Solidaritatea și bunătatea se nasc și în cele mai întunecate contexte. Am învățat asta în ultima perioadă, când oameni de pretutindeni s-au mobilizat pentru a le oferi ajutor refugiaților ucraineni. Când acasă e un loc foarte apropiat de granița cu țara în care realitatea a fost zguduită de un război inegal, totul devine mai apăsător. Cu gândul la vecinii noștri, artiștii ieșeni Harcea Pacea, Burok și Vladude au redat imaginea solidarității în Iași, pe un zid de lângă Spitalul de Recuperare. A fost modul lor de a spune “suntem aici cu voi”.
Burok: Lucrarea reprezintă un mesaj de solidaritate pentru poporul învecinat. Personal am atât în Kiev, cât şi în Odesa, prieteni ce fac graffiti cu care am întemeiat conexiuni de-a lungul ultimilor ani, iar din nefericire, mulţi dintre aceştia sunt obligaţi să fie pe frontul de luptă în prezent. Având în vedere că nu îi pot ajuta direct, am decis să o fac indirect prin arta mea, transmiţând prin mesajul textului o speranţă totodată şi publicului român.
Ideea lucrării le-a venit vineri seară, pe 25 februarie, iar sâmbătă erau deja în drum spre peretele de la Purcica, având în minte paleta de culori și materialele pe care le vor folosi. Mai mult decât o ilustrare a solidarității cu oamenii care au devenit victime în propria țară, creația este un mesaj clar către cei care au pornit acest conflict, iar Burok a fost cel care s-a asigurat că literele sunt perfecte. Am vorbit cu cei trei artiști despre cum au primit ei vestea războiului și despre cum arta oferă alinare.
Pasiunea pentru arta murală
Harcea Pacea: Desenez de când mă știu, iar pe pereți de vreo 15 ani, cu mult înainte de a ști ce e aia artă murală. Am început asemenea multor artiști din breaslă, făcând graffiti prin pereții cartierului în care am copilărit. M-a atras libertatea și obrăznicia actului de a desena în spațiul public, iar ca inspirație am fost mereu atras de arta cu mesaj, teme cu care eu rezonez încă de-atunci, precum injustiția, etc.
Burok: Înainte de a face artă murală, am avut experienţa mai multor ani de graffiti/street writing. Drumul către aceasta şi inspiraţia de a o face şi eu la rândul meu a fost făurită de un foarte bun prieten, Ohboy, actual membru al grupului Kaps Crew. Sfera mea creativă pe partea de desen se învârte strict în zona lettering-ului şi a zonei decorative.
Vladude: Primul meu mural l’am sustinut cand aveam doar 5 ani (sau 6? ceva pe acolo) pe unul din peretii camerei de zi a nanilor mei (hehe, nanii mei ar fi incantati sa va povesteasca). De mic puștan obisnuiam sa desenez mult, iar o influenta semnificativa in directia asta a avut’o nanul meu, Vasile Hermeziu, care la randul său a fost indragitor al artei, pictand zeci de tablouri de natura statica, portrete si caricaturi in stil expresionist. De la graffiti pe la inceputul clasei a 8a (2006) pana la primul mural la care am avut ocazia sa iau parte ca si “ucenic” au fost cativa ani de experimentat, urmand doar sketching si ulterior o lunga pauza de cativa ani de zile inca de cand am intrat la facultate.. pana acum 3 ani, unde datorita lui OHBOY, am “reluat legaturile” cu pasiunea mea de mult uitata.
Vestea războiului
Harcea Pacea: Cred ca din pseudonimul meu se înțelege că nu sunt cel mai mare fan al războiului. Eram la București cu ceva treburi la momentul respectiv, ocazie cu care am putut sa cunosc mai bine scena de street art si graffiti din Bucuresti. In dimineata respectiva ma resimteam dupa o noapte lunga, iar vestea razboiului mi-a accentuat starea exponential. Jumatate din zi nu m-am dat jos din pat si nici n-am stat prea mult pe telefon.
