[Minte & suflet] Mihai Popa-Radu: Epoca „serviciilor” este pe cale de dispariție, cel puțin când vine vorba de lucrul cu oamenii

Sunt momente în care pur și simplu ne blocăm într-un punct a dezvoltării noastre profesionale. Și, cu toate că deținem informații și cunoștințe diverse, rămânem pe loc, nu evoluăm în nicio direcție. Ne dorim să fim mai buni, mai productivi, mai eficienți, însă nu știm cum. Se întâmplă atât la nivel de individ, cât și în cazul echipelor de profesioniști din organizații. Acesta este un moment optim să construim o relație cu un coach și să intrăm într-un proces de transformare și evoluție.

Mihai Popa-Radu, coach profesional, spune că un specialist trebuie să înțeleagă mai întâi nevoia clientului, punând întrebările potrivite. Acesta este punctul de pornire în lucrul cu un coach, urmat de sedințele propriu-zise, în care se stabilesc acțiuni pentru următoarea perioadă.

”Un element cheie pentru ca relația de coaching să funcționeze este ca beneficiarul direct să își dorească acest lucru, nu să îi fie impus de către altcineva. Trebuie, de asemenea, să vrea cu adevărat să facă schimbările necesare și pe care le va identifica în cadrul relației de coaching”.

Drumul lui Mihai Popa-Radu către coaching a început la Londra, din ”papucii” clientului. Tot acolo și-a făcut și primele formări în domeniu, iar în 2005 când a revenit în România a creat Seeds for success, una dintre primele firme de coaching de la noi. Vorbim cu el despre nevoia de coaching în organizații și despre îmbinarea neuroștiințelor cu tehnici de coaching și mindfulness. Mihai este de părere că anul 2022 este unul în care organizațiile vor reîncepe să învestească în programe de susținere a angajaților.

Drumul către coaching

Drumul meu catre coaching a trecut prin... publicitate. Vreme de peste 10 ani am lucrat in diferite agentii si diferite departamente, fiind pe rand copywriter la Clip (precursoarea actualului McCann Erickson), apoi media planner la Hager (ulterior TBWA), am facut parte din echipa care a pornit Leo Burnett unde am petrecut 4 ani ca director de media (m-am ocupat inclusiv de lansarea Starcom) si apoi am creat si condus primul departament de Account Planning din Romania la Graffiti/BBDO, unde am facut un trio formidabil impreuna cu Sorin Psatta si cu Lorand Balint – Boti.

Apoi in 2003 m-am mutat la Londra unde am descoperit coachingul in ipostaza de client si acolo mi-am facut si primele formari ca si coach. In 2005 cand am revenit in Romania am creat una dintre primele firme de coaching de la noi, Seeds for Success.

Nu pot spune ca „mi-am ales aceasta cale”, ci a fost mai degraba un parcurs organic, in care am incercat constant sa armonizez planurile si aspiratiile cu ceea ce viata mi-a oferit. Ca si elemente comune in toate activitatile pe care le-am intreprins au fost curiozitatea (consider ca o viata de succes este rezultatul unor intrebari bine puse), dorinta de a-i intelege si a-i ajuta pe oameni, combinate cu comunicarea, in vremurile publicitatii cu focus pe „emisie”, iar in activitatea de coaching mai mult pe „receptionare” si concentrandu-ma pe ascultarea activa.

Cum te promovezi

In anii de inceput (2004 – 2010) am avut o preocupare constanta pentru PR, nu atat pentru numele si businessul propriu, cat mai ales pentru a creste nivelul de „awareness” pentru coaching. In acele vremuri, cand spuneam ca sunt coach, majoritatea fie nu aveau nici o idee despre ce vorbesc, fie cei care stiau limba engleza se gandeau la canapele, trasuri si autocare (acestea fiind alte sensuri ale cuvantului coach in limba engleza).

In februarie 2004 am publicat primul articol in limba romana despre coaching, care a aparut in revista Biz si in anii urmatori am avut o „ofensiva” de PR pe bune (adica neplatit) fiind omniprezent in majoritatea publicatiilor de business de la acea vreme.
Ulterior am „redus motoarele” pe parte de comunicare, „amprenta” mea in social media fiind la acest moment cvasi-inexistenta.

