[Alături de Ucraina] Radu Restivan: Am sunat un prieten pe la 12 noaptea și l-am întrebat dacă ar vrea să plecăm la 4 dimineața spre graniță. Eram dispus să chelui tot ce aveam pe card ca să ajut

Este o lună de când Ucraina a fost atacată de un dictator fără milă, iar țara asta mica încă rezistă eroic. Este o lună și de când români din toate colțurile țării au sărit să ajute miile de refugiați ucraineni, care continuă să intre în țara noastră. Unii pleacă mai departe, alții rămân aici, îi întâlnim în parcuri, în magazine, și observăm o nouă realitate: avem vecini ucraineni. Deși se pare că lucrurile s-au mai așezat, iar emoțiile s-au mai diluat, sprijinul pentru cei vulnerabili nu poate fi redus, fiind încă nevoie de mult ajutor.

Radu Restivan este unul dintre oamenii care s-au implicat încă din primele zile în criza umanitară generată de războiul din Ucraina și ne povestește din expriența sa.

"În mesajul postat în dimineața plecării, am zis că, cine vrea să ajute ca să luăm și mai multe lucruri, îmi poate transfera bani și îi voi cheltui pe toți pentru ajutorul refugiaților. Până să ajung la graniță, aveam sute de mesaje primite pe social media de la oameni care își doreau să ajute".

În primele zile ale războiului, Radu Restivan, managing partner al agenției de marketing sportiv The Sports Architects, a anunțat online că el și echipa sa sunt deschiși să lucreze cu profesioniști ucraineni din industrie. Este de părere că, pe lângă ajutorul rapid dat celor care tranzitează țara noastră, cei care rămân vor trebui integrați social.

Vestea războiului

M-a găsit în vreme de pace în țara în care trăiesc. Un lucru pe care nu îl apreciam atât de mult până la începutul războiului din Ucraina.

Decizia de a te mobiliza pentru refugiații ucraineni

Mă tot urmărea un singur gând: “ce s-ar întâmpla cu familia mea dacă ar fi război în România? Le-ar întinde cineva o mână de ajutor?”. Așa am luat decizia să mă implic pe cât de mult posibil. Nu eram pregătit pentru a face asta, nu știam de ce este nevoie pentru refugiați. În primă fază am mers la ambasada Ucrainei din București alături de prietenii cu care alerg, pentru a ne arăta susținerea. Apoi a doua zi am luat decizia să plec spre vama Isaccea. Habar nu aveam ce mă va aștepta acolo, știam doar că vreau să iau lucruri care să ajute refugiații, cât și să voluntariez cu orice ar fi nevoie.

Cum te-ai organizat

Am sunat un prieten pe la 12 noaptea și l-am întrebat dacă ar vrea să plecăm la 4 dimineața spre graniță. Eram dispus să chelui tot ce aveam pe card ca să ajut. În mesajul postat în dimineața plecării, am zis că, cine vrea să ajute ca să luăm și mai multe lucruri, îmi poate transfera bani și îi voi cheltui pe toți pentru ajutorul refugiaților. Până să ajung la graniță, aveam sute de mesaje primite pe social media de la oameni care își doreau să ajute.

Realitatea oamenilor care fug de război

Să vezi cum oamenii fug de război este pur și simplu groaznic. M-a luat plânsul când am văzut un părinte care cu o mână ținea un copil, iar cu cealaltă un cățel. Majoritatea plecaseră cu o geantă în care și-au pus toată viața și au lăsat totul în urmă. Mă impresionaseră și lucrurile văzute la știri, dar când le trăiești de la fața locului, încărcătura emoțională se amplifică.

Cum ai intervenit

Concret, am cumpărat cantități enorme de produse necesare pentru acești oameni, în special pentru copii și femei. Am întrebat autoritățile de la fața locului care sunt necesitățile, iar în funcție de asta am suplimentat stocurile.
O săptămână mai târziu, am mers din nou. Însă de data aceasta știam că este nevoie de haine călduroase, așa că am cumpărat sute de bluze termice de schi pentru femei și copii, cât și am strâns alte haine groase din donații. Și din nou am cumpărat lucruri în funcție de necesitățile comunicate la graniță. În cea de-a doua tură, am rugat un prieten vorbitor de limba rusă să mă însoțească pentru a ajuta ca translator, iar eu am făcut muncă de teren (sortat lucruri, cărat obiecte și produse etc.). Practic întrebam la fața locului de ce este nevoie și făceam. Pe lângă portbagajele pline, am pus la bătaie toată energia pentru a rezolva lucruri urgente.
În plus, alături de comunitatea 321sport #RunningCulture am organizat o donare de sânge special pentru ucraineni. Sub numele #MyBloodIsGold for Ukraine, am dus practic mai departe campania de donare de sânge pe care o facem constant din 2015 până în prezent.

