[Stand-up pe bune] Andreea Curea: Umorul oglindește societatea. Din păcate, încă nu s-a trecut peste misoginism și sexism, pentru că societatea românească este de așa natură

In facultate, cand traiul era traiul era banal si previzibil, Andreea Curea avea zilnic o criza existentiala. Stia ca viata e mai mult decat atat. Din astfel de preocupari s-ar naste in mod normal un filosof. Dar s-a nascut un stand-up comediant. Isi dorea sa urce pe scena, dar a fost nevoie de un semn ca sa prinda curaj: a aflat ca e vecina cu baiatul care organizeaza open-mic-uri, in Cluj. Hmm, cine-i filosoful acum? N-a fost chiar asa. De fapt, Andreea ii tot trimitea material unui comediant din Bucuresti, care a venit in Cluj si de acolo s-au legat lucrurile.

Primul open-mic a fost o confirmare pentru Andreea, dar inceputul a insemnat si contexte cringe: 5 oameni in public, monede de 10 bani aruncate in sapca pentru donatii. Ea spune ca i-au prins bine astfel de situatii, iar acum a devenit atat de puternica incat daca o supara ceva in viata, isi spune cu optimism: "îmi fac bucată" (de stand-up).

Acum, singura criza existentialista a Andreei e in ziua dinaintea unui show, cand se gandeste la scuze sa nu mai urce pe scena. Din fericire, nu gaseste niciodata.

Scurt bio

M-am născut și am copilărit în Petroșani, apoi m-am mutat în Cluj, unde locuiesc în prezent. Am absolvit aici facultatea de inginerie chimică, în timpul facultății am lucrat într-un call center aproape un an. Lucru care a reprezentat inspirația pentru multe bit-uri de stand-up. Iar acum lucrez ca editorialist la un jurnal științific.

Cand ai urcat prima oara pe scena

Am urcat prima dată la open mic în decembrie 2018, eram în anul 4 de facultate. Dar din anul 2 începusem să mă gândesc la asta, însă nu spusesem nimănui. Pentru că sunt foarte timidă de obicei, îmi era teamă să spun cuiva, crezând că mă vor descuraja pe motiv că nu sunt "făcută" să vorbesc în public. Dar era doar în capul meu, bineînțeles.

Am început să mă gândesc serios la asta pentru că mă simțeam oarecum blocată, aveam impresia că nu fac nimic care îmi place și care contează. Aveam zilnic câte o criză existențială. Aveam impresia că nu mă îndrept nicăieri. Așteptam doar să termin facultatea, să intru în câmpul muncii.

Ori existența trebuie să însemne mai mult decât atât. Atunci când ai impresia ca nu mai ai ce să pierzi, iti asumi cele mai mari riscuri.

Îmi amintesc că vorbeam cu un comediant din București căruia îi trimiteam glumele pe care le scriam și îi ceream feedback. La un moment dat mi-a spus, "Andreea, glumele sunt ok, dar trebuie să le dai și pe scenă, așa îți dai seama dacă sunt într-adevăr bune." Apoi a venit în Cluj la un spectacol și mi-a făcut cunoștință cu Sașa Ciobanu, cel care organiza open mic-uri la momentul acela.

Mai târziu în seara aceea am aflat că Sașa e vecin cu mine. Atunci am luat-o ca pe un semn că trebuie musai să urc la open mic. Atunci când ești cu adevărat pregătit, începi să vezi semne peste tot.

La open mic i-am cunoscut și pe colegii mei de trupă, Costi, George și Paul. Atunci am decis să ne facem o trupă, Ardeleneșii (da, știu, din păcate am rămas cu numele ăsta) și să facem show-uri împreună.

Primele show-uri

Îmi amintesc perfect prima dată când am urcat la open mic, pentru că am transpirat prin pori pe care nu știam că îi am. Erau în jur de 50 de oameni în public plus un actor pe care îl admir mult.