Serviciile și clienții

Ca idee generala, consider ca epoca „serviciilor” este pe cale de disparitie, cel putin cand vine vorba de lucrul cu oamenii. Personal nu ofer „servicii” de coaching, ci construiesc relatii cu oamenii cu care lucrez si coachingul este un „vehicul” prin care clientul lucreaza ghidat fiind de propriile aspiratii, sustinut si inspirat fiind de mine ca si coach.

Clientela mea este formata intr-un procent semnificativ din organizatii cu care am parteneriate de ani buni, lucrand destul de putin cu clienti care isi cauta singuri un coach, iar acestia ajung la mine prin recomandari sau datorita prezentei mele in calitate de vorbitor la diferite evenimente.

Combinația coaching, mindfulness și neuroștiințe

Imbinarea dintre coaching, mindfulness si neurostiinte este una nu doar fireasca, dar o consider absolut esentiala. Una dintre principalele competente ale unui coach, care isi merita titlul, este capacitatea de a asculta activ, cu maxima atentie, fara a judeca spusele si actiunile clientilor. Pentru a fi cu adevarat atenti avem nevoie de antrenament constant in diferite practici de concentrare si focus, iar aici practicile de mindfulness au un efect dovedit stiintific si de durata. In plus, integrand practicile de mindfulness in viata noastra ne reducem, treptat-treptat, tendinta de a judeca, care reprezinta un obstacol major in calea unei relatii de coaching autentice. Cata vreme nu ma pot detasa de propriile opinii, idei si solutii, nu pot fi cu adevarat prezent in interactiunile cu clientii mei si riscul de a „contamina” relatia sunt mari.
In ceea ce priveste neuro-stiintele, ele ne ofera din ce in ce mai multe „ferestre” pentru intelegerea modului in care ne functioneaza mintea, cum luam decizii, cum ne formam obiceiurile (atat cele dorite, cat si pe cele nedorite) si multe alte elemente de care avem nevoie pentru a ne sprijini atat pe noi insine cat si pe clientii nostri in a trai o viata implinita.

Procesul de lucru în coaching

Personal nu am o „reteta” pe care o folosesc, fiecare program de coaching este unul personalizat si porneste de la nevoile specifice ale clientilor si de la cine si cum sunt ei ca oameni. Pe parcursul celor 18 ani de practica in care am oferit peste 5.000 de ore de coaching individual si aproape 1,000 de ore de facilitare pentru grupuri, am capatat suficienta experienta incat sa nu mai fiu dependent de un model sau stil de coaching, apeland la acestea functie de ce anume are nevoie clientul.

Daca ar fi sa sintetizez etapele, totul incepe prin intelegerea cat mai completa si corecta a nevoilor celor cu care lucrez, un fel de anamneza daca e sa folosim un termen din psihoterapie. Pentru asta am conversatii atat cu clientii si in unele cazuri si cu alti „stakeholderi” cu care ei/ele interactioneaza. Aceasta etapa este importanta pentru ca ne ofera intelegerea punctului din care pornim.

Urmeaza apoi sesiunile de coaching, a caror durata & frecventa o stabilesc intotdeauna functie de cum e benefic pentru clienti, neexistand nimic impus sau vreun sablon care trebuie urmat.

La finalul fiecarei sesiuni, clientii isi formuleaza o serie de actiuni pe care se vor concentra pana la urmatoarea intalnire, progresul si transformarile intamplandu-se adeseori intre sesiunile de coaching, pe masura ce clientii experimenteaza cu ceea ce au descoperit/inteles/constientizat in timpul intalnirilor cu mine.

Avem apoi intalniri de calibrare si bilant, atat la finalul programului, cat si pe la jumatatea acestuia si, in cazul in care este un program sponsorizat de catre organizatie, la aceste intalniri participa si managerul clientului, pentru a afla si ce schimbari se vad din exterior si ce anume trebuie corectat/adaptat.

”Beculețele roșii” care indică necesitatea lucrului cu un coach

Este foarte important de subliniat faptul ca, atunci cand vorbim despre coaching pe bune, acesta este un demers de optimizare, de crestere, de evolutie, nu unul de rezolvare a unor carente, probleme, defecte. Inca de la origini, coachingul a fost gandit ca o modalitate de sprijin al celor care deja sunt buni la ceea ce fac si vor si pot sa fie si mai buni, e pentru cei care vor sa exceleze.

