Un om care trăiește între două lumi, România și Suedia, decide să revină acasă în plină pandemie, pentru că își bănuiește soția de infidelitate. Și face călătoria asta alături de un câine. Așa începe povestea lui Doru, personajul jucat de Bogdan Dumitrache în filmul ”Om Câine” regizat de Ștefan Constantinescu, care semnează și scenariul, alături de Andrei Epure și Jörgen Andersson. Filmul dezvoltă conflictul intern al un bărbat însingurat, căruia îi lipsește un ”acasă”, și vorbește despre lipsa de apropiere, alienare, relația de putere bărbat-femeie și trădare.
Premiera mondială a producției ”Om Câine/Man and Dog” are loc pe 2 februarie la Festivalul de Film de la Göteborg. Ștefan Constantinescu speră ca oamenii care vor vedea filmul, acolo sau în alte cinematografe, să rămână cu credința în iubire. Din procesul de lucru, el spune:
"Am incercat sa ne lasam condusi de emotii si sa ne punem pe noi si experientele noastre sa ne dicteze directia filmului. Eram intr-un proces de negare a tot ce am pregatit la repetitii si imi doream sa fiu prezent atunci, acolo, iar in fata camerei actorii sa fie dezgoliti de orice fel de element disonant".
Regizorul Ștefan Constantinescu trăiește în Suedia și a regizat mai multe scurtmetraje, printre care „Troleibuzul 92” pentru Bienala de la Veneția și ”Family Dinner”, selectat în Semaine de la Critique de la Cannes în 2012. În anul 2016 a început să lucreze la ”Om Câine”, primul său lungmetraj, despre care povestim cu el în cele ce urmează.
Drumul către film
Interesul meu pentru film a existat intodeauna. Dar am inceput prin a studia grafica la Universitate de Arte din Bucuresti. Apoi m-am mutat la Stockholm unde mi-am continuat studiile la Royal Institute of Art. În perioada asta am făcut filmele Dacia 1300, Generatia mea (2003), Passagen (2005), My Beautiful Dacia (2008), tot pe atunci, pentru Bienala de la Veneția am facut Troleibuzul 92 (2008).
Toate aceste filme au circulat prin diferite expoziții de arta, muzee, galerii. Practic toate filmele mele au avut circuite sincron, arta – film. Cred ca undeva după Troleibuzul 92 m-am hotarat sa fac film de ficțiune si mi-am canalizat toata energia pentru a face primul lung metraj. Am continuat sa fac mai multe scurtmetraje iar din 2016 am inceput lucrul la Om Caine.
Credit foto: Vlad Bâscă/microFILM
Cum te-ai adaptat la pandemie
A fost greu ca pentru toata lumea. Nu m-am adaptat. In perioada asta s-a pierdut ceva important pentru omenire, increderea in celalalt, dar si cea in sine. Nimeni nu mai are incredere in nimeni, gesturile sunt determinate de frica. Ca artist trebuie sa fii purtatorul unui singur stindard, cel al adevarului. Cand apar alte mize artistul se transforma in sustinatorul unei ideologii.
In cea ce ma priveste, am avut un mare noroc in nenorocul asta cu pandemia: am avut filmul la care am lucrat ca un disperat si cartea Noah's Ark. An Improbable Space Survival Kit, făcută împreună cu artista Corina Ilea.
Între România și Suedia
Cu riscul de a repeta am decis de ceva timp, să-mi construiesc, la nivel mintal, propria țară formată din acele lucruri care-mi plac din România si Suedia. Așa pot sa suprevietuiesc si sa am energie pentru a lucra. România este țara copilăriei si a tineretii iar Suedia a maturității mele. Cand vezi lucrurile așa te simți mai bogat si, îmi place sa cred, ca si mai liber.
Inspirația
Sursele sunt mereu aceleași la toți, un om, o situatie, un tablou, un cantec, o carte si, bineinteles, viața.
Primul lucru când te gandești la un nou film
Acum imi e greu sa ma gandesc la un nou film, dar sunt sigur ca in curand imi voi regasi pofta de lucru. Emoția si adrenalina din timpul filmărilor imi dau energia si bucuria de a pleca la un nou drum.
Temerile și emoțiile
Partea buna cu proiectele care se desfasoara pe o perioada lunga de timp este ca poti sa vezi daca este cu adevarat ceva important pentru tine sau e doar o simpla tentatie la moda. Un alt lucru bun este ca ajungi sa te intalnesti cu multi oameni si cu povestile lor si toate astea devin straturi ale povestii tale. Nu vorbesc de lucrurile ce apar in scenariu, ma refer la acele lucruri care devin contextul narativ al povestii tale.
Dar ca regizor, la filmare, te transformi într-un senzor, esti lipsit de piele, cel mai mic si mai neinsemnat lucru devine urias. Este un proces complicat dar nu cred ca se poate altfel. Trebuie sa fii extrem de bine pregatit fizic si psihic pentru a putea rezista pe o perioada asa de lunga si intensa.
