Binele e aici încă, în ciuda războaielor declanșate de oameni nebuni. Binele înseamnă oameni obișnuiți care oferă timpul, energia și resursele pe care le au pentru a-i ajuta pe ceilalți. Binele înseamnă ajutor pe timp de pace și pe timp de război, în aceeași măsură. Din 1996, Habitat for Humanity construiește locuințe pentru familii cu venituri reduse din România, oferind persoanelor vulnerabile un loc unde să se simtă acasă. Acum, milioane de locuitori ai Ucrainei rămân fără locuințe în urma războiului. Și-au părăsit țara și locul care înseamnă acasă. Habitat for Humanity întinde o mână de ajutor refugiaților ucraineni care au nevoie de adăpost. Și pentru a face asta, au nevoie de ajutorul vostru.
Eli Neicut, Influencer de Fapte Bune și voluntar Habitat for Humanity, spune că pe șantier, contribuind la construcția unei case pentru cei aflați în nevoie, a redescoperit că menirea ei este să ajute. Când simți că-ți piere încrederea în oameni, încearcă să mergi către voluntariat, spune ea. De altfel, Eli se implică în această perioadă în a ajuta refugiații ucrainieni. Noi dăm mai departe experiența ei în programele Habitat for Humanity, sperând să vă inspire. Zilele astea, e multă nevoie de povești de bine.
Întâlnirea cu Habitat for Humanity
Înainte de toate felicitări că faceți loc pe un site atât de apreciat și cu vizibilitate unei cauze care merită să aibă și mai mulți oameni în comunitate.
Nu îmi aduc exact aminte momentul când am auzit prima dată de habitat căci sunt în lumea faptelor bune de mulți ani, daaar știu că de când am început să-i urmăresc activ, vedeam o postare cu acel albastru turcoaz și caschetă pe cap, mi se făcea pielea de găină și îmi ziceam: “Ah, ce mi-aș dori să fiu și eu acolo într-o bună zi!”
Și iată că s-a întâmplat! E wow ce se întâmplă în 5 zile! Te schimbă în bine cum puține experiențe pot să o facă!
Cum te-ai hotărât să te implici
Ce mă face în general să mă implic într-o cauză? Oamenii. De aceea și încurajez pe toată lumea care are de promovat un mesaj bun să înlocuiască impersonalul "asociatia își propune" cu poveștile reale ale oamenilor din spate care "își propun" să orice!
Și de data aceasta, am făcut click cu Mădălina Neacșu, zâna comunicării din asociație pe care am cunoscut-o prin magia Instagram-ului!
M-a impresionat cum ea la 22-23 ani, la primul ei job "serios" de om mare, poate să aibă atâta pasiune pentru viețile schimbate în asociație, dar și pragmatism, un plan organizat cu deadlines și tot ce trebuie. Ea m-a invitat pe șantier la Constanța pentru cinci zile magice de August!
Prima reacție: Chiar pot să mă descurc EU?! (eu sunt mai degrabă genul gâfâi până la etajul 7 și îmi scap telefonul din mână de 2 ori pe zi).
Țin foarte mult să nu fac mai mult rău decât bine, deși intenția e mereu de a ajuta, uneori egoul nostru ne poate împinge în direcția nepotrivită. Daaar după toate asigurările, iată-mă cu un flex în mână :))
Experiența pe șantier
Am ajuns pe șantier într-o luni dimineață cu 30 minute mai târziu decât trebuia. Mi-am adus și câțiva oameni din comunitate și până ne hăhăiam noi acolo, vai ce mă bucur să te cunosc, vai ce dor mi-a fost... în spatele nostru niște voinici deja ridicau primul perete.
Ce? Dacă mai clipesc de două ori, aștia termină tot? Păi, ce? Noi am venit degeaba?
Repede, cască, tricou, semnat reguli, selfie de start și la treabă!
Cu toții cred că ajungem cumva acasă, la școală, la muncă să lucrăm în echipă.
De multe ori pe proiecte mai puțin palpabile. Știi că e mai bine în echipă, dar uneori ajungi poate în niște contexte de oameni cu care nu te sincronizezi și ajungi să faci mai mult de unul singur. Ei, aici vedeai cu ochii tăi, în timp real, spritul ăla de echipă adevarătă!!!
Cât tu erai cu concentrată să dai la mână țiglele pentru acoperiș, pe partea cealaltă toți pereții erau terminați.
Când tu luai o pauză de o apă și un sevraj de instagram, venea altul să te înlocuiască.
Cu toții știam de ce suntem acolo.
Nu am putut să stau până la ultimul cui bătut vineri, dar cât am regretat apoi :)) Nu mă așteptam să-mi placă ATÂT de mult!
Pe toți ne satisfac pozele alea de BEFORE-AFTER din orice context, dar să știi că ai și contribuit tu cu mâinile tale de la fundație la o casă ridicată complet??
Chiar așa cum se zice
"E chiar așa cum se zice" Da. Chiar am ridicat 2 case în 5 zile în 40 și ceva de oameni și fete și băieți.
Și asta se întâmplă de mai multe ori pe an, de mulți ani!
Cu un an în urmă adunasem pe cont propriu vreo 1000 de oameni să doneze pentru O casă pentru 6 copii și mama lor.
Pe cât m-a împlinit reușita asta, pe atât m-a epuizat pentru că nu am cunoștințele tehnice, nu cunosc limbajul de șantier :)), doar am vrut să scot copiii din situația respectivă.
Și încă de-atunci m-am întrebat, oare cum e la nivelul următor, mai profi? Când faci asta de zeci de ani, când de fiecare dată eficientizezi modelul să fie și mai economic și mai sustenabil?
