Nu credeam că în 2022 mai e loc pentru un astfel de război. Un război cu tancuri, molotoave, lupte de stradă, explozii și civili înarmați. Poate ne-am lăsat seduși prea mult de istoricii și analiștii care ne-au promis, în ultimii ani, că trăim cea mai pașnică epocă a omenirii. Aveam impresia că amenințările au trecut în alte zone, la capitolul biologic, fake news, cibernetic, AI. Se pare că nu am evoluat încă atât de mult. Războiul e aici, așa cum am învățat despre el: urât, cu morți nevinovați, sânge, teroare. Comunicarea lui, însă, e de tip nou. Felul în care Ucraina și președintele ei au mobilizat emoțiile colective din întreaga lume ține și de felul în care au comunicat în aceste zile. În ciuda presiunii războiului, Ucraina a fost prezentă în toate mediile, în mod constant, atât prin canalele oficiale - președinte, miniștri, secretari de stat - dar și prin societatea civilă. Imagini, declarații în timp real pe toate canalele, informații comunicate formal și informal prin instituțiile de presă tradiționale, Facebook, Twitter, YouTube. Și, spre surpriza și celor mai cinici dintre noi, în timpul acestui război, a apărut un nou erou.
Patriotism, dar din acela bun
Da, nu numai că războiul este aici, amenințător, gata să facă iar parte din manualele de istorie, dar în lumea asta blazată, care a văzut tot, mai e loc și pentru eroi. Mai mult decât atacul lui Putin asupra Ucrainei - amenințare care plutește de câțiva ani în știrile internaționale - lumea a fost surprinsă de răspunsul ucrainienilor.
Cine ar fi crezut că în 2022 mai există încă astfel de idealisme: oameni care cred în țara lor, un președinte care rămâne să lupte alături de ei, care îi înspiră și care crede în puterea binelui? Prin felul în care a ținut piept răului, Ucraina a emoționat o lume întreagă.
Obișnuiți atât de mult cu patriotismul găunos de carton și cu eroii din miturile istorice, cu declarațiile bombastice despre țară și idealuri secate de sens, ce se întâmplă în Ucraina zilele acestea ne-a șocat pe toți, ne-a scos din blazare, ne-a arătat că, uite, mai există eroi.
Imaginile cu președintele țării pe stradă, gata de luptă, cele cu primarul Kievului sau cu fostul președinte cu pușca în mână, fotografia cu bebelușul născut la metrou, înregistrarea de pe Insula Șerpilor, video-urile cu oamenii obișnuiți care își apără țara - programatori, actori, patroni de buticuri sau directori de companii - păreau scoase dintr-un film bun. Erau realitate.
Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, fostul președinte al Ucrainei, și primarul Kievului, Vitali Klitschko, fost campion la box
Am putut să înțelegem această realitate datorită comunicării tuturor structurilor ucrainiene. O țară în război care a știut să le arate celorlalți că sunt de partea bună a istoriei.
Volodimir Zelenski a început acest război cu un deficit major de imagine. Văzut ca un actor ajuns din greșeală președinte, cu un rol mult prea mare de jucat, președintele ucrainian a devenit eroul de care nu știam că avem nevoie.
De la fotografiile și video-urile care îl arată tot timpul în stare de combat, îmbrăcat în haine de luptă, alături de miniștrii săi, pe străzile din Kiev, gata să apere țara alături de soldați, până la declarațiile sale de pe Twitter, în care informează constant opinia publică despre situația din Ucraina, dar și despre negocierile care au loc la nivel internațional, cu celelalte state, până la replicile sale ironice: ”nu pot programa războiul la ora 10.30” - către premierul italian, ”nu am nevoie de taxi, am nevoie de arme” - către SUA.
Spre exemplificare, unul din cele mai emoționante video-uri postate de el arată așa:
O analiză scurtă și exactă a parcursului lui Zelenski e aceasta:
Cu varianta:
Cel mai coerent curs de PR
Om de comunicare, Ema Prisca, explică intr-o postare pe Facebook mecanismele din spatele acestei imagini:
”Felul cum comunica public Zelenski este exemplar. Twitter ca principal canal, unde sunt toti politicienii lumii si reteua social media pentru politica a cetatenilor din vestul Europei. Cu multa claritate cere lucruri de la vest, de la ONU, multumeste natiunilor, documenteaza discutiile avute cu sefii de state si are multe, ceea ce-l face sa para important si luat in calcul - (desi e singur si i s-a spus ca o sa fie singur). Denota statura, fermitate, hotarare si multa energie.