Credit foto: Vlad Bâscă/microFILM
Contextul în care ai început să te gândești la ”Om Câine”
Drumul a fost lung, au fost mai multe tatonări. Țin minte ca in 2012 eram la Cannes cu scurtmetraj Family Dinner, si vorbeam cu producătorul meu de atunci, Helene Lindholm, care-mi spunea ca suntem pregatiti de lung metraj. Imi imaginam ca in 2-3 ani il voi face. Acum, cand ma gandesc in urma, nu mai sunt asa de sigur ca eram pregatit. Au trecut 10 ani de atunci. Cred ca fiecare proiect are nevoie de un timp al lui si nu poți accelera lucrurile așa cum vrei.
Scenariul
In 2016 l-am întâlnit pe Andrei Epure si am început lucrul la Om Caine. Primul draft a apartinut lui Andrei si pentru o bucata buna de timp am lucrat in tandem, eu in Suedia si el in Romania, apoi ni s-a alaturat Jörgen Andersson. Sunt doi oameni la care țin, iar munca alături de ei a fost o plăcere. Intregul proces de scriere a durat aproximativ patru ani, timp in care am participat si la programul de dezvoltare de scenarii First Film First din Belgrad.
Temele și conflictele umane expuse de film
Filmul spune povestea lui Doru pe care l-am vazut ca pe un om singur care traieste intre doua lumi, instrainat, care nu mai are un “acasa”.
Un alt aspect de care am fost interesat si in ultimele proiecte a fost intimitatea din cuplu si relatia de putere dintre bărbat si femeie.
Dar tema principala a filmului Om Caine este tradarea. Faptul ca noi oamenii mereu pendulam între poziția de trădător si cea de trădat. În numele iubirii pe care o căutăm in permanență facem lucruri mizerabile. Filmul vorbeste despre lipsa de apropiere si despre alienare.
Credit foto: Vlad Bâscă/microFILM
Distribuția
La realizarea castingului, care s-a intins pe o perioada de trei ani, am colaborat cu Cosmina Stratan, care a avut un rol de consultant si partener de discuții pe partea de actorie. Poate cel mai important moment a fost intalnirea cu Bogdan Dumitrache si Ofelia Popii, personajele principale din film, cu care am colaborat foarte bine.
Ce te-a provocat la filmări
Filmarile au avut loc in Romania si Suedia, la Constanta si Göteborg, si au durat 27 de zile. Pe parcursul intregii perioade am încercat sa fiu “lipit” de Bughi (Bogdan Dumitrache), pentru ca el trebuia sa devina locomotiva filmului. De asemenea am încercat pe parcursul întregii filmari sa fiu într-o stare de emoție permanentă. Incercam sa traiesc fiecare zi in prezent fara sa ma mai gandesc la ce s-a intamplat cu o zi inainte sau la ce urmeaza.
Credit foto: Vlad Bâscă/microFILM
Întâmplări memorabile de pe set
Nu prea a fost nimic amuzant pentru mine. Poate faptul ca ne era frica de Amza, cainele din film. Nu știu dacă asta e prea amuzant. Totuși dacă stau bine si ma gandesc a fost important ca am reusit sa aduc in film doi idoli de-ai mei, Dan Nutu -Alain Delon-ul unei generatii - si pe vecinul meu de bloc, Doru Istudor (M.S.) tobosarul de la Harap Alb, Voltaj, Florian din Transilvania.
Credit foto: Vlad Bâscă/microFILM
Tipul tau de negociere creativă cu actorii
Filmarile au fost extrem de solicitante astfel incat acum imi este greu sa ma repozitionez afectiv la perioada respectiva. Am incercat sa ne lasam condusi de emotii si sa ne punem pe noi si experientele noastre sa ne dicteze directia filmului. Eram intr-un proces de negare a tot ce am pregatit la repetitii si imi doream sa fiu prezent atunci, acolo, la tot ce se intampla, iar in fata camerei actorii sa fie dezgoliti de orice fel de element disonant. In acelasi timp am cautat sa detectez adevarul din micile accidente.
Lansarea filmului
Lansarea filmul nu a avut inca loc, premiera mondiala va fi pe 2.02.2022 la Göteborg. Si eu sunt foarte curios sa vad cum va fi primit filmul.
Cu ce speri să rămână oamenii după ce văd acest film
Sa creada in iubire. Chiar daca poate suna banal si retrograd pentru lumea in care trăim.
Credit foto: Vlad Bâscă/microFILM
O privire asupra cinematografiei românești
Cu toate ca exista diferite viziuni si ideologii, cinematografia românească este una puternica. Sunt profesionisti care au făcut lucruri importante si care nu mai au nimic de demonstrat. Trebuie respectati si, intr-o lume normala, ar trebui sa-si poata realiza proiectele fără greutăți inutile.
Planuri pentru 2022
Incerc sa ma montez pentru un nou lung metraj si sa visez la noi idei.
