[Art&Magic] Alexandra Hochreiter: Îmi plac proiectele cu briefuri nonconvenționale, care gâdilă imaginația, care propun situații neobișnuite și care mă provoacă

Blocajele în creația de ilustrație au ocolit-o până acum. De fapt, în cazul ei, lucrurile stau complet invers. Alexandra Hochreiter spune că și-ar dori ca zilele să fie fără sfârșit pentru a putea picta tot timpul. Vede idei peste tot. Unde își întoarce privirea, transformă mental în imagini ceea ce îi apare în fața. A trecut printr-o perioadă când nu apuca să le noteze undeva, dar experiența a învățat-o că inspirația trebuie cumva captată, sub o formă sau alta, atunci când lovește. Așa încât, acum are un carnețel de care este nedezlipită și schițează în el toate ideile. În miezul nopții dacă vine vreuna, aprinde lumina și o desenează.

"Pe lângă faptul că, pentru mine, pictura este o formă de terapie, care mă liniștește, gonește anxietatea și mă determină să fiu prezentă în moment, fără multitasking este și un instrument de introspecție și autocunoaștere extrem de adânc și important".

Alexandra Hochreiter este artist vizual interdisciplinar și arhitect. Pentru etapa în care se află acum, găsește ilustrația drept cea mai potrivită formă de exprimare, fiindcă prin ea poate crea și cultiva lumi fantastice. Povestim cu Alexandra, în cele ce urmează, despre stilul său artistic și rutina ei de creație.

Despre tine

Sunt în egală măsura atât un artist vizual interdisciplinar cât și arhitect. Îmi place să fac și design de interior sau de produs, pe care îl testez cu precădere în propia-mi locuință, bijuterii - practic orice proiect creativ artistic mă atrage teribil. După ce am traversat puțin lumea profesând ca arhitect în Malaga, Shanghai, Berlin iar în prezent în Viena unde sunt stabilită, am concluzionat că cel mai mult mi se potrivește însă să creez ilustrații și să cultiv lumi fantastice prin intermediul lor.

Din momentul în care am ales să îmi urmez inima, viața mea s-a schimbat radical și nu regret absolut nici o secundă. Într-o permanentă luptă cu timpul încerc să aduc lucrările mele în fața a cât mai multor oameni sub forma ilustrațiilor editoriale, de produs și sper că și de carte în curând, precum și prin arta originală și reproducerile care pot fi achiziționate. Îmi place la nebunie să lucrez tradițional și mă definește în totalitate acest stil, recurg la digital doar pentru ultimele ajustări. Mă consider o persoană complexă, visătoare, exigentă și perfecționistă care simte emoțiile foarte puternic și câteodată analizează totul mult prea mult. Încerc să trăiesc în fiecare zi conform principiului care mă ghidează “allow extraordinary into your ordinary” și să las în spate cat mai mulți oameni care zâmbesc în urma ilustrațiilor mele.

Cum ai inceput să faci ilustratie

Ilustrație am început să fac serios de 2 ani, de când am căzut brusc din lumea în care trăiam și m-am “trezit” la realitate, la realitatea mea interioară mai exact. Am urmat facultatea de arhitectură, deși inițial aveam alte vise. M-am îndrăgostit de ea pentru că mi-a schimbat efectiv orizontul și adnul, iar între timp dorințele mele artistice au fost păcălite cu proiecte publice cu un mare impact în occident, concursuri câștigate și birouri de prestigiu. Până când acestea au adormit. Abia mult mai târziu, mai exact 15 ani de la primul pas în facultatea de arhitectură, și după câteva ciocniri mai speciale cu viața, efectiv mi s-a ridicat vălul de pe ochi și mi-am dat seama care îmi este vocația. Poate suna prea romantizat, însă chiar așa a fost, parcă trăisem în transă până atunci legată la ochi, o viață frumoasă însă, nu cea în care simți ca poți să excelezi și să devii cea mai bună varianta a ta, la care fiecare visează în secret. Din acel moment am fost inundata efectiv de tot ce a fost reprimat atâția ani, în fiecare zi sunt atacată de o avalanșă de imagini, și emoții și trăiesc o foame continuă de pictat, pe care nu o pot sătura.

Ce fel de proiecte îți place să lucrezi

Îmi plac proiectele cu briefuri nonconvenționale, care gâdilă imaginația, care propun situații neobișnuite și care mă provoacă. Cred că toate situațiile grele care la început ți se par imposibil de rezolvat ajung să fie în final cele care iți oferă cele mai mari satisfacții pentru ca știi cat de mult te-ai chinuit pentru a găsi idea “perfectă”.

