Rolul jurnaliștilor nu este acela de a fi obiectivi, ci de a căuta adevărul, oriunde s-ar duce, crede jurnalista Mariana van Zeller, câștigătoare a premiilor Peabody și duPont. Mariana povestește că perspectiva asupra meseriei ei s-a schimbat total de-a lungul timpului. La început i s-a spus că un jurnalist trebuie să fie obiectiv, să nu își arate emoțiile, să păstreze distanță față de subiect. Dar experiența a învățat-o altceva. Doar dacă îți pasă cu adevărat poți
Dacă adevărul îți creează emoție, te face să te simți într-un fel, este sarcina ta să comunici acele sentimente și emoții telespectatorilor. Doar atunci aceștia pot relaționa cu cei despre care facem reportaje. Fără o astfel de conexiune, nu poate să ne pese și dacă nu ne pasă nu putem crea o schimbare în lume, spune Mariana.
Autoare a seriei documentare de investigație, Ilegal cu Mariana van Zeller, difuzate de National Geographic, ea dezvăluie cum acționează cele mai periculoase piețe negre de pe planetă și care sunt mecanismele interne ale economiei subterane globale de miliarde de dolari. Sezonul doi debutează pe 25 februarie de la 22:00, iar printre subiectele lui se numără escrocheriile romantice, trafic de metamfetamina, marijuana ilegală, mașini furate, cluburi infractionale de motocicliști infractori, piața neagră a chirurgiei plastic.
În interviul de mai jos vorbim cu Mariana van Zeller despre jurnalismul de televiziune, fake news, temeri, diferența dintre adevăr și obiectivitate și rolul meseriei ei, cu atât mai important în vremurile tulburi din 2022:
Misiunea jurnalismului în 2022
Cred că misiunea principală a jurnalismului a rămas neschimbată, și anume să informeze oamenii, pentru ca ei, societatea și autoritățile să aibă informațiile corecte și să ia deciziile corecte. Când faci reportaje despre piața neagră, obținerea acelor informații nu este întotdeauna ceva ușor și cred că aceasta este cea mai mare provocare a programului nostru, și anume să obținem informații despre lumi ascunse și înconjurate de secrete. Dar cred că este și a fost dintotdeauna esențial să furnizăm informații adevărate. Din păcate, trăim vremuri în care adevărul nu contează întotdeauna, în activitatea jurnalistică, cât timp se potrivește unei anumite convingeri politice. Acest lucru este trist. Un lucru de care sunt foarte mândră este că prin „Ilegal” am reușit nu doar să informăm, ci și să căutăm constant adevărul.
Provocările realizării seriei „Ilegal”
Cea mai mare provocare pentru mine și echipa mea este întotdeauna să obținem acces la aceste lumi. Am petrecut luni de zile vorbind cu oamenii la telefon, bătând la uși, încercând să obținem o intrare în aceste lumi. Cred că mulți oameni nu realizează cât de greu este, pentru că văd doar produsul final. Dar pentru fiecare da primit, primim zeci chiar sute de nu-uri. Aceasta este întotdeauna partea cea mai dificilă.
Apoi, trebuie să prezentăm subiectele și lumile descrise așa cum se cuvine. Adesea, când filmăm, ne aflăm în situații dificile și momente neplăcute și înfricoșătoare pentru că lumile prezentate sunt periculoase. Trebuie mereu să ne asigurăm că suntem în siguranță, dar filmăm în continuare și arătăm realitatea acestor lumi.
Temeri
Cea mai mare teamă a fost că am promis către National Geographic că voi face un program care constă, în principal, în acces la aceste lumi și mi-era teamă că nu voi obține acest acces. Primul episod pe care l-am filmat din seria „Ilegal” a fost cel despre contrabandiști. Am fost cu o echipă în Peru, construisem întregul episod porning de la accesul pe care îl aveam la aceștia, dar când am ajuns acolo, totul se năruise. A trebuit să o luăm de la zero. Le-am mulțumit celor de la National Geographic că n-au dat vina pe noi. Este o lecție obișnuită în jurnalism, insistența. Am învățat-o de la începutul carierei, și anume că, chiar și atunci când totul pare pierdut și crezi că ai ajuns la capăt de drum, trebuie să te întorci și să cauți altă cale, să continui să bați la uși. Dacă lucrezi din greu, vei reuși.