Îmi amintesc că după ce am spus prima glumă, l-am auzit râzând și aia a fost cea mai importantă validare de până atunci. Oamenii din public au râs mult, au aplaudat. Simțeam că plutesc pe undeva prin apropierea corpului. Și m-am gândit, da, cu siguranță asta vreau să fac.

Apoi au urmat show-urile în locuri dubioase, cu câte 5 oameni în public. Nu aveam bilete, așa că le spuneam oamenilor să lase donații la final. După un show de la Hunedoara am găsit o monedă de 10 bani în șapca pentru donații.

În timpul unui show din Deva, o doamnă țipa la mine în timp ce eram pe "scenă", ea fiind efectiv la doi pași distanță de mine. Nu știu cum aș putea să descriu primele show-uri. Știu doar că sunt foarte recunoscătoare pentru ele pentru că mediile ostile călesc comediantul și îi îngroașă obrazul.

Dezvoltarea artistica

Am avut ocazia să scriu mai multe tipuri de umor. Acum ceva timp eram implicată într-un proiect, Comedy Cluj pentru care scriam sketch-uri. Asta m-a ajutat să mă adaptez la un alt format și să învăț multe despre complexitatea comediei.

Pe parcurs, am observat că sunt mult mai atentă și prezentă în tot ceea ce se întâmplă în jurul meu pentru că sunt mereu în căutarea unei bucăți noi de stand-up, deci sunt mai sensibilă la ironia societății. De asemenea, sunt mai optimistă acum, pentru că în timp ce mi se întâmplă ceva care mă supără, mă gândesc "îmi fac bucată".

Materialul

Inspirația pentru material poate veni de peste tot. De obicei îmi notez ideile și încerc apoi să revin la ele și să le dezvolt. Dar se mai întâmplă să scriu o bucată de la început până la final într-o singură "ședință". Alea sunt cele mai bune momente care dau cel mai amuzant material. Depinde foarte mult de la caz la caz. Nu am încă o rețetă exactă.

Uneori durează 5 minute pregătirea unui bit, alteori poate dura zile și mai multe urcări la open mic, unde le testez până mi se pare că au o formă finală și apoi le introduc în show. Materialul îl testez la open mic și uneori mă consult cu colegii de trupă.

Ziua dinaintea unui show

Ziua decurge ca oricare alta +45% mai multă anxietate. Mă uit peste material, mă îndoiesc de mine, aproape mă conving că nu sunt destul de amuzantă și mă gândesc la scuze să nu mă mai duc la show.

Cu 10 minute înainte să urc pe scenă de obicei îmi repet rapid materialul și încerc să fac câteva exerciții de respirație.

Chiar dacă nu mi-am dat seama de asta de la început, intrarea pe scenă e foarte importantă pentru că e momentul în care publicul decide dacă te place sau nu. Le poți câștiga simpatia pe parcurs, dar mi se pare că dacă nu te plac de la început, e mai greu să le spargi carapacea.

Încă nu am o strategie, încerc doar să zâmbesc puțin și să par prietenoasă. De asemenea, ajută mult dacă încep cu o glumă autoironică.

O amintire placuta de la un show

Acum ceva timp am avut în public un cuplu mai în vârstă. La un moment dat a trebuit să mă opresc pentru că doamna a râs foarte tare timp de 20-30 de secunde. A fost foarte drăguț.

Daca ai renunta la stand-up

Aș putea să lucrez în domeniul în care am studiat. De asemenea, mi-ar plăcea mult să lucrez ca scenograf și probabil aș încerca ceva în zona asta. Dar momentan nu mă gândesc să renunț la stand-up.

Momentele cand nu se rade

Mereu sunt momente de genul ăsta, când nu se râde deloc sau nu se râde la intensitatea la care mă aștept, sau nu se râde unde trebuie. Atunci când se întâmplă asta încerc să trec peste cât mai repede și să țin cont de feedbackul primit.