De asemenea proiectele unde am mână liberă precum și cele personale, unde îmi dau voie să mă joc și să experimentez după pofta inimii, începând de la compoziții până la materialele folosite, sunt de fapt cele care exprima cel mai bine ceea ce îmi doresc de la ilustrație.

Altfel nu am preferințe - un comision, o ilustrație editorial sau orice alt proiect mă entuziasmează în mod egal, atâta timp cât simt ca mă pot exprima deschis.

Procesul creativ

Până ajung la un produs final sunt destul de multe etape la mijloc. Ideal este când am suficient timp la dispoziție să pot urma firul lucrurilor care duce la cel mai bun rezultat. Primul pas îl reprezintă un proces intens de mai multe schițe - thumbnails, care să ordoneze puțin gândurile și ideile și să stabilească compoziția. Este important să scoți pe hârtie tot ce ai în cap la momentul respectiv, ca să poți să filtrezi toate ideile mai puțin fericite și să rămână apoi aceea care merită concentrarea ta totală.

Odată ce aceasta este selectată (câteodată 2 dar niciodată mai mult de 3) iar clientul si-a dat ok-ul asupra ei, aceasta trece în etapa de rafinare. Fie digital, însă de multe ori de mână, cu foiță transparentă deasupra apar câteodată chiar și zeci de schițe, până când compoziția este definitivată și perfecționată. Cu cat sunt mai multe detalii rezolvate în aceasta etapă, cu atât va fi mai ușor ulterior, și nu mă voi bloca când vreau să pictez în final.

Următoarea etapă este stabilirea paletei coloristice iar câteodată și a stilului de executare dacă cumva nu s-a întâmplat deja. În ce mod pot evidenția ideea cel mai bine, va fi colaj sau acuarelă, ce tip de guașă voi folosi, cu sau fără pastel? Acest pas nu este obligatoriu de a fi împărtășit cu clientul – mai ales dacă mi se acordă încredere, și sincer prefer câteodată, deoarece cele mai fericite lucrări ale mele apar când am mână liberă.

Apoi începe munca propriu zisă. Schița este transferata pe hârtia finală si poate începe cel mai plăcut pas pentru mine – pictatul. Finalizarea lucrării depinde foarte mult de dimensiunea ei si de gradul de detaliere astfel că poate dura de la câteva zile la săptămâni, în funcție de complexitate si de cât timp am la dispoziție.

Când este gata, este scanată la rezoluție foarte mare, ajustată și curățată iar apoi este gata de a fi trimisă clientului.

Desigur, acesta este doar unul din scenariile posibile, daca este vorba de un produs, din momentul în care ai imaginea finală începe o nouă suită de pași până când îl poți ține in mână.

Ce faci cu blocajele când apar

Cu glas șoptit recunosc ca până acum nu am avut blocaje, așa cum le descrie lumea, perioade întregi în care să nu pot picta. La mine totul curge exact invers, daca zilele ar fi fără sfârșit și fără griji aș picta tot timpul, vad peste tot idei, tot ce mă înconjoară naște imagini posibile, niciodată nu duc lipsa de ele și îmi e sincer o ciuda groaznica ca nu apuc să aștern pe hârtie decât un foarte foarte mic procent din tot ce încolțește în mintea mea. Am un carnețel de care sunt nedezlipita și în care le țin evidența alături de niște schițe aproape neinteligibile – știi, când te lovește trebuie să o salvezi repede – întocmai ca într-un pensiv magic. De multe ori am regretat când, din diverse motive, nu le-am notat, dar acum daca este nevoie aprind lumina în mijlocul nopții pentru a nu rata momentul. Daca sunt indecisă pot alege oricând de acolo un motiv, o temă, chiar și serii întregi.

Unde găsești inspirația

Știu ca a ajuns aproape banal să zici asta, însă inspirația este la tot pasul. Literalmente, îmi imaginez tot felul de lumi fantastice și situații imposibile care sunt de altfel plasate în cotidian. De multe ori am senzația că atunci când mă întorc cu spatele tot felul de lucruri ciudate se întâmpla prin cameră, și îi dau voie minții mele să hălăduie în tot felul de scenarii fantastice în general. Ajută mult la antrenarea inspirației, ”getting out of the box”, să te întrebi cum ar fi, dacă ar fi altfel.

