[Film Production] Gabriela Suciu: Independenți suntem toți producătorii tineri de la noi, fiecare cu casa lui de producție, însă suntem un grup unit

Gabriela Suciu este pe rând Producer and Market Analyst la Atelier de Film, Distributor la Follow Art Distribution și Vice-Dean & Film Production Lecturer la UNATC București. Când s-a apucat ea de producție de film, în 2006, filmele se făceau pe peliculă în România, digitalul era abia la început. Între timp, diferențele s-au dus, iar în prezent putem vorbi de produse comparabile cu ce se întâmplă în afară.

Rămâne însă o hibă faptul că finanțările private nu sunt foarte populare, așa cum se întâmplă în afară.

Fără CNC nu ar exista cinematografie în România. Este un sprijin real, un sistem adaptat după cel din afară, nu l-am inventat noi. Nici birocrația nu am inventat-o noi, dar este importantă pentru transparență și evaluare.

Însă diversitatea regizorală e în creștere, apar din ce în ce mai multe filme care tratează prezentul de pe alte poziții decât vechea școală, online-ul a câștigat și el teren, dar nu e de ajuns fără o acoperire în lumea reală. Ar mai fi de lucru și la capitolul programelor de licență în producție și scenografie, dar toate la timpul lor.

Cum a apărut ideea de a face film

Cinematograful din orașul meu natal a fost dărâmat când eu eram destul de mică. Am prins doar un film acolo. Când eram în gimnaziu a venit HBO în România. Eram fascinată de posibilitatea de a vedea filme fără întreruperi. De acolo a apărut sămânța ideii de a face film. Când am venit la București știam că vreau să fac film, nu îmi era clar ce și am încercat la regie, unde am și intrat. După primul an, ajutând la producția filmelor colegilor, m-am simțit mai atrasă de bucătăria din spate, de organizare, producție. Până la absolvire am lucrat la peste 30 de filme, de diferite durate și formate, așa că a fost un bun început de a testa împreună și a dobândi experiență foarte repede. Când am început, în 2006, filmele se făceau pe peliculă, digitalul era la începuturile lui în România pentru filmele de cinema. S-au schimbat multe de atunci și am evoluat cu toții odată cu tehnologia. Diferențele dintre posibilitățile din alte țări și ceea ce se întâmplă la noi s-au cam estompat.

Producător independent sau parte dintr-o gașcă mai mare?

Trăim niște vremuri care ne-au adus inevitabil schimbări în modul în care dezvoltăm proiectele. Cinematografia încă încearcă să își revină după un an și jumătate de filmări și lansări amânate. Este o provocare pentru producători pentru că nu mai pot folosi aceeași rețetă pe care o foloseau înainte. Există multe noi necunoscute și este greu să faci predicții. Independenți suntem toți producătorii tineri de la noi, fiecare cu casa lui de producție, însă suntem un grup unit. Ne bazăm unii pe alții când avem nevoie de sprijin și informație, ne susținem unii pe alții și ne bucurăm când unul din noi reușește să realizeze un proiect important. Clădim cu toții la aceeași cinematografie. Nu este o competiție, competiția este doar cu tine însuți. Este destul de greu să faci un film, necesită timp și resurse, așa că dacă putem înlesni procesul pentru un coleg, sărim în ajutor. Și pentru acest lucru mă bucur că sunt producător în 2022.

CNC și posibile alternative la banii de la stat

Fără CNC nu ar exista cinematografie în România. Este un sprijin real, un sistem adaptat după cel din afară, nu l-am inventat noi. Nici birocrația nu am inventat-o noi, dar este importantă pentru transparență

și evaluare. Se poate face film și fără CNC, așa cum s-a dovedit. Sprijinul CNC poate acoperi până la 50% din buget (cu câteva excepții). Dificultatea apare în acoperirea diferenței de 50% pentru că nu avem un sistem privat de finanțare, iar distribuția limitată de numărul mic de cinematografe din țară nu poate garanta o recuperare a investiției și o afacere profitabilă. Alternative noi au mai apărut în ultimii ani. HBO și Netflix sunt o alternativă, și a fost și o deschidere mai mare din partea privaților de a investi în filme care promiteau vizibilitate. “Crai Nou” (Blue Moon) de Alina Grigore este un film realizat integral prin finanțare privată. Dar, inevitabil ajungi la sprijin de la stat în etapa de promovare și distribuție. Deplasările la festivaluri sunt costisitoare. Pentru Crai Nou am beneficiat de sprijin UPFAR-ARGOA, CNC și ICR în acest sens.

