[Povesti de fotografi] Laurentiu Pavel: Ce e succesul in fotografia de natura in afara de ceva premii si aplauze? Mai degrabă un loc aparte in sufletul privitorului

Conduceam și priveam in stanga și-n dreapta, căutand. Nu, nu este o poveste dintr-o zi obisnuita, din trafic. Era un drum de-a lui