De aceea, putem vorbi despre „beculete verzi”, nu rosii, si momente din viata in care lucrul cu un coach poate fi benefic sunt cele in care simtim ca am ajuns intr-un punct in care vreau sa merg mai departe si nu stiu cum, cand contextul meu de viata a suferit schimbari semnificatie (dorite sau nedorite) si ma simt dezorientat, atunci cand simt o „chemare” din interior care vine in contradictie cu contextul vietii mele prezente si nu stiu cum sa le impac.

Coaching este despre si pentru client/a, este un demers personal in care ne concentram pe schimbarile pe care le putem face noi insine pentru noi insine si prin noi insine, astfel incat sa ne cunoastem mai bine, sa ne acceptam mai mult, sa crestem gradul de integrare intre ceea ce suntem si ceea ce facem si, in esenta, pentru a trai cu mai multa implinire Prezentul.

Beneficiile coaching-ului pentru organizații

Cand vine vorba despre organizatii, din experienta am observat ca unele dintre ele (majoritatea) pot fi descrise ca fiind egoiste, si tot ceea ce fac pentru angajati are ca motivatie transformarea lor in „resurse umane” cat mai productive, oferindu-le (functie de resursele financiare disponibile) tot felul de „avantaje” care sa ii determine sa vina cat mai devreme si sa plece cat mai tarziu, aici intrand si programe de coaching pt a fi mai performanti, programe de wellbeing pentru a putea duce si indura mai bine presiunea si incarcarea etc.

Exista, din fericire, si organizatii (putine dar numarul este in crestere) care, desi au aceeasi preocupare pentru performanta si profitabilitate, au inteles ca angajatii nu sunt „resurse umane” ci OAMENI. Liderii acestor organizatii sunt preocupati de crearea unor culturi organizationale in care angajatii sunt sustinuti sa isi manifeste cat mai mult din potentialul pe care il are fiecare, intelegand ca unul dintre „secretele” unei performante sustenabile este sa ai oameni care sa se simta impliniti, relaxati si increzatori in ei insisi si in menirea/misiunea organizatiei din care fac parte.

Consider importanta aceasta distinctie, intrucat ea „coloreaza” tipul de abordari de coaching si chiar tipologiile de coachi pe care organizatiile le aleg. Personal, am renuntat sa mai colaborez cu organizatiile din prima categorie, pentru care totul este tranzactional. In programele mele, atat individuale cat si de echipa, clientii sunt cei care isi definesc agenda de dezvoltare si totul decurge mult mai lin si organic.

Relatia de coaching

Un element cheie pentru ca relatia de coaching sa functioneze este ca beneficiarul direct (clientul) sa isi doreasca acest lucru, nu sa ii fie impus de catre altcineva (organizatie, partener/a de viata etc.).

Trebuie de asemenea sa vrea cu adevarat sa faca schimbarile necesare si pe care le va identifica in cadrul relatiei de coaching. Altfel spus, nu e suficient sa imi doresc sa cant la pian, e esential sa vreau si sa depun efortul necesar pentru a-mi onora dorinta.

Cat priveste criteriile de selectie, unele sunt similare cu cele pe care le folosim atunci cand alegem un alt expert in servicii profesionale: experienta dovedita, recunoasteri profesionale, recomandari de la alti clienti cu care a colaborat, precum si impresia pe care ne-o lasa interactiunea avuta cu potentialul coach. Este important sa alegem pe cineva care poata demonstra ca „stie meserie”, si in acelasi timp sa fie o persoana cu care simt ca ma voi putea conecta, ca imi inspira incredere si cu care, daca vom lucra, voi putea fi deschis, onest si fara „masti” atunci cand ne intalnim.

In vremurile pe care le traim exista multi oameni care afirma ca sunt coachi, dar e responsabilitatea clientilor sa „cearna graul de neghina”. Ca si in alte profesii, faptul ca cineva are diferite diplome, titulaturi etc. nu reprezinta o garantie a calitatii si responsabilitatea alegerii revine viitorului client.

Experiența pandemiei

Ca in orice alt domeniu, cred ca realitatea este subiectiva si depinde pe cine intrebi. Pentru multi coachi anul 2020 a fost unul chiar bun, iar 2021 a fost „amestecat”. Nevoile pe care le poate adresa coachingul au crescut exponential in ultimii doi ani: incertitudine, volatilitate, lipsa perspectivei, nesiguranta pe multiple planuri, izolarea sociala si profesionala, etc.

