi și place fără, doar că îmi observ rușinea câteodată atunci când am păr și mă găsesc într-un context social.