Oameni ca noi
Cred că cel mai important mesaj pentru mine și acest program este realizarea că acești oameni pe care noi îi considerăm răufăcătorii, infractorii, cei în afara legii, contrabandiștii, la final de zi, indiferent dacă ne place sau nu, sunt oameni ca noi. Sunt mult mai similari nouă decât credem noi. Sunt părinți, sunt vecini. Cred că după ce înțelegem acest lucru, după ce înțelegem ce ne leagă și care sunt motivele lor, putem face o schimbare în lume și preveni existența acestor piețe negre.
Jurnalismul de televiziune
Am ales dintotdeauna jurnalismul de televiziune. Am știut de la vârsta de 12 ani că am vrut să fiu jurnalistă de televiziune, după ce urmăream prezentatorii de la televiziunea portugheză și îi auzeam cum vorbesc despre ce se întâmplă în lume și credeam că sunt cei mai inteligenți oameni. Cum era posibil să cunoască atâtea informații? Nu știam că citeau de pe tele-prompter. Am știut de atunci că asta vreau să fac, jurnalismul de televiziune. Diferența este că le cerem oamenilor mult mai mult.
În presa scrisă, există avantajul de a trebui doar să stai de vorbă cu cineva, doar vocea se aude, fără ca imaginea să fie arătată. În cazul nostru, le cerem să ne lase să intrăm în lumile lor. Nu doar le vedem fețele, deși de multe ori, fețele sunt ascunse, dar eu sunt acolo, eu intru în lumea lor și nu e suficient un interviu. Trebuie să filmăm cum e să faci trafic cu droguri, cum e să faci contrabandă cu arme, cum e să conduci o operațiune de înșelăciune. Este mai mult decât un interviu în care stăm jos și discutăm, ceea ce face ca activitatea noastră să fie mai complicată.
Primul reportaj
Primul reportaj pe care l-am făcut singură era despre oamenii fără adăpost din Portugalia. Tocmai începusem practica la un canal TV din Portugalia și am prezentat subiectul despre oamenii fără adăpost. Am învățat foarte multe. Am mers pe stradă cu camera video, am început să filmez de la distanță populația care trăia pe străzile Lisabonei. Mi-era teamă să-i abordez, credeam că le invadez spațiul și acest lucru e mereu complicat. M-am întors la redactorul meu și i-am arătat ce am filmat. Și mi-a zis că trebuie să fac un reportaj complet, să vorbesc cu oamenii, să-i abordam. Ani mai târziu am învățat una dintre lecțiile preferate ale jurnalismului, și anume că e important mereu să nu depășești limita, dar să te asiguri că ai ajuns foarte aproape de ea. Cred că la asta se referă și „Ilegal”, să fim mereu la limită.
Cum s-a schimbat perspectiva asupra profesiei tale
S-a schimbat total. La începutul activității de jurnalist ți se spune că trebuie să fii obiectiv, să nu arăți emoțiile, să încerci pe cât posibil să rămâi distant față de subiect. Dar eu nu văd jurnalismul astfel, cred că rolul nostru nu este să fim obiectivi, ci să căutăm adevărul, oriunde te-ar duce. Dacă adevărul îți creează emoție, te face să te simți într-un fel, este sarcina ta să comunici acele sentimente și emoții telespectatorilor. Doar atunci aceștia pot relaționa cu cei despre care facem reportaje. Fără o astfel de conexiune, nu poate să ne pese și dacă nu ne pasă nu putem crea o schimbare în lume.
De ce îți este cel mai mult teamă în 2022
Mi-e foarte teamă de o expresie inventată cu câțiva ani în urmă – fake journalism, lipsa de încredere în jurnalism, lipsa respectului față de această profesie, nu cred că mulți înțeleg că fără jurnalism nu ar exista democrație. Nu doar elita și politicienii au o responsabilitate să aibă încredere în știri, ci și noi, jurnaliștii trebuie să ne asigurăm că le câștigăm încrederea.
