Curiozitatea și mirarea. Biologia și teologia. Pantaloni scurți, tricou, pălărie în natură și halat alb în laborator. Alexandru Stermin se împarte între multe binomuri. Și între limitele lor, explorează întreaga lume. Statusurile lui sunt de explorator, biolog, ornitolog, profesor și autor.
“E minunat să poți să trăiești și să guști din pasiunea pe care ți-o aduce căutarea continuă”, spune el.
Iar căutările lui au însemnat până acum expediții în jungla Americii de Sud și în Siberia, studii la Universitatea din Greifswald, Germania, și la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro, precum și un masterat în filosofie.
Momentan predă la Universitatea Babeș-Bolyai cursuri de anatomia comparată a vertebratelor, etologie, bioetică și ecologie umană. Și-a lansat prima carte in urma cu 5 ani, „Jurnalul unui ornitolog”, iar în 2021 a publicat la editura Humanitas volumul – „Călătorie în jurul omului”.
Noi am povestit cu el despre dragostea lui pentru păsări, pentru oameni și pentru natură, pe care el o scrie Natura.
Biologie și teologie
Biologia a fost prima facultate pe care am început-o și prima mea mare iubire. Am ajuns la biologie ca un îndrăgostit, curios, nerăbdător și cu dorințe nesfârșite. În perioada facultății am descoperit într-un fel libertatea, și prin ea, și responsabilitatea. Recunosc, libertatea am experimentat-o din plin și practic, responsabilitatea mai mult teoretic. Eram student, departe de casă, liber “teoretic” de părinți, dar dependent “practic” de ei. Am plecat dintr-o comunitate cât de cât restrânsă, dar foarte bine determinată și sculptată de tradițiile, normele, cutumele și credințele ei.
Cât eram acasă, casa și comunitatea îmi determinau identitatea, plecat m-am trezit, parcă, fără identitate. Altă lume, alte valori, alte cutume. Dubiul din mintea mea, multitudinea posibilităților de “a fi” m-au împins fără să știu într-o criză a căutării de identitate, de valori, de credințe și așa am ajuns și la teologie. Spre norocul meu, am rămas fidel marii iubiri și mi-am continuat drumul în biologie luând din experiența întâlnirii cu teologia cât am putut de mult.
Masteratul în filosofie
În general, după o căutare a identității urmează o căutare a sensului, și cred că așa am ajuns la filosofie. Filosofia mi-a crescut toleranța la întrebare. Am învățat de acolo că nu e bine să te grăbești să dai un răspuns și că e minunat să poți să trăiești și să guști din pasiunea pe care ți-o aduce căutarea continuă.
Este esențial să vrei să cunoști, să îți dorești să te cunoști pe tine, să cunoști oamenii și jur și Lumea în care ai venit, dar tot atât de important este și ceea ce se află înainte și după cunoaștere: curiozitatea și mirarea.
Cum ai devenit explorator
M-am trezit explorator, pentru ca așa era lumea și nu mi-am permis să visez atât de departe. Mi-am dorit mereu să fac ceva care să mă țină mereu în contact cu Natura, cu animalele, cu lumea sălbatică. Așa am ajuns biologi, iar pasiunea și legătura mea specială cu păsările m-au dus spre ornitologie. Dincolo de asta, copilul din mine este mereu în căutarea unei noi aventuri așa că mă trezesc mereu, entuziasmat, cum fac planul unei călătorii. Îmi place să merg în lume să caut animale.
În tot acest context, într-o zi am primit, teribil de entuziasmat, invitația de a participa ca zoolog la expediția ROCRES – Romanian Climate Research Expedition Siberia, prima expediţie românească, trans-siberiană, ce a avut ca scop prelevarea de probe şi observaţii cu privire la schimbările climatice. Un proiect curajos organizat de Universitatea Babeş- Bolyai din Cluj-Napoca în parteneriat cu Centrul de cercetări in Biologie din Jibou.
O lună de zile a durat expediția noastră în Siberia. Apoi, după doi ani, am fost invitat de colegii de la Universitatea De Stat Din Rio De Janeiro la o altă expediție în care am traversat timp de două săptămâni jungla unei insule, monument UNESCO, din oceanul Atlantic.
Poveștile sunt multe și cu plăcerea povestirii, le-am scris în paginile revistelor Sinteza, National Geographic și între copertele celor două cărți pe care le-am publicat până acum: Jurnalului unui Ornitolog și Călătorie în jurul omului.
