Un text scurt de la Raluca Feher despre cum se vede războiul din Ucraina în feedurile și pe TV-urile noastre.
David vs Goliat, Cenușăreasa, Vrăjitorul din Oz, toate sunt povești în care eroul, în pofida faptului că pleacă dintr-o poziție inferioară, reușește să-și înfrângă inamicii.
Suntem cu toții suckeri pentru astfel de eroi improbabili și pe acest mit, al underdogului, a funcționat comunicarea atât a președintelui Zelenski cât și a Ucrainei.
Zelenski nu este un dictator, este un comediant care a jucat rolul de președinte al Ucrainei într-un sitcom acum câțiva ani.
Nimeni nu i-a dat nicio șansă, e ca și cum te-ai uitat la un meci dintre Insulele Feroe și Germania.
Nici nu-ți pui problema că nu o să fie 8-0 la pauză. Pentru Germania, logic.
Încet, încet, Vestul s-a strâns în jurul televizorului, cine sunt ucrainienii ăștia și numărul 10 care driblează și, uite, înscrie un prim gol în poarta lui Putin?
Vrei să afli mai mult și echipa de comunicare a fost perfectă: a lansat, unul câte unul, la intervale dozate impecabil, informații despre un om, un președinte care opune tot ceea ce este el, cum vorbește, cum se îmbracă, ce familie are, ce glumel face, prezenței rigide a dictatorului care i-a atacat țara.
Nu s-a ajuns la un micro-cult al personalității pentru că președintele Zelenski este atât de tare unul dintre noi, nu are nimic deosebit, nu este nici bătrân, nici tânăr, nici înalt, nici scund, nici frumos, nici urât, încât te face să te simți și tu, omul de rând, capabil să înfrângi un tiran.
Scalat la nivelul unei țări, vedem cum Ucraina, atacată din Rusia și din Bielorusia, oprește cu molotoave și mâinile goale, convoaie de blindate.
Nu poți să reziști unei astfel de construcții mitice, simți că, indiferent cât de mic ești, poți să schimbi cursul istoriei, cum a scris Tolkien în Lord of the Rings.
Sauron a pierdut războiul mediatic și Frodo de Kiev va distruge inelul în flăcările Mordorului.
E basm, d-aia ne place.
Abia aștept filmul.