De asemenea urmăresc mulți creativi care vrând-nevrând te inspiră, te ”corup” să încerci o tehnica noua. Ești suma tuturor creațiilor și a oamenilor pe care îi urmărești, ilustrația pe care o faci este cernută.

Ritualuri și rutină de creație

In primul rând a face ilustrație este o forma de terapie pentru mine. Am nevoie de ea așa cum ființele vii au nevoie de hrană să se mențină în viața. Dacă trece prea mult timp fără să pot ține o pensulă în mână devin irascibilă și știu atunci că este momentul să găsesc câteva ore pentru a picta. Astfel încerc să nu treacă prea mult timp până să mă regăsesc la birou cu culorile mele, daca aceasta poate fi considerata o rutina.

Ascult destul de multe podcasturi pe tema creativității, cu tot felul de oameni creativi și inspiraționali de la care ai numai de învățat, iar în paralel încerc să îmi construiesc încet o mică biblioteca de comori ilustrate de care sunt foarte atașată. Încerc să fiu pe cat posibil conectata la comunitatea de ilustratori atât din Romania cât și din afară.

Cum ți-ai descrie stilul de ilustrator

Îmi este tare greu să îmi acord acest favor și să pot spune împăcată ca am un stil anume. Însă va veni și acest moment, pe care nu îl alerg, este ceva ce trebuie să se întâmple în ritmul sau, să simt eu în interiorul meu, indiferent cați oameni îmi repetă ca mi-ar recunoaște ilustrațiile oriunde și oricum. Momentan sunt într-o căutare continuă iar din fiecare nou experiment rămâne ceva care se adaugă sper la trusoul stilului meu.

Dacă ar fi totuși să îl descriu, stilul meu este de fapt un mix din mai multe elemente dar include obligatoriu o bază creată pe o lume fantastică care te îndeamnă la magie și te îmbie să iți imaginezi imposibilul. Visele și lumea lor este un motiv recurent, într-un fel sau altul, caractere care se caută, se autoanalizează, sau au curaj să apară așa cum se văd ele în realitate. Joaca între scări diferite și zoomul de la micro la macro și invers, precum și intersecțiile dintre aceste doua lumi, sunt toate elemente care apar în munca mea și cu care îmi place să jonglez mai ales într-un concept.

Cu toate ca sunt conștientă ca nu poți crea ceva cu totul și cu totul nou, pentru ca avem ca baza același alfabet cu care legăm propoziții, orice brief as primi, orice challenge as urma, întrebarea cea mai importantă pentru mine este – cum pot crea o imagine care să răstoarne orice așteptare, care să fie inovatoare și cât mai originală? Cel mai greu de mulțumit la sfârșitul zilei sunt eu însămi pentru ca îmi sunt cel mai exigent client cu standarde nesănătos de ridicate.

Evoluția ta ca artist

Îmi place să cred că am evoluat de la primele desene pe care le-am făcut. Când m-am ”trezit” din parcursul meu de dinainte de ilustrație, mi-a fost foarte greu, pentru ca mâna nu mai avea nici un fel exercițiu însă înăuntru se dezlănțuia o explozie totală și continuă de imagini care se doreau a fi desenate, culori la tot pasul, detalii, întrebări, mii de motive. Intre timp am învățat să controlez un pic aceasta planeta care arde fără oprire, însă sentimentul este mereu prezent și nici de cum diminuat.

Cu multă muncă mi-am dat drumul – recunosc ca am avut mereu încredere pentru ca știam că pot, deși nu tot timpul este ușor mai ales atunci când nu ai răbdare și vrei să fie perfect acum și nu peste câteva luni, pentru ca ai senzația ca ai atâția ani reprimați de recuperat. Aceasta meserie vine la pachet cu necesitatea de a exersa tot timpul, fără sfârșit, altfel iți poți ieși ușor din mana, asemeni muzicienilor care daca nu exersează o partitură constant, nu o mai pot reproduce fluid.

Mă autoanalizez destul de des și îmi dau seama ca am devenit mult mai încrezătoare, stiu ce pot și la ce mai înham, iar asta contează foarte mult când escaladezi munții – să ai o relație de prietenie cu tine însăți și să nu te autosabotezi.