Solidaritatea românilor

În primul rând, nu mă așteptam să primesc atât de multe mesaje de încurajare și donații. Prima expediție la graniță a fost chiar în primele zile de război, când încă nu se formaseră echipe imense de voluntari la graniță. Dar pe lângă mesajele de încurajare și donații, cel mai mult m-au impresionat oamenii care au luat decizia să meargă și ei ca să ajute. Iar atunci când nu mai aveam loc în mașină să car chestii, transferam bani către prieteni care veneau spre graniță ca să umple și ei mașinile cu lucruri necesare.

În al doilea rând, solidaritatea pe care am văzut-o în această perioadă m-a copleșit. Am vorbit cu oameni cu care nu mai comunicasem de ani de zile, am simțit sprijin și ajutor de la prieteni îndepărtați. Trebuie să recunosc că mersul la graniță nu este doar obositor, ci vine și cu o mare încărcătură emoțională, care te urmărește după aceea. Nu am cum să îmi șterg de pe retină imaginile văzute acolo, iar acest lucru m-a motivat să continui să fiu activ și să ajut așa cum pot.

Provocări în organizarea sprijinului pentru refugiați

Drumurile extrem de lungi făcute în condiții de oboseală extremă și faptul că nici până acum, la aproximativ 3 săptămâni de la prima expediție la graniță, nu am reușit să citesc toate mesajele primite și să mulțumesc oamenilor pentru ajutor și implicare. Energia pe care am avut-o am folosit-o exclusiv pentru ajutorul dat refugiaților.
Și vreau să scriu negru pe alb că le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat: cu o vorbă bună, cu o donație, cu timp de voluntariat.

Acum știu zeci de prieteni care au mers la graniță, care găzduiesc refugiați, care ajută non-stop. Sunt fericit să fiu înconjurat de astfel de oameni pe care efectiv îi iubesc.

Cele mai mari nevoi în perioade de crize

Este nevoie de o organizare cât mai eficientă și de gestionarea resurselor într-un mod cât mai organizat. Ceea ce se întâmplă acum nu este o cursă de sprint, ci un maraton. Eu simt că am făcut un sprint, m-am epuizat foarte repede din punct de vedere fizic și psihic, am nevoie de un reset pentru a reveni cu forte proaspete.

În afară de ajutorul oferit celor care intră în țară, pe termen mediu și lung va fi nevoie să ne concentrăm atenția pe integrarea socială a acestor oameni. În primele zile ale războiului am postat un mesaj pe social media în care am anunțat că suntem dispuși să lucrăm cu freelanceri sau profesioniști din marketing sportiv, cărora să le oferim o sursă de venit în această perioadă prin proiectele pe care le avem la agenția The Sports Architects. Ceea ce facem noi este foarte nișat (strategie de marketing sportiv), dar sunt convins că avem colegi de industrie în Ucraina cu care vom lucra într-o zi.

Cele mai vulnerabile categorii de refugiați

Toți, fără excepție. Să fugi de război te face vulnerabil indiferent de vârstă, sex, etnie etc.

Cum se organizează ajutorul eficient

Eu cred că este nevoie de voluntari care să pună cârca la muncă, să fie acolo zi de zi, în schimburi. Un mare semn de apreciere pentru ONG-urile care au făcut minuni în această perioadă!

Implicarea statului

Nu sunt în masură să apreciez implicarea statului roman, însă cred că este importantă integrarea sustenabilă în societate a acestor oameni.

Contact pentru donații și sprijin

Recomand să se adreseze ONG-urilor care sunt zi de zi acolo. Donațiile pe care le-am primit au fost cheltuite pe alimente și haine, cât și alte lucruri necesare, dar și pentru cazări, ajutor financiar pentru refugiați.