Face toate lucrurile astea ca sa-si popularizeze framingul - e o coalitie anti-rusia, anti-razboi, sa-si creasca personajul si naratiunea in randul publicului larg. Caci politicienii se uita la sondaje, la hashtaguri, la unde atarna simpatia populara si nu se pot pune contra. Decizii politice care n-ar fi luate fara sprijin popular ajung sa fie luate. Sunt uluita de cat de bun e si el si echipa lui la comunicare, date fiind circumstantele si si prejudecatile pe care le aveam despre nivelul din Ucraina. Si Maia si Zelenski se poarta in haina de om de stat mai bine ca orice politician de la noi.”
Alex Zamfir crede că avem de a face cu ”cel mai mișto și coerent curs de PR pe timp de criză, oferit de autoritățile ucrainie”.
”Dacă ești om de comunicare, zilele acestea ai acces gratuit la cel mai mișto și coerent curs de PR pe timp de criză, oferit de autoritățile ucrainiene.
Sunt convins că multe “ieșiri” sunt spontane, la fel cum sunt de convins că multe sunt discutate, analizate și țintite. Ceea ce e foarte bine, căci să crezi că în secolul XXI nu contează ce zice lumea despre tine în social media e o prostie.
De la tweet-urile lui Zelenski, la “Nava de război rusească, du-te-n pula mea”, la hotline-ul unde rușii pot suna să afle vești despre copiii, părinții sau frații lor trimiși să lupte în Ucraina, campania asta de comunicare ar trebui studiată în școli de acum înainte. Bravo lor!
(...)
E ipoteza mea, dar dacă e un sâmbure de adevăr, omul e bun, bun de tot”.
Cristi Dimitriu spune că Zelenski a câștigat cel puțin războiul pe comunicare cu Putin. ”Iată că am ajuns să o vedem și pe asta: Un președinte care trăiește războiul pe FB și Twitter”:
Orlando Nicoară e de acord:
Iulian Fira vorbește despre cum rolul lui Zelenski a devenit realitate:
Două chestiuni de comunicare care mi-au atras atenția:
Zelenski joacă foarte bine cartea martiriului, îl ajută și că e actor de formație, și propensiunea sufletului slav spre așa ceva.
Putin s-a adresat armatei ucrainiene, chipurile să se delimiteze de neo-naziștii din jurul președintelui, semn că oastea locului își face treaba bine și că spiritul e puternic.
Cristian Neagoe aduce aminte de serialul care l-a consacrat în acest rol și conchide: un bufon care s-a transformat în lider, în timp ce marii lideri ai lumii au devenit niște bufoni.
Dacă n-ați văzut încă serialul ucrainian care l-a catapultat pe Volodimir Zelenski în fruntea Ucrainei, e cazul s-o faceți (link în comentarii).
E despre un profesoraș de liceu al cărui discurs furios împotriva corupției sistemice (filmat cu telefonul de un elev) devine viral în așa măsură încât rupe orice așteptare la alegeri și îl transformă peste noapte în Președintele Ucrainei.
Cum viața bate de multe ori filmul, actorul de comedie chiar a candidat ulterior la Președinția Ucrainei (cu un partid nou format care împrumută numele filmului) și a luat 73,2% dintre voturi (față de 67% în film). “N-o să vă dezamăgesc!”, au fost primele vorbe ale Președintelui Zelenski. Și se ține de cuvânt în cel mai negru moment din istoria secolului XXI.
Un bufon care s-a transformat în lider, în timp ce marii lideri ai lumii au devenit niște bufoni, cum bine punctează o memă recentă.
Gaspar Gyorgy îi face un portret, dincolo de funcția sa și rolul din acest moment:
Evident, așa cum o cerea internetul, au apărut și meme-urile și glumele despre el.
Zelenski a devenit astfel, în trei zile, eroul viral al Facebookului. Nu doar pe Facebook, însă. Asta e chestia cu o comunicare exemplară: trebuie să fie autentică, să se bazeze pe ceva real. Și zilele acestea am aflat că se poate să avem eroi și pe Facebook și în realitate.