Experiențele de studiu
La Universitatea din Greifswald am învățat să lucrez în laborator. Acolo am analizat genetic, probele (sânge, pene, coji de ou) colectoare de mine de la păsările din România sau trimise din alte părți ale lumii, de către colaboratori. A fost o perioadă cu semnificație majoră pentru mine. Mi-a deschis orizontul. Așa cred acum că se întâmplă cu studenții care pleacă undeva cu o bursă Erasmus. Îi văd cum sunt atunci când pleacă (speriați, nesiguri, îngrijorați) și îi văd cum sunt când vin (înfloresc, sunt mai siguri pe el și mai deschiși spre lume).
După ce am terminat doctoratul, am continuat colaborarea cu colegii de la Universitate, am organizat chiar și două programe de practică de vară, cu studenții din Germania în Delta Dunării. Încă mai facem proiecte împreună. Pe lângă relaţia profesională, mă bucur de prietenia extraordinară a colegilor și profesorilor de la Institutul de Ornitologie din Greifswald.
Când am ajuns cu bursă în Rio, colegii de la universitate treceau printr-o perioadă foarte grea. Era o criză economică majoră, dar cu toate acestea am avut norocul să ajung să lucrez în Laboratorul de Ecologie Aviară, unde am fost primit cu toată căldura. Acolo am descoperit cum este să studiezi păsările în zonele tropicale, unde sunt total alte metode decât cele din zonele temperate și unde și speciile, dinamica și conexiunile dintre ele și ecosistem sunt mult mai diferite. Gradul colosal de ridicat al biodiversităţii implică relații diferite față de cele pe care le întâlnim în arhitectura biodiversității de la noi.
Profesor la Babeș-Bolyai
A fost una din șansele vieții mele. Mi-am dorit mereu să fiu dascăl, este profesia prin care pot să împlinesc foarte mult din vocația mea. Pe cât de mult îmi plac păsările, pe atât de mult îmi plac oamenii. Pe cât sunt de fascinate de felurile în care coexistă și interacţionează organismele vii, pe atât sunt de captivat de relațiile dintre noi oameni.
Trăiește în mine acea parte de copil care e mereu curios să descopere și își dorește să povestească și prietenilor săi ce a văzut și înțeles. Mai mult decât să aduc ceva nou îmi doresc să vin cu o perspectivă proaspătă asupra lucrurilor vechi.
Relația cu studenții tăi
Încerc să fiu autentic, să fiu cu toată ființa mea acolo, la curs, în fața lor, prezent în relație cu ei. Mă las animat de emoțiile pe care le simt și mă străduiesc să îi însoțesc în drumul cunoașterii lor. Învățăm împreună și fac în așa fel încât să descoperim, atunci, acolo, lucrurile pe care le prezint la curs.
Sunt deschis și înțelegător, dar încerc să cultiv și o relație de responsabilitate și respect, față de ce facem și față de lucrurile pe care le învățăm. Dincolo de toate vreau să învățăm să avem curajul să gândim cu mintea noastră. Evident că nu am descoperit modul ideal în care să fac toate aceste lucruri, dar mă străduiesc. Sper, ca studenții mei să mă vădă așa cum sunt.
Provocări în misiunea de a-i învăța pe alții
Sunt provocările pe care le am și eu, cu mine. Multe lucruri pe care le facem în viață încep din entuziasm. Entuziasmul este esențial, ne însuflețește, dar nu este ceva continuu, e ca o îndrăgostire. Dacă ne oprim după ce trece, nu cred că apucăm să facem nimic semnificativ.
Întrebarea este ce facem atunci când entuziasmul se stinge? Iar răspunsul, cred că este, responsabilitatea, să continuăm să facem lucrurile din responsabilitate, față de noi, de cei din jur și de ceea ce facem. Responsabilitatea se cultivă cu disciplină. Prea multă disciplină și responsabilitate spulberă magia și bucuria, prea puțină ne oprește din creștere. Aici stau provocările, în a găsi echilibrul perfect între entuziasm, responsabilizare și disciplină.
“Jurnalul unui ornitolog”
Îmi place tare mult să scriu, mă ajută să îmi pun în ordine gândurile, să le descopăr în nuanţele lor, să îmi conserve amintirile. Am tot scris, de pe la 19 ani. Înainte să fac 30 de ani m-am gândit să prind o parte din textele scrise până atunci într-un volum. Așa a apărut Jurnalul unui ornitolog.