Învățăturile picturii

Pe lângă faptul ca pentru mine pictura este o forma de terapie, care mă liniștește, gonește anxietatea și mă determina să fiu prezentă în moment, fără multitasking este și un instrument de introspecție și autocunoaștere extrem de adânc și important. M-a readus cu picioarele pe pământ daca pot spune așa, m-a definit și mi-a adus aminte cine sunt de fapt și ce vreau să fac, mi-a deschis ochii și mă învață moment cu moment să am încredere și curaj, sa am răbdare – o calitate care îmi lipsește teribil și să mă pun și pe mine pe primul loc din când în când.

Trecând peste clișeul clasic al arhitecților care se îmbracă numai în negru (da, este în parte adevărat, sau cel puțin și eu am trecut prin aceasta fază) mi-am dat seama cât de mult am nevoie de culoare în viața mea, de texturi bogate, colțuri cu atât mai fascinante cu cât apar grație întâmplării pe hârtie. Așa s-a născut nevoia acuta de a explora ceea ce numesc ”accidente controlate” – granița aproape imperceptibilă între petele de culoare lăsate șansei și neprevăzutului care mai apoi sunt aduse în context prin contrast cu elemente bine definite și calculate.

Îmi plac texturile bogate nespus de mult – reprezintă partea din mine sălbatică care are nevoie să evadeze însă puse în dialog cu cealaltă jumătate care vrea sa fie mereu în control definește cel mai bine ceea ce simt când mă aflu în fata unei coli de hârtie, și de ce nu chiar și pe mine ca fire complexa.

Am observat ca privesc lumea cu alți ochi, încerc îmi las fantezia să evadeze ori de cate ori poftește și îmi antrenez imaginația lăsând micile scenarii imposibile de zi cu zi să ia curs. Le vad altfel cu ochii mintii, câteodată o planta ia proporții uriașe, creste la nesfârșit, în colturile cele mai puțin așteptate trăiesc lumi întregi nevăzute de către nimeni altcineva, iar câteodată o mica parte din acestea ajung să fie transformate în ilustrații.

Freelancing-ul în ilustrație

Freelancingul este luminița de la capătul tunelului, al meu tunel care nu se mai termina din cauza jobului de peste zi. Nu pot să-mi asum ca sunt freelancer 100% pentru ca în mod normal mă întrețin din jobul meu de arhitect care are și parți bune și rele. Rămâne un avantaj când nu iți bazezi venitul doar din ilustrație care este un teritoriu instabil mai ales la început. Însă după ce dai o buna bucată bună din energia și din timpul tău în alt loc, ajungi acasă și nu știi ce să faci mai întâi – Este greu să jonglezi cu diversele pălării sub care trebuie să activezi – ești artist, contabil, fotograf, vânzător și marketer în același timp iar când iți arzi resursele pentru una din ramuri poți trece liniștit la următoarea – mereu este ceva de făcut.

Cu toate acestea îmi este clar ca energie există pentru ceea ce faci din inimă, și nimic nu te poate opri daca iți setezi țeluri clare și pășești cu pași mici spre acestea. Energie alimentata când munca ta este validată, când lumea se bucură de artprintul pe care tocmai l-a așezat pe perete, când primești un mail scris din inima care mărturisește ca întrece orice așteptare. Toate aceste cuvinte ating și ajung mult mai adânc decât își imaginează cineva când le scrie.

Ajutorul online-ului

Online-ul ajuta extraordinar de mult, este o punte între tine și necunoscut, care iți oferă sansa să poți fi găsit de potențiali clienți atât pentru produsele tale cat și pentru proiecte diferite. Bineînțeles nu este o bagheta magică care face din cal armăsar peste noapte dar ajută. În schimb trebuie să iți asumi de la bun început ca o felie semnificativă din timpul tău va fi dedicată prezenței în mediul online – doar prin prezența dedicata și aproape zilnică te faci remarcat și implicit și munca ta. Este, dacă vrei, corabia care te poartă spre noi continente. Proiectele nu pica din cer, nu trăim într-un basm oricât de mult ne-am dori.

De asemenea tot prin mediul online mi-am adus aproape o mână de oameni creativi cu aceleași îndeletnici care se sprijină reciproc, ceea ce consider ca este vital.

În curând la suita aplicații, alături de Instagram, Facebook și Behance unde lumea mă putea găsi până acum, se va alătura în curând și platforma cea mai importanta poate – siteul personal la care lucrez.

Cum arata un sumar al proiectelor tale de ilustratie în ultimul an, cu revelatii, framantari…de toate?

