Andrei Marica a trecut in ultimii ani prin cateva avataruri, iar asta pare sa-i vina de minune, avand piese pentru toate alter-ego-urile sale muzicale, fie ca e vorba de Andrew Marica sau André Marcy. A inceput cu trupa Ruine, alaturi de fratele sau, a trecut prin Eyedrops, iar acum e pe un drum solo pe care a fost se pare dintotdeauna.
Ideea asta cu mai multe alter ego-uri a venit in ultimii 2 ani pentru ca am realizat ca de-a lungul timpului aveam atat de multe idei, rasfirate in atatea stiluri incat nu puteam sa le grupez altfel decat fiecare stil cu artistul lui.
A reusit sa patrunda cu piesele sale in playlisturi internationale, lucru care face sa tavaleasca si mai mult compozitiile sale in lumea larga, cea mai recenta, o bucata de pian, Embers, fiind selectata pentru compilatia Apple Chill. Crede ca industriei romanesti ii lipsesc toate, dar se descurca cu ce are. Momentan, tot ce castiga din muzica baga inapoi, asa ca daca vreti si mai multe piese de la el, ati face bine sa va abonati la canalele lui de Spotify, Youtube sau Apple Music.
Sa cante muzica
Primul instrument care mi-a atras atentia a fost pianul unor prieteni de familie care ma atragea ca un magnet de fiecare daca cand eram in vizita. Apoi a fost chitara unui coleg de clasa in gimnaziu, apoi a fost chitara veche Reghin gasita in podul bunicii, pe care inca o mai am si pe care am invatat sa cant singur la 14 ani, culmea fara sa o acordez in primul an. Abia dupa asta a inceput o curba a invatarii in ton cu vremurile, sa-i zicem. Tin minte ca ma treceau toate transpiratiile pana imi iesea un acord sau o fraza, si ca, desi ma dureau degetele, nu durau mult pauzele in care nu cantam la chitara.
Prima trupa
Primul band a fost trupa RUINE, atunci formata din fratele meu la toba, eu la chitara si alti 2 prieteni din Braila la chitara si voce, fiind o trupa de melodic death metal. Cum altfel sa iti exploatezi energia aia nebuna de adolescent? Calmul a venit odata cu varsta in mod natural.
Instrumentul preferat
Mi-e destul de clar ca intrumentul preferat este chitara, urmata imediat de pian. Este adevarat ca nu le privesc intotdeauna separat, pentru ca de multe ori am in minte imaginea completa pentru o piesa, sau cel putin o structura destul de clara si asta implica mai multe instrumente in acelasi timp. Cred ca fiecare cantec vine si cu instrumentul preferat in functie de atentia pe care i-o acord in compozitie. E ca in bucatarie!
Picatura Eyedrops
Eyedrops a venit ca o oportunitate pentru mine in momentul in care eu, poate, am reprezentat aceeasi oportunitate pentru proiect, venind cu idei noi, cu un plan muzical care parea sa se potriveasca bine. A fost o perioada prolifica care mi-a dat si luat energie, care m-a invatat lucruri atat despre mine cat si depre oamenii din jurul meu, care mi-a dat sansa sa imi duc multe idei pana la capat si sa ma pot bucura de ele cantandu-le in fata unor oameni frumosi. Ca mai toate lucrurile pe pamantul asta, toate au un sfarsit, iar decizia de a nu mai evolua alaturi de trupa a fost una necesara in contexul unor situatii mai mult sau mai putin toxice, cel putin pentru mine. Drumul solo a fost mereu acolo, nu a interferat cu niciun proiect in care am activat.
Live-uri de Kodak
Nu-mi vine in minte un moment sau loc exact, dar stiu ca au fost doua sau trei dati in care in timpul unor piese, din cauza incarcaturii emotionale din spate eram gata-gata sa plang, ceea ce nu m-ar fi deranjat, dar tin minte ca a trebuit sa ma concentrez un pic sa nu se intample asta! Momentele alea au ramas cumva cu mine.
Solo vs. band
Trebuie sa recunosc ca imi lipseste un schimb spontan de idei inainte si inapoi cu un alt coleg muzician, lucru pe care nu prea il poti face de unul singur. Exista desigur avantajul inregistrarii si suprapunerii de sunete, dar nu poti sa simulezi un alt suflet cu totul. Ideea asta cu mai multe alter ego-uri a venit in ultimii 2 ani pentru ca am realizat ca de-a lungul timpului aveam atat de multe idei, rasfirate in atatea stiluri incat nu puteam sa le grupez altfel decat fiecare stil cu artistul lui. Am vrut sa fie totul ordonat si aranjat, sa fie disponibil si pe platformele de streaming, nu doar Soundcloud sau Youtube, asa ca am ales distribuitori ca Distrokid, Tunecore etc. Cu lansari timide, lipsite de public sau tam-tam pentru ca pana la urma era vorba de muzica de relaxare, care mi s-a parut destul de importanta si folositoare in era Covid si sper ca lumea chiar a folosit-o conform prospectului.
Piese in playlisturi internationale
Daca vorbim despre piese mai vechi as spune ca Eyes Closed de la Andrew Marica, care merge bine in streamingul Europei de Vest. Daca vorbim de piese noi as spune ca Embers de la André Marcy care merge bine pe SUA, Japonia, Canada. Pentru ambele a fost importanta plasarea de catre editori in unul din playlisturile oficiale ale platformelor de streaming.
O piesa intr-un playlist mare de streaming atrage un numar crescut de ascultatori si cumva reuseste sa puna in evidenta si celelalte piese care nu sunt in spotlight. La Spotify poti aplica prin Spotify for Artists pentru o sansa intr-un astfel de playlist, dar la Apple Music totul este la ei, daca ai noroc sa fii ascultat si le place, te selecteaza.
De la noi
Imi plac Robin and the Backstabbers, Byron, Travka, The Mono Jacks. Industriei muzicale romanesti ii lipseste totul dar se descurca cu ce are! Cred ca are nevoie de mai multa transparenta, mai mult control pe calitatea oamenilor care se ocupa de artisti in general, sunt multi hoti care abia asteapta sa profite!
De unde bani?
Revenue e mult prea mic ca si volum ca sa acopere nevoile unui trai decent. Desigur, banii se strang in timp, ca intr-un cont de economii, dar intotdeauna ajung reinvestiti ori in abonamente la distribuitori ca Distrokid etc ori in consumabile si aici ma refer la corzi de chitara, lampi pentru amplificator sau upgrade-uri. Bani din muzica pentru muzica si nimic altceva, cam asta este nivelul. Productiile sunt toate in-house, construite cu mult feedback.
3 piese de care te-ai indragostit in 2022
The Eastern Plain – On a Wire
Bombay Bicycle Club – You Already Know
Strand of Oaks – Galacticana
Planuri, planuri
In cautarea sensibilitatii. Live? Daca Universul ma va pune in situatia de a cunoaste niste oameni potriviti cu care sa rezonez, sigur, nu zic nu, dar nici nu e ceva ce imi doresc neaparat. Festivaluri? Nimic planificat deocamdata, sunt mai mult fanul concertelor mici.