Burok: Vestea războiului am primit-o extrem de subit prin intermediul social media-ului. La început am crezut că este o exagerare sau chiar o acţiune a armatei ruseşti săvârşită cu scopul de a intimida populaţia, presa şi internetul. Am asumat că subiectul conflictelor militare de genul acesta este o utopie pentru Europa secolului XXI. Aparent m-am înşelat şi am realizat cât de incert şi de neaşteptat este prezentul pe care îl trăim.
Vladude: Era dimineata devreme, in jur de 7:00, abia vorbisem cu mama, imi incepeam rutina, energic, bine dispus, dupa care imi verific notificarile si m’a lovit instant un sentiment ciudat de descris. Acel moment de liniste deplina.. desi pe langa mine mieunau fetele mele (pisicile, evident) ca intarziam cu micul dejun (al lor, evident). A urmat o zi intreaga de moodswings, pentru ca tot mai verificam ce se intampla de fiecare data cand luam o pauza.. cred ca tot speram sa fie vorba de propaganda proasta de care sa aflu ulterior, dar nu a fost asa. Terifiat, complet pierdut in spatiu, nu prea reuseam sa’mi confirm ca e pe bune.
Ce înseamnă să trăiești într-un oraș foarte apropiat de Ucraina
Harcea Pacea: Te zdruncină puțin cand știi că o capitală europeană e asediată la nici 500 de km de casa ta, dar în același timp te surprinde plăcut să vezi atâta mobilizare și implicare din partea comunității. Mulți încearcă să ajute cum pot, iar asta înseamnă mult.
Burok: Încerc să fiu pozitiv. Chiar dacă suntem foarte apropiaţi de graniţa cu Ucraina, am speranţa că dacă continuăm să protestăm împotriva războaielor, să rămânem uniţi şi să oferim suport constant celor la ananghie, conflictele se vor încheia în cele din urmă definitiv. Cea mai mare frică pe care o resimt totuşi în rândul tinerilor este frica de armată şi de a fi înrolat.
Vladude: Oameni motivati si bine mobilizati sa ofere sprijin si ajutor celor refugiati din Ucraina, fie ca doar tranziteaza sau raman.. inseamna implicare. Evident ca majoritatea sunt terifiati de ideea de a fi inrolat sau degenerarea situatiei din Ucraina (care pe zi ce trece este tot mai tragica..) si incertitudinea viitorului apropiat. Un bun reminder de a avea atentia orientata si catre starea noastra generala (atat fizic cat si psihic) sa ne facem timp si de self care si sa nu ne incarcam doar negativ cu tot ce vedem in media.
Povestea lucrării de pe zidul de la Purcica
Harcea Pacea: Ideea unui desen solidar cu ucrainienii a venit vineri seara, cand am revenit la Iași și m-am văzut cu Burok și Vladude. Sambata am discutat cateva aspecte legate de desen (ideea generala, paleta de culori) ales materialele iar decizia cu privire la ce vom scrie a fost făcută în fața peretelui. Ideile ne veneau pe parcurs, modificăm desenul sau reveneam asupra unor porțiuni de la o zi la alta, în funcție de cum evolua și conflictul. Probabil că dacă eram deja în Iași de la izbucnirea conflictului, ne-am fi mobilizat mai repede.
Burok: Lucrarea reprezintă un mesaj de solidaritate pentru poporul învecinat. Personal am atât în Kiev, cât şi în Odesa, prieteni ce fac graffiti cu care am întemeiat conexiuni de-a lungul ultimilor ani, iar din nefericire, mulţi dintre aceştia sunt obligaţi să fie pe frontul de luptă în prezent. Având în vedere că nu îi pot ajuta direct, am decis să o fac indirect prin arta mea, transmiţând prin mesajul textului o speranţă totodată şi publicului român.
Vladude: Vineri seara (25 februarie) ne’am strans o parte din membrii Artipic la atelierul nostru, am ajuns sa discutam despre ce se intampla, moment in care Harcea a venit cu ideea (sustinut de Burok) ca ar fi bine sa facem ceva in semn de solidaritate pentru situatia din Ucraina, la peretele legal. Nu aveam o idee stabilita, dar sambata ne’am reintalnit doar noi 3, am agatat materialele necesare de la atelier si am plecat spre perete. Verificand informatii periodic in prima parte a zilei, avand in vedere mobilizarea fortata la care au fost supusi vecinii nostri, ne’a impresionat gradul de rezilienta de care au dat dovada. Asta ne’a inspirat sa trimitem un mesaj clar de solidaritate (pentru Ucraina) si un mesaj clar catre cei ce au pornit acest conflict.