Surprizele cele mai frumoase cred că ni le-a dat Gabi. Mămica tuturor, nu ca vârsta neapărat, că doar e un suflet tânăr forever!!! Ci ca fire grijulie, să aibă toți de mâncare, să nu plece fără cască, să se simtă toată lumea bine.
Imaginează-ți că vii la 8 dimi, cu energie să tragi tare și pe la prânz după o mâncărică bună, te pălește și un soare în cap... cam tragi un pic a lene. Și bam! Atunci vine boosterul de energie... cu cea mai mare armă - povestea :)
Gabi aducea în fiecare zi, în fața noastră un fost beneficiar, un voluntar, sau o familie care va locui în viitoarele case.
Desigur că poți citi un paragraf pe facebook despre ei, dar când ești acolo live... te ia cu piele de găină, cu lacrimi, cu tot ce vrei.
Și nici nu trebuie să zică mult. Din contră.
La una dintre cele două case urma să stea o familie cu copii cu niște probleme de sănătate. De aceea mama, să zicem partea mai vorbăreață din familie era acasă cu copiii.
Așa că Gabi ne-a prezentat pe scurt povestea în timp ce tata, timid, aproba ușurat că îl scapă pe el de povara de a povesti din nou toată greutatea prin care trece. La final, tatăl, cu privirea în pământ, de emoțiile publicului, dar și de recunoștință a rostit atât: "Vă mulțumesc. Vă mulțumesc din inimă." Îmi dau lacrimile și acum când povestesc... Trebuie să fii acolo să simți încărcătura ACELUI Mulțumesc...
Cea mai grea parte. Cea mai frumoasă
Dragi cititori, dacă vreodată trebuie să puneți vată din aia izolatoare, purtați mănuși vă rog! Nu vă dați viteji ca mine, că vine cu mâncărimi :))
În rest, nu e nimic ce nu poate fi rezolvat cu o felie rece de pepene roșu descântată chiar de însuși CEO-ul Robert Pătrășcoiu sau de o felie de cozonac proaspăt de la doamna primăriță, foarte implicată local.
Un fel de bilanț
E o experiență de încercat măcar o dată în viață.
De la echipa de organizare, la voluntari și la beneficiari, toți te încarcă cu o energie bună să te țină tot anul!
Ah, să nu uit să vă zic de echipa de constructori profesioniști care ne ghidau.
Trebuie să-l cunoașteți pe Nea Petrică! Câtă pasiune pentru meseria lui <3
Măi, câtă răbdare să ai tu să expliciiii așa caaaalm și atât de deees la alde "eu știu cu calculatorul, nu mă pune la altceva" ca mine, și să nu te enervezi?! Și nu doar la tura la care am fost eu, că dragul de el e cu echipa de mulți ani...
Ce ai descoperit despre tine
Am (re)descoperit că menirea mea este să ajut :)
Că singură e imposibil, dar dacă am oamenii ca echipa Habitat alături... ni-ciun-du-biu n-am! <3
Ce înseamnă voluntariat
Când simți că-ți piere încrederea în oameni, încearcă să mergi către voluntariat.
Cum să alegi unde? Cum alegi orice altă activitate, mersul la dentist, la Căciulata sau la un club de japoneză.
Urmărește activitatea oamenilor o perioadă, intră în contact cu ei sau cere păreri de la cunoștințe comune și vezi ce ți se potrivește.
Așadar:
Dacă esti la început într-ale voluntariatului, hai la Habitat. O să treci peste teama aia de a încerca ceva nou, ba chiar o să vrei să încerci și altele!
Dacă ești deja membru de seamă în lumea binelui și uneori îți mai pierzi motivația că progresul e uneori lent sau așteptările nu-ți sunt îndeplinite, hai la Habitat să-ți iei și o doză de "instant gratification" alături de oameni de care nu ai cum să nu te îndrăgostești :D
Și dacă momentan nu e niciun proiect activ, sau nu esti tu cu prea mult timp la purtător, bagă un SMS la 8845 cu textul HABITAT!
Ce trebuie să știe oamenii despre programele Habitat for Humanity
Că este unul dintre cele mai bune exemple din România de cauză de suflet, dar și cu un plan făcut cu cap.
De la momentul 0 când se aleg familiile beneficiare, un om din echipă se asigură că familie e un caz real, că vor putea să întrețină casele și toate cele. În timpul ridicării casei, viitori locuitori sunt acolo cot la cot cu tine. Iar după ce primesc casa ei continuă să ofere ca o mini-rată adaptată la câștigurile lor o perioadă de timp. ++ ei devin voluntari pentru următoarele case.
Și uite așa binele se duce mai departe :)
De ce e nevoie pentru a-i convinge și ceilalți să se implice
Ce întrebare bună! Unii încă mai cred că merge cu pozele cu copii cu mucii la nas de săptămâni. Adică merge, dar pe timp scurt... pe termen lung suntem făcuți să fugim natural de durere. Donez acum, dar data viitoare scrollez peste. Omul nu vine către cel "mai bun" produs sau cea "mai frumoasă" cauză. Ci către povestea care e comunicată cel mai simplu - care explică cel mai simplu ce problemă rezolvă și cum îi satisface și lui o nevoie.
Știu că e ușor să te îndrăgostești de cauza ta, ba chiar să te frustrezi când vezi că toți ceilalți nu o iubesc la fel ca tine.
Dar... pentru că nevoia este foarte mare în multe sectoare, sunt din ce în ce mai multe cauze care spun să trimiți un SMS de 2 euro, dar foarte puține care știu să-ți spună și de ce.
Când dece-ul asociației și dece-ul donatorului se întâlnesc ai o relație trainică de ani de zile.
Deci sper că v-am făcut o idee despre dece-ul Habitat, și daca rezonați cu ei, puteți să le dați un sms, un follow, chiar și un mesaj de bravo!