Doar ca in paralel a crescut si reticenta organizatiilor de a investi in astfel de programe, nestiind cat va dura criza si, adeseori, inca nevrand sa inteleaga importanta cruciala a starii de bine a oamenilor.
Consider ca anul 2022 va fi unul in care organizatiile care reusesc sa se tina la suprafata nu vor mai putea nega aceste evidente si vor reincepe sa investeasca in programe de sustinere a angajatilor.

In cazul meu, segmentul de piata in care activez (pe care il putem descrie ca fiind premium) a fost mai putin afectat de criza, si aici lucrurile stand similar cu alte categorii de produse si servicii premium.

In plus, oferta mea este diversificata. In paralel cu programele de coaching eu ofer o serie de alte programe de dezvoltare pentru echipele de leadership, la mare cautare fiind cele care includ elemente de mindfulness aplicat.

Cum se raportează oamenii la stres

Ultimii doi ani au scos la suprafata, prin restrictiile care ne-au fost impuse, o serie de provocari cu care oamenii se confruntau de mai demult, dar pe care reuseau sa le ignore „ascunzandu-se” in munca, in activitati sociale si in diferite alte tipuri de „evadari”. In plus, lucrul de acasa si/sau in format „hibrid”, i-a determinat pe multi sa isi reevalueze atat modul in care muncesc, cat si ce muncesc, ceea ce a adaugat o serie de noi intrebari si teme de reflectie legate de cine sunt si cum doresc sa isi traiasca viata. Peste acestea continua sa se suprapuna si ceea ce numim „anxietatea de pradator”, respectiv fricile asociate cu convientuirea cu un virus care ne poate afecta grav sanatatea si chiar viata.

Acest context plin de provocari interioare si exterioare i-a prins pe multi nepregatiti in a-si gestiona anxietatea, fricile si diferitele emotii nedorite asociate cu aceastea, determinandu-le un nivel de distres psiho-emotional care le marcheaza toate aspectele vietii.

Schimbări minore cu impact asupra echilibrului

Pentru a putea sa traim si sa ne bucuram de si in aceste vremuri caracterizate de volatilitate, incertitudine, complexitate si ambiguitate (VUCA), consider ca fiecare dintre noi trebuie sa ne antrenam urmatoarele competente: inteligenta emotionala, rezilienta psihica, pastrarea calmului si acceptarea faptului ca niciodata nu vom putea controla ce se intampla in exterior, ci doar cum raspundem (d)in interior evenimentelor.

Ca si actiuni specifice, recomand explorarea a diferite practici de tip mindfulness, aceste avand un efect dovedit stiintific asupra cresterii capacitatii de atentie, scaderea reactivitatii emotionale, pastrarea (si recapatarea) calmului in situatii de criza.

O alta activitate cu efecte benefice daca e facuta regulat o reprezinta exprimarea recunostintei pentru ceea ce avem deja. Inca de mici suntem conditionati ca, pentru a fi fericiti undeva, candva in viitor, trebuie sa vrem mai mult, sa facem mai bine, sa nu ne multumim cu ceea ce este si avem etc. Aceasta goana perpetua ne impiedica sa ne oprim din cand in cand (la propriu si la figurat) si sa ne bucuram de ceea ce avem deja, sa fim recunoscatori si sa constinentizam faptul ca, indiferent cat de lunga este lista noastra de dorinte si aspiratii pentru viitor, sunt milioane de oameni pe aceasta planeta care ar fi nespus de recunoscatori sa aiba ceea ce noi avem deja.

O alta activitate extrem de benefica este sa petrecem zilnic timp in aer liber in natura, chiar daca asta presupune sa ne plimbam 10-20 minute in fiecare zi printr-un parc, sa ne conectam cu viata prezenta acolo prin copaci, flori, iarba, pasari si ceilalti oameni. Multi dintre noi ne petrecem aproape tot timpul total deconectati de natura in spatii din beton, otel si sticla, uitand faptul ca, oricat de sofisticati am fi, ramanem mamifere si contactul direct cu realitatea naturii este o nevoie vitala, nu un moft.