Timpul alocat lucrării
Harcea Pacea: Alte obligații, modificările constante asupra desenului, vremea deloc prielnică cât și obsesia lui Burok pentru litere perfecte și linii drepte a făcut ca desenul să fie finalizat în 4 zile, în care fiecare a contribuit în funcție de cum i-a permis timpul. Burok a fost clar cel care a investit cele mai multe ore. Locul a fost usor de stabilit, fiind singurul perete vizibil din oras unde poti picta linistit, fara a fi deranjat.
Burok: Având în vedere că eu am avut datoria de a mă ocupa strict de literele mesajului şi de estetica acestora, pot spune că a fost o provocare plăcută să le redau cât mai curat posibil şi să le integrez cât mai bine în întreaga compoziţie. Singurele obstacole întâlnite au fost vremea şi agitaţia stradală pe care am reuşit să le depăşesc finalmente cu succes.
Vladude: Lucrarea a fost finalizata in 20-24 de ore cumulate in decursul a 4 zile. Colegii mei au fost doar ei doi in decursul zilei de marti, cand si conditiile meteo au fost mai severe (a nins chiar), asta fiind un impediment principal, cat si lipsa accesului la o toaleta. Locul l-am ales fara a dezbate, fiind singurul amplasament din Iasi unde, legal, oricine poate merge sa isi exprime spiritul artistic si are parte de asemenea si de vizibilitate.
Mobilizarea oamenilor din Iași
Harcea Pacea: M-a impresionat să văd numărul mare de oameni mobilizați. De la proteste împotriva războiului, colectare de provizii și materiale, întâmpinarea refugiaților la granițele de la nordul tării, la hrănirea, transportarea și cazarea acestora. Fiecare în funcție de posibilități. Păcat că doar o asemenea tragedie mai poate aduce împreună o societate atât de divizată.
Burok: Ieşenii au fost super receptivi şi dornici să se implice pe cât de mult posibil pentru această cauză. Cel mai mult mi-a atras atenţia iniţiativa acestora de a organiza centre de colectare pentru alimente, bunuri şi medicamente în mai multe puncte ale oraşului şi dorinţa de a oferi un adăpost călduros refugiaţilor.
Vladude: De la a colecta articole precum paturi, perne, haine de iarna si alimente necesare, produse pentru copii mici si articole pentru igiena personala, sunt persoane care s’au mobilizat sa ajute cu transportul refugiatilor de la vama, cazare.. si orice se poate face pentru a le fi de ajutor.. Admirabil cum intr’un timp relativ scurt, un numar semnificativ de persoane s’au mobilizat sa ofere o mana de ajutor.
Rolul artei în astfel de momente
Harcea Pacea: Fiecare contribuie în felul lui. În sensul pragmatic al lucrurilor nu o văd la fel de utilă în astfel de momente precum suportul material (provozii, tehnică militară etc.). Arta este în schimb, un suport mortal, un simbol al faptului că oamenii sunt alături de cei în ananghie, o mărturie a faptului că le pasă.
Burok: Consider că arta exprimată în astfel de contexte are rolul puternic de a ne uni şi de a evidenţia valorile umane pentru care suntem dispuşi să ne luptăm până la capăt.
Vladude: Este o modalitate de a spune “suntem aici cu voi”.. desi suntem departe de realitatea pe care ei o traiesc acum... incercam sa le fim alaturi oricum putem.
Ce urmează pe plan artistic
Harcea Pacea: Intenționez să mai exersez la desenat chipuri umane, e mult loc de progres acolo :)).
Burok: Momentan mă asociez pe cât de mult posibil cu artişti din diverse domenii de activitate şi încerc să mă implic în felurite acţiuni umanitare.
Vladude: Sa lucrez la un portofoliu si sa fiu putin mai prezent in comunitatea noastra locala. Pot spune ca sunt abia la inceput de drum.
