Democrația, așa defectă cum este ea, ne îngăduie să trăim unii cu alții, indiferent de ceea ce gândim, amintește jurnalista Sidonia Bogdan. E bine să nu uităm asta, mai ales acum, când vocile strigă din ce în ce mai tare pe Facebook: ”Manipulare! Fake News! Propagandă!”, iar acuzele zboară din toate părțile. Extremele se aseamănă, spune Sidonia, și e bine să le înțelegem și să le delimităm pentru a nu ne lăsa influențați de agenda lor. Argumentele radicalilor de dreapta și ale radicalilor de stângă au fost aproape identice în această perioadă.
Nu mă informez de pe Facebook, ci intru ca să văd cum gândesc alții și, la rândul meu, să mă exprim, să arăt cum gândesc eu. În această babilonie vezi multe, dar nu mi se pare cu mult diferită sau mai tensionată față de alte momente din trecut, spune Sidonia.
Pe scurt, cum poți supraviețui pe Facebook cu mintea limpede, zilele acestea? Folosește cu încredere blockul, e democratic, crede Sidonia. Vorbim cu ea în rândurile de mai jos despre comunicarea pe timp de război, mesajele autorităților și ale liderilor, propagandă, informare și libertatea de exprimare:
Ce te-a surprins la nivel de reacții în România
În privința autorităților sunt multe de surprins. Ținând cont de faptul că relația România-Ucraina nu era una foarte bună la momentul începerii invaziei, m-a surprins faptul că România a ales în ultimul moment barca bună a istoriei. Mai exact, România s-a poziționat pro Ucraina, probabil la presiunea americanilor, și a uitat de disensiunile pe care le avea cu statul vecin. O dispută care a fost gestionată execrabil de către statul român a fost cea privind minoritatea românească din Ucraina. Acum câțiva ani, Ucraina a promulgat o lege care a înăsprit statutul minorităților, scopul lor fiind declararea la nivel oficial a limbii ucrainene ca distinctă de cea rusă (a doua limbă vorbită în Ucraina de către minoritarii ruși), iar reacția, la nivel statului român ( prin MAE și structurile de informații externe), a fost cea naționalistă. Aceste structuri ale statului cu rol decizional, atât MAE cât și SIE, cele care oferă rapoarte președintelui României, nu reprezintă un bloc monolit cu o singură viziune. Din contră, sunt facțiuni și facțiuni, unele reformiste, occidentalizate, dar și altele încremenite într-un naționalism revanșard de care credeam că am scăpat. În această perioadă, aceste teze naționaliste vizavi de Ucraina au fost revigorate în spațiul public, iar pericolul a fost să ne poziționăm asemănător Ungariei, mai exact, să devenim calul troian al lui Putin în Ucraina folosind ca pretext drepturile restrânse ale minorităților. UE, da, protejează minoritățile, o componentă fundamentală a democrației este chiar protejarea minorităților, însă la noi atitudinea nu era una europeană, ci una naționalistă pasiv-agresivă care folosea această temă drept pretext pentru a rămâne într-o relație de ostilitate cu Ucraina. Am văzut cu ochii mei ambasadori aflați în exercițiul funcției cu niște poziții în social media absolut bizare, parcă nu s-au desprins de comunism.
O parte din vină pentru ce s-a întâmplat cu minoritatea românească în Ucraina o poartă chiar statul român, pentru că înainte de toate, această comunitate se simte abandonată chiar de către statul român, rusificarea ei fiind un proces ușor de întărit în aceste condiții.
Așadar, poziția finală a statului român pro Ucraina m-a surprins întrucâtva. În rândul oamenilor obișnuiți, am putut observa toate miturile transmise, de-a lungul anilor, de aceste facțiuni naționaliste. Oamenii preiau foarte rapid anumite teze reducționiste și chiar false.
Comunicarea autorităților din Ucraina
Mi s-a părut remarcabilă comunicarea Ministerului lor de Externe, odată ce a început invazia rusă. Au fost rapizi, bine coordonați, au reușit să sensibilizeze populația întregii Europe. Globalizarea și-a arătat puterea și de această dată, am trăit acest război ca și cum ar fi fost al nostru. Faptul că europenii obișnuiți preluau mesajele diplomaților ucraineni, pentru a le susține public și a face presiune pe instituțiile UE pentru a reacționa mai consistent, asta li se datorează ucrainenilor. Fiind un război în derulare, nu pot evalua ce anume nu au făcut bine, știut fiind faptul că în timpul unui război niciuna dintre părți nu poate spune tot adevărul.
