[Povesti de fotografi] Marinela Butica: Întotdeauna fotografiile vor fi o reflexie a celui ce le-a realizat

Dacă aparatul ei foto ar vorbi, ar spune ceva de genul: “știi că nu tot ce te încântă și îți place e nevoie să apară într-o imagine, nu?”. Ea este Marinela Butica, studentă în anul II la UNATC, la fotografie, iar aparatul ei foto tocmai a dat-o de gol că fotografiază mult. E entuziasmul acela de început.

Însă, discursul ei are o dominantă matură, iar motivațiile de a face fotografie pornesc cumva din curiozitatea asupra naturii umane:

“Fotografia m-a învățat să am răbdare, să nu ma grăbesc, să mă temperez. Mi-am dat seama ca oamenii, și lucrurile au mai multe fațete decât ce e aparent la o primă vedere.”

Povestim despre cum s-a hotărât să de-a admitere la fotografie, despre cum percepe ea această artă și despre portretele actorului Gheorghe Visu, de la examenul de semestru.

Parcursul tău în fotografie

Am descoperit târziu pasiunea pentru foto. Exista, dar nu o vedeam eu… nu imi era clară. Deși mă uitam pe multe site-uri de foto, lucram cu câțiva fotografi ca și model (in acea perioadă), nu întelegeam exact ce se întâmplă si de ce mă preocupă zona aceasta a imaginilor.

În pandemie ajunsesem să fac cam 200 de fotografii pe zi, foarte multe dintre ele cu telefonul. A venit un moment zero la toată treaba asta, când o prietenă bună mi-a spus că dă la Arte la secția de foto-video și dacă nu vreau să vin și eu la admitere.

Așa că, în toamna lui 2020 am avut 2 zile în care să mă gândesc și să îmi pregătesc dosarul cu tot ce presupunea pentru admitere.

Nu mi-au primit dosarul la Arte, după jumate de zi de stat la coadă deoarece îmi lipsea o foie matricolă și desigur nu aveam dosar cu șină “condiție extrem de importantă”.

Ideea e că mă activasem acum, voiam moartă – coaptă să dau admitere la fotografie. Mai aveam o singură zi în care să mă înscriu la unatc. M-am inscris - dat admitere - intrat - apucat de treaba.

Etapa aceasta de admitere și tot ce implică dacă aș fi intrat, n-am gândit-o foarte mult . A fost un soi de „go with the flow”, iar după ce am intrat a trebuit să mă regrupez cu totul, presupunând să renunț la toate obiectele și lucrurile din casa în care locuiam, să mă rezum la 3 valize și să mă mut în căminul facultății UNATC.

Mi-am dorit să pot funcționa mai pe minimalism, mutând focusul pe ceea ce conta cu adevărat pentru mine.

Primul tău aparat de fotografiat

Primul aparat de fotografiat l-am primit de la facultate deoarece nu aveam unul. Știu că a existat o zi în care am ieșit de dimineață să fac fotografii și mi-a plăcut foarte mult senzația. Mi-am și dat seama atunci că e ceva ce vreau să fac toată viața pentru că mă face să mă simt întreagă.

Primele fotografii sunt făcute în parcul Drumul Taberei, îmi plac în continuare și o să le pun și aici. Dat fiind că la facultate a trebuit să experimentez mai mult cu diverse tehnici, am început să reconcep mediul exterior prin editare mai mult, decât doar a-l surprinde așa cum este el.

Tehnica fotografiei

Încă am de învățat în ceea ce privește tehnica. Sunt o fire curioasă și îmi place să experimentez, nu neapărat să învăț după manual. Ținând cont de faptul că am fost model pentru diverși fotografi o perioadă bună de timp, am preluat involuntar din metodele lor. Acesta a fost și motivul pentru care a început să mă pasioneze fotografia mai tare, interacțiunile cu ei au fost scânteia de care aveam nevoie.

Primul proiect comercial

Prima recompensă care a contat pentru mine în legătură cu domeniul fotografic a fost albumul „Silent Creatures” al lui Iulian Ignat, în care am apărut și eu. Primul exemplar mi-a fost făcut cadou de către fotograf, iar albumul acesta are o valoare neprețuită pentru mine.

Stilul tău

Nu consider că am, încă, un stil definit. Îmi plac fotografii din domenii extreme de diverse, de la street și documentar, și până la fotografie de studio, iar în ultimul timp mă joc mult cu expunerile multiple în editare. Am constatat că aceasta este o zonă care mă atrage și prin care mă pot exprima mai bine.