Mi-am data seama că pe măsură ce scriu, parcă scriu tot mai bine, și când spun bine mă refer la faptul că scriitura este parcă tot mai aproape de ceea ce gândeam. Este foarte greu să faci scrisul să semene cu gândurile și am descoperit că poți face asta doar scriind. În acest volum se vede evoluţia felului în care am scris.
Am vrut să fie o carte pentru studenți în care, dincolo de povești și informații, să înțeleagă cum, dacă exersezi ceva, cu timpul îți iese din ce în ce mai bine. Am mai vrut, într-o oarecare măsură, să aduc umanismul mai aproape de știință, să le prilejuiesc întâlnirea cu această latură a culturii și cunoașterii. Cred că a fost o carte de care studenții mei s-au bucurat.
“Călătorie în jurul omului”
Am scris eseurile în anul ce a urmat călătoriei pe care am făcut-o singur, în jurul lumii, când am împlinit 30 de ani. Le-am scris pentru mine, din motivele pentru care vă spuneam mai sus. Patru ani am ținut manuscrisul în sertar și după ce m-am întors asupra lui, am realizat cât de inspirat am fost de călătoria asta așa că m-am gândit să îl public.
Esența cărții stă în însăși motivația pentru care am scris-o – un exercițiu prin care am încercat să înțeleg cine suntem, de unde venim și încotro mergem.
Ce teme te preocupă recent
Am fost și rămân preocupat de relația dintre noi, oamenii, și Natură, de felul în care ne delimităm de ea pentru a ne defini ca oameni, dar în același timp rămâne parte din acest ocean al viului cu care împărțim mult din ceea ce suntem.
Știința în societate
Societatea în care trăim este una căreia îi lipsește cultura științifică, nu prea are exercițiul gândirii critice, îi lipsește rutina înțelegerii abordărilor științifice, nu pare să priceapă felul în care știința analizează lucrurile și felul în care încearcă să descopere lumea. Oamenii vor certitudini, știința, de cele mai multe ori nu prezintă certitudini, ci probabilități.
Știința modernă este situată undeva la mijlocul unui interval al cunoașterii în cadrul căruia mintea noastră se mișcă. O extremă a lui este dată de dogmatism, de starea în care crezi că știi tot și eşti sigur pe acest tot, iar celălalt capăt este dat de abordarea total sceptică, în care spui că nu știi nimic. Ne vine ușor să ne poziționăm în aceste două extreme, dar și periculos.
Ştiinţa modernă se poziționează undeva în mijloc, acolo unde acceptă că sunt lucruri pe care încă nu le cunoaştem, dar în același timp sunt și lucruri pe care le cunoaștem. Unele ipoteze au fost validate după ce au fost testate științific. Ca să ajungi să te poziționezi în acest punct, este nevoie de o cultură științifică, de exerciții de cunoaștere și înțelegere.
Este un proces ce necesită timp și implicare și din păcate educația științifică a publicului larg este destul de precară la noi.
Lecții din pandemie
În viață se pot întâmpla lucruri neașteptate și secretul este să rămânem deschiși și flexibili, ca să ne putem adapta la aceste schimbări.
Am mai învățat că, paradoxal, ca să rămânem flexibili, să ne putem adapta și supraviețui la lumea ce se schimbă mereu, trebuie să avem în noi ceva ce rămâne inflexibil, ceva ce nu poate fi schimbat de lumea și mediul din jur, ceva ce ne ține, o matcă în care rămânem, în curgerea noastră, în adaptarea noastră și acestea sunt câteva valori, principii pe care fiecare dintre noi ar fi bine să le asume și să le cultive.
Și eu am mai învățat încă ceva, că indiferent ce se întâmplă în jur, dacă avem o mână de oameni pe care îi iubim, călătoria vieții noastre o să fie mai frumoasă și sunt șanse să depășim mai bine obstacolele ce apar. Calitatea vieții noastre este data de calitatea relațiilor pe care le avem si e important să știm ce vrem de la relații și să ne implicăm și să investim în cele care considerăm că merită.
Planuri
Luna aceasta am sa plec în Brazilia, la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro, unde continuăm un proiect de cercetare început acum doi ani. Studiem găinușele de baltă într-o lagună de la marginea orașului. Ce îmi doresc, foarte mult, în viitor, este să ajung în jungla din Indonezia să văd urangutani sălbatici. Adică, să nu mă opresc din a căuta să înțeleg cine suntem și de unde venim.