În anul care a trecut am ilustrat neașteptat de mult. M-am uimit pe mine însămi la sfârșit, deși ca să se înțeleagă, nu am căutat nicidecum cantitatea – pur și simplu mă bucur ca am avut acest noroc și timpul necesar care nu tot timpul este de partea mea. Am participat la 2 expoziții de grup, am lansat pentru prima data o mică selecție de reproduceri de artă la o calitate superioara după ilustrațiile mele, am vândut lucrări originale. Fiecare pas pe care l-am făcut și pe care îl întreprind bătătorește și mai mult, daca mai era nevoie, decizia de fi pe cont propriu cat mai curând și de a-mi urma inima prin orice mijloace.

Din pandemie

Pentru mine pandemia a funcționat mai degrabă în avantajul meu, pentru ca a fost gura de aer necesara care mi-a acordat timp prețios mie însămi, să mă descopăr, să îmi dau seama ce îmi place și să am timp să pictez. Sunt sigura însă ca este un caz aparte pentru ca sunt la început de drum, însă timpul este resursa mea cea mai prețioasa în acest moment. Punând valoare pe timp, acesta a generat niște schimbări majore la nivel structural, mi-a dat seama ca nu mai sunt dispusa să lucrez în nici un birou full time – am nevoie de timp pentru mine să mă dezvolt și să mă ocup de ilustrație – și îmi datorez aceasta șansă.

Din ce am observat în exterior, oamenii creativi odată cu pandemia au trebuit să reprioritizeze, să evalueze modele noi de business și să se reinventeze.

Piața de ilustrație din România

Mi se pare ca în Romania meseria de ilustrator nu este încă respectată cum se cuvine și nici remunerată corespunzător. Oamenii nu sunt educați în aceasta privința, nu iau ilustratorii în serios și nu își dau seama câtă muncă se ascunde în spate, încă au senzația ca tu stai pe canapea și desenezi toata ziua floricele și se așteaptă sa mai vina si gratis pe deasupra daca se poate. Daca mai presari toata situația și cu lipsa minimului de bun simt sau de respect ai obținut o imagine cam tristă.

Exista câteva mici comunități de ilustratori care s-au format și sunt în continua creștere și solidificare tocmai pentru a nu fi singur în această luptă, și mi se pare o inițiativă excelenta, din toate punctele de vedere. Încerc sa fiu la curent cat mai mult posibil cu tot ceea ce se petrece pe plan artistic creativ in Romania.

Trendurile

Odată cu contextul economic cred că trendurile se schimba și ele – lumea se întoarce mai mult la natură sau cel puțin realizează importanța ei. Devine mai empatică mai și sensibilă la nevoile fiecăruia și cred că toate aceste elemente apar mai des ca tematică în ilustrații. Este un moment bun sa apară mai multe creații jucăușe, naive care sa binedispună, și deși cu ajutorul tehnologiei sunt atât de multe lucruri posibile, mereu voi milita pentru tehnicile tradiționale care transpiră o notă de originalitate și prin această componentă se conectează mai bine consumatori. De asemenea, cred ca trendul geometric și minimalist mereu va avea un loc bine definit pe piață.

Clișeele

Recunosc ca as putea enumera o listuța cu diferite elemente mai mult sau mai puțin lucrate care se tot repeta în foarte multe ilustrații și peste care încerc să dau repede scroll sau click, după caz, ca să nu îmi intoxic creierul. Însă am stat și m-am gândit cu atenție – consider ca fiecare este dator să încerce orice stil crede ca i s-ar potrivi și sa-i dea o șansa. Ilustrația cea mai reușita este cea care evoluează în timp și nu rămâne blocata în aceeași matrița, sub aceleași linii definitorii. Numai când încerci ceva nou ai o șansă să întorci o nouă fila în stilul tău, important este sa nu te plafonezi.

Planurile tale pentru 2022

2022 sper să aducă multe schimbări în bine – să îmi aloce în primul rând șansa de a putea face ilustrație full time, să îmi pot deschide aripile cu adevărat. Până când se coace momentul, o să înceapă cu un site care chiar acum este în construcție – www.atelieralexandrahochreiter.com unde vreau să aduc tot ce este important pentru mine, ilustrație, design, proces si un mic shop nonconvențional. Și sper că multe proiecte minunate, printre care să se numere unul din visele mele și anume să ilustrez o carte pentru copii.