Cele mai recente proiecte

Activitatea mea se împarte între producție și distribuție. Pe partea de producție am planificate 3 lungmetraje anul acesta pe care le-am dezvoltat în ultimii ani. Unul este debutul în regie al Andreei Cristina Borțun, “Malul Vânăt” (Blue Banks), o cronică povestită pe parcursul a 4 anotimpuri despre ambiția unei tinere mame de a-și trăi viața conform propriilor vise. Filmul este o coproducție România-Franța-Slovenia, realizat cu sprijin CNC. Un alt proiect cu sprijin CNC cu care vom intra în producție anul acesta este “Unde merg elefanții” (Where Elephants Go), co-regizat de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru, o întâlnire între Marcel (24 de ani), un inadaptat social, și Leni, un copil rebel care îl învață să trăiască. Cel de-al treilea lung metraj intitulat „Exchange” este unul independent de CNC, debutul în ficțiune al documentaristului Șerban Georgescu, un tur distopic al viitorului în care nu mai există bani și totul revine la troc, iar cel valoros bun al oamenilor este spațiul. Iar în post-producție avem cel de-al doilea film al Alinei Grigore, “Între ape” și documentarul “Daniel și Balaurul” regizat de Cătălin Drăghici. Ambele au fost realizate în pandemie.

În ceea ce privește distribuția de film, prin Follow Art Distribution pregătim în luna martie două lansări dedicate lunii femeii, două filme regizate de femei premiate la festivaluri internaționale, cu protagoniste femei: “Crai Nou”, regizat de Alina Grigore, câștigătorul Scoicii de Aur la Festival de San Sebastian va intra din 4 martie în cinema și „Imaculat”, co-regizat de Monica Stan și George Chiper, triplu premiat la Festivalul de la Veneția, va intra din 25 martie în cinema. Ambele au în centru personaje feminine ce ajung în situații excepționale, nevoite să găsească soluții dintre cele mai neobișnuite, adesea dureros de pus în practică. Follow Art pregătește și o serie de proiecții de film cu acces exclusiv prin plată în cryptomonede. O premieră în acest sens.

Noul val românesc

Istoria cinematografiei ne-a obișnuit cu valuri, iar prin specificul lor, acestea sunt trecătoare. Oricărui val îi va urma o generație care va încerca ceva diferit. Este important ceea ce au realizat regizorii români din noul val românesc, pentru că au pus România pe hartă și au demonstrat creativitatea și potențialul pe care țara noastră îl are. Au deschis ușa pentru noile generații care acum sunt ascultate, chiar dacă vin cu ceva diferit. Cred că ne îndreptăm spre o nouă etapă a filmului de autor, în care fiecare voce regizorală este specifică și diferită, orientându-se spre subiecte contemporane, exprimând diferite fațete ale prezentului.

Filmul pe care ai vrea să-l produci dacă ai avea toate resursele la dispoziție

De câțiva ani am pe masă un film de epocă, Chopin’s Wunderkind, scris de Brigitte Drodtloff. Este o biografie a compozitorului Carl Filtsch, o personalitate muzicală a secolului al XIX-lea care a murit la vârsta de 15 ani. Ca orice film de epocă este destul de costisitor și necesită foarte multe resurse financiare, dar lucrăm la asta.

Filme românești care ți-au atras atenția

Mă surprinde mereu versatilitatea lui Radu Jude, nu știi la ce să te aștepți de la următorul lui proiect, Bogdan George Apetri pentru construcția filmelor de gen, “Imaculat” a fost o surpriză plăcută în peisaj și sunt curioasă care este următorul proiect al Adinei Pintilie, aștept cu nerăbdare debutul Anei Comănescu și mai am niște filme românești din ultima perioadă de văzut. Nu îmi place să cataloghez filmele după bun sau prost. Cred că un film devine important pentru tine atunci când rezonezi cu ceva din el sau îți transmite un mesaj relevant pentru tine. Mă uit mereu ca un spectator inocent la un film, nu stau să îl analizez tehnic în timp ce mă uit. Abia după mă gândesc la ce am văzut, ce a funcționat și de ce.

Critica de film autohtonă

Nici pentru criticii de film nu este o perioadă ușoară. Finanțările sunt limitate și pentru publicațiile de specialitate. Citesc cu interes DoR, Films in Frame, Scena 9, Cineuropa, FNE, Acoperișul de Sticlă și review-urile scrise de Ionuț Mareș, Irina Margareta Nistor, Victor Morozov, Iulia Blaga, Andrei Gorzo și mulți alții. Online-ul a ușurat accesul publicului la articole de specialitate, la critici relevante și recomandări pentru cinefili. Oameni înzestrați sunt și susțin din răsputeri cinematografia locală.