Cine te inspiră

Sunt mai mulți fotografi care îmi plac și mă inspiră: Kyle Thompson, Julia Buruleva, Laura Zalenga, Roger Weiss, Alain Laboile, Marta Bevacqua, Bruno Barbey, Jochen Dress, Brian Villalongja, Iulian Ignat, Cornel Lazia, Hajdu Tamaș, Ioana Cîrlig, Claudiu Popescu.

Ce te-a învățat fotografia

Fotografia m-a învățat să am răbdare, să nu ma grăbesc, să mă temperez. Mi-am dat seama ca oamenii, și lucrurile au mai multe fațete decât ce e aparent la o primă vedere. Îmi place foarte mult lumina naturală, iar, dacă ar fi să vorbim ipotetic, orice lucru are mai multe valențe în funcție de locul din care privești și felul în care „e pus în lumină” (și la propriu, și la figurat).

Ce ar spune aparatul tău foto despre tine

„Hidratează-te, anunță-mă cand te trântești pe jos, ai dreptul doar la 3 rafale azi, am obosit, mai dă-mi o pauză. Știi că nu tot ce te încântă și îți place e nevoie să apară într-o imagine, nu?”

Lucrurile la care ții într-o ședință foto

Sunt atentă încă de la început să se creeze o anumită stare. Aș numi-o un soi de liniște activă, în care să ne simțim bine, dar să fie și productiv. Îmi place să fac glume, de fel, și nu suport atmosferele tensionate.

Mi se pare că cea mai plăcută muncă și cele mai bune rezultate apar într-un fel de joacă controlată. Sunt atentă la ce am de fotografiat, iar din prisma aceasta am înțeles de-a lungul timpului că e important să comunici și să te apropii de persoana cu care lucrezi.

Un shooting memorabil

Anul acesta am avut, pentru examenul de semestru, de făcut fotografii din care să rezulte o portretizarea a ceva la alegerea noastră. Eu am ales, după o lungă serie de întrebări mentale, ce și cu cine fac, să îl contactez pe domnul Gheorghe Visu. Ne-am întâlnit, în primă fază, să ne cunoaștem și să vorbim despre ce urma să fac, apoi am fost să îl văd în spectacolul „Cenușa” de la teatrul Point.

Consider că o portretizare surprinde fotograful în aceași măsură în care surprinde modelul. Întotdeauna fotografiile vor fi o reflexie a celui ce le-a realizat, prin intermediul celui ce pozează.

Fotografii preferate

De fiecare data când plec de acasă, îmi stabilesc ceva în minte, cu ce aș vrea să fotografiez ziua respectiva și încerc să mă țin cât de cât de un plan, însă apar și momente neprevăzute ce merită imortalizate.

Promovarea

Mi se pare importantă promovarea, postarea pe rețelele de socializare, în special Instagram (eu acolo sunt mai activă). Am observant că există o oarecare tendință către trenduri, dar nu una explicită, motiv pentru care există valuri de fotografii similare, reacția oamenilor fiind extrem de variată.

Publicul este dornic de frumos și estetic fără doar și poate, o imagine frumoasă îți poate însenina, muta gândul, măcar pentru un timp.

Ghidul tău de etică

Sunt de partea vieții, echilibrului și bucuriei. Nu îmi plac fotografiile în care lucrurile sunt expuse direct, in your face, care subminează inteligența publicului, motiv pentru care evit să surprind astfel de lucruri.

În codul fotografului ar trebui să existe un „bun simț” interior care să dicteze ce să fotografieze și de ce subiecte să se îndepărteze. Nu aș întrece niște limite, oricât de mult m-ar atrage un subiect, nu aș trece niciodată peste demniatea acestuia, mai ales fără acordul celor implicați.

Trenduri

Pot să spun ce trenduri nu îmi plac, sau pe care le simt suprasaturate, cum ar fi fotografiile cu apusuri, răsărituri, cafele și food fotography, selfie-urile în lift, sau orice poate submina inteligența privitorului, în general.

Nu sunt foarte interesată de trenduri, motiv pentru care nici nu le simt prezența. Subconștientul meu a învățat, cumva, să le ocolească încă de când apar, deci nu aș putea să zic care sunt cele mai uzuale acum. Sunt o fire destul de radicală, iar persoanele pe care le urmăresc depășesc un anumit nivel de creativitate.

Recomandari de albume foto

„Family Album” de Alain Laboile, „Looking East” de Steve McCurry, „Silent Creatures” de Iulian Ignat, „A Different Vision on Fashion Photography” de Peter Lindbergh, „Henri Cartier-Bresson-The Collection”..