Zelenski
Nu știam că este capabil de o voință atât de mare, nimeni nu știa. Știam că agenda lui este pro Vest, discutasem cu oameni din aparatul lui, dar fiind obișnuită cu superficialitatea clasei politice de peste tot în lume, îmi imaginam că face politică dintr-o formă de inerție. Indiferent de rezultatul războiului, Zelenski a devenit un lider care va intra în cărțile de istorie.
Indubitabil, Zelenski a devenit un lider european în momentul în care a anunțat public că nu dorește să părăsească țara, ci va rămâne să lupte alături de poporul său, deși americanii îi oferiseră posibilitatea să-l scoată din țară.
Comunicarea Rusiei
Mesajul cheie pe care Putin mizează încă din anul 2014, când a avut loc prima invazie, nu de acum, este că Ucraina nu este un stat suveran capabil să ia propriile decizii, ci decid marile puteri în locul ei. Toată campania de comunicare a lui Putin pe asta se bazează: Rusia, pe de o parte, și puterile occidentale, pe de altă parte, vor decide soarta Ucrainei. Ucraina nu are drepturi în viziunea dictatorială a lui Putin.
Or Ucraina este un stat suveran, un stat capabil să ia decizii și să-și elaboreze singur politica externă, Ucraina trebuie respectată pe scena internațională așa cum respectăm oricare alt stat suveran.
Comunicarea Rusiei se adresează acelui segment al populației speriat de schimbări sociale. Aceasta este și motivul pentru care Putin s-a branduit, de a lungul timpului, în apărătorul valorilor tradiționale în lume. Acea memă cu Putin la bustul gol pe un cal, chipurile sexy, e un fel de Dorel al nostru.
Cum te informezi
Urmăresc Twitter, am experții mei preferați cărora le urmăresc activitatea. Primesc newsletter-uri din partea unor think tank-uri care pe mine mă interesează. Primesc rapoarte zilnice din partea unor ONG uri din Kiev, care monitorizează la cald desfășurarea războiului. Citesc des BBC, CNN și presa mainstream românească.
Te afectează imaginile din Ucraina?
Da, foarte mult. Mai ales că am amici ucraineni și efectiv nu știu ce să le spun să-i încurajez, uneori, cuvintele devin inutile.
Războiul pe Facebook
Pentru mine Facebook nu este loc de informare, este locul libertății de exprimare. Nu mă informez de pe Facebook, ci intru ca să văd cum gândesc alții și, la rândul meu, să mă exprim, să arăt cum gândesc eu. În această babilonie vezi multe, dar nu mi se pare cu mult diferită sau mai tensionată față de alte momente din trecut. Eu am o bulă destul de curată, nu mi-au sărit în ochii teorii ale conspirației grosolane, să mă șocheze.
Polemica online
Eu sunt un jurnalist care a scris despre propaganda rusă cu mult înainte ca ea să devină temă mainstream. Cumva, mi s-au creat niște anticorpi care detectează rapid tezele Kremlinului. Ce am putut observa este că argumentele radicalilor de dreapta și ale radicalilor de stângă au fost aproape identice, cumva s-au unit cele două facțiuni. Ele nu sunt neapărat pro Kremlin, dar urăsc atât de mult America sau UE, încât sfârșesc să disemineze propaganda lui Putin.
Ghid de supraviețuire pe Facebook în vreme de război
Nu uita niciodată că democrațiile, așa imperfecte cum sunt ele, ne îngăduiesc să trăim împreună, iar cea mai mare „crimă” a lor este că ne permit să ne dăm unfriend/block pe Facebook, atunci când ne certăm pe idei. Așadar, folosește cu încredere butonul nuclear „block”, când te enervează cineva, e un buton democratic.
Dictaturile te omoară însă cu adevărat. Dacă nu ești cu ele, te elimină fără nicio remușcare. Recomand „block” fără nicio remușcare, atunci când întâlnești idioți utili care diseminează tezele Kremlinului.