Când filmul se învață la școală

Filmul se poate învăța ca orice meserie, în școală, iar dovadă stau cei 72 de ani de funcționare a UNATC. Ce cred ca nu se poate învăța e talentul. Vei ieși cu același dram de talent cu care ai intrat pe bancile școlii. Dar școala îți poate da uneltele, îți poate arăta ce au făcut predecesorii pentru a învăța din reușitele și eșecurile lor și te poate ajuta să îți găsești vocea. Un element foarte important pe care școala îl aduce este practica în domeniu, filmele realizate cu sprijin și îndrumare, încercări care altfel ar fi mult prea costisitoare. Și nu în ultimul rând networking-ul.

UNATC s-a dezvoltat în ultimii ani ca să acopere nevoile din piață. Avem programe noi de licență și masterat, programe de cercetare și dezvoltare profesională continuă. Lipsuri sunt și încercăm să le acoperim, spre exemplu, nu avem programe de licență de producție de film sau scenografie de film și cererile în piață sunt tot mai mari. Dar toate la timpul lor.

Un pic despre industrie

Nu cred că avem o industrie în acest moment. Avem un domeniu. Sper să clădim cu toții spre o industrie sustenabilă. Și sper să ajungem la o rezolvare a situației tax incentives-urilor ca să atragem producții mari în acest sens.

3 lucruri care ar încuraja producătorii de film

1. Fă filme despre ce cunoști și ce te pasionează.
2. Ai grijă de sănătatea ta și a echipei.
3. Gândește-te la distribuție încă din etapa de dezvoltare.

Filmul în pandemie

Deși cinematografia a fost colacul de salvare pentru mulți în perioada pandemiei și s-a consumat film mai mult decât oricând de la nașterea sa, încasările au fost mai mici ca oricând. Ca în orice industrie, cumpărarea produsului garantează cashflow pentru producție. Pentru statele europene, cum e și cazul nostru, care depindem de sprijin de la stat, finanțările au scăzut pentru că o mare parte din sursa de venit la fondul cinematografic o aduceau cinematografele care acum erau închise. Frica instaurată la nivel național cu închideri și limitări a cinematografelor, combinată cu comoditatea învățată pe perioada pandemiei au dus la o destabilizare a distribuției de film, care influențează direct și producția. Sunt încă multe filme care așteaptă să fie lansate.

Regizorii noi 

Nu aș vrea să pun niște etichete pentru că așa cum ziceam anterior, sunt toți diferiți. Există interes pentru film de gen, imaginile au o înclinație mai degrabă spre calofilie decât minimalism, avem acces la posibilități tehnice pe care generațiile anterioare nu le aveau. Ca structuri narative, văd mai mult interes spre introspecție, spre analizarea sentimentelor și a ceea ce personajul trăiește acum. O privire asupra lumii contemporane. Dacă generația anterioară s-a bazat pe trecut pentru a arăta de ce suntem acum așa cum suntem, noua generație nu a experimentat perioada comunistă așa că vorbește despre prezent, din perspectiva prezentului.

Publicul

Netflix a avut un important rol în schimbarea mentalității asupra filmelor românești. În pandemie, abonații au avut acces la filme românești de toate genurile, așa că fiecare a putut găsi ceva pe placul său. Acest lucru a schimbat mult percepția că filmele românești sunt după un tipar mult prea elitist. Și sper că acest lucru a deschis apetitul pentru mai mult. Că odată deschise cinematografele oamenii vor merge să vadă noile filme lansate. Chiar avem o plajă largă de subiecte și genuri.

Promovarea

Pandemia a afectat toate departamentele cinematografiei, inclusiv promovarea. Un marketing de calitate necesită bani, ori acești bani sunt atrași prin vizibilitate. Festivalurile erau o rampă de lansare pentru a atrage atenția asupra unui film. Multe, la fel ca cinematografele au fost închise, amânate sau mutate în online. Online-ul are puterea sa în promovare, dar adesea are nevoie de un corespondent în lumea reală pentru crearea de conținut care să ajungă departe. La Follow Art, ne dorim ca publicul să vadă mesajul filmului în diferitele lui forme interdisciplinare și multiculturale. De aceea aducem parteneri din domenii conexe care au același mesaj în promovare.