Relatia cu publicul

La asta mai am de lucrat. Comunic foarte puțin cu cei din public și nu interacționez aproape deloc cu ei. Când sunt MC la open mic încerc să lucrez mai mult la partea de crowd-work. În spectacole încă nu am curaj să fac asta pentru că îmi poate afecta concentrarea și tempo-ul.

Sunt păreri controversate în ceea ce privește publicul. Unii comedianți sunt de părere că trebuie să îți adaptezi materialul în funcție de public. Eu tind mai mult să cred că e bine să încerci materialul pe care îl ai deja pe orice tip de public, și cei cărora le place și rămân vor face parte din publicul fidel.

Sincer, aș prefera să am 20 de oameni în public care mă înțeleg decât 100 de oameni pe care, cu broboane de transpirație pe frunte, trebuie să îi impresionez și să îmi schimb atitudinea pentru a-i face să râdă.

Stand-up-ul din Romania

Având în vedere faptul că nu se face stand-up în România decât de vreo 20 de ani, se îndreaptă într-o direcție bună. Tot mai mulți oameni se familiarizează cu această formă de artă și sunt curioși și doritori să vadă un spectacol de stand-up. Aici mă refer la publicul din zona rurală, pentru că am avut ocazia să facem spectacole și acolo.

Evident că sunt foarte multe diferențe între stand-up-ul de aici și cel din afară. De la modul în care se organizează un turneu și filmarea unui special până la numărul cluburilor de comedie din țară. Încet-încet, începem să recuperăm. Ideea e să continuăm să facem și să folosim diferite platforme de promovare. Emisiunile de umor de la tv au ajutat stand-up-ul foarte mult.

Umorul romanesc

Umorul oglindește societatea. Aici, din păcate, încă nu s-a trecut peste misoginism și sexism, pentru că societatea românească este de așa natură. Dar pe măsură ce ne dezvoltăm, începem să strâmbăm din nas la genul ăsta de glume. Potențialul umorului depinde doar de noi și de direcția în care alegem să ne îndreptăm.

Rolul stand-up-ului

Este mult loc de mesaje în stand-up. Eu sunt adepta mesajelor, chiar dacă poate sună pretențios. Consider că poți transmite mesaje prin orice formă de artă. Dacă promovezi vegetarianismului, sau condamni violența domestică, poți îmbrăca ideile astea potrivit unui material de stand-up și le poți susține pe scenă.

Pentru mine un comediant e cu atât mai interesant cu cât spune și altceva în afară de glume obișnuite. Poate fi o discuție lungă despre rolul comediantului în societate. Pe scurt, comedianții ne ajută să facem față lumii, să reflectăm la propriile noastre slăbiciuni, ne ajută să articulăm haosul.

Subiecte tabu

Nu cred că există subiecte tabu. Am avut material despre suicid, depresie, viol. Dacă ții cont de regula asta nescrisă a comediei, și anume să nu lovești în jos, ești în siguranță. Recent am învățat o lecție foarte importantă de la unul dintre comedianții mei preferați, Marc Maron - spunea că e foarte important, înainte să faci o glumă despre un subiect mai sensibil, o persoană cu dizabilități de exemplu, să îți imaginezi cum s-ar simți cineva din public care plătește bilet să te vadă și care se confruntă cu situația respectivă, el sau cineva drag lui, atunci când aude o glumă de genul ăsta. De atunci încerc să țin cont de asta și să fiu mai sensibilă când vine vorba de subiecte care pot fi considerate tabu de către public.

Show-urile tale acum

Din vara anului trecut avem show-uri săptămânal. Ne-am acomodat pe parcurs în funcție de situația și restricțiile de la momentul acela. Am avut spectacole atât online cât și la terase, în aer liber.

Evident, condițiile sunt mult mai ostile când nu ai contact direct cu publicul sau când energia se risipește rapid și vin zgomote de peste tot, de la avioane, la păsări, până la mașina de gunoi. Dar orice experiență reprezintă experiență și din toate am avut multe de învățat.

Ce iti doresti de de 2022

Cât mai multe spectacole și poate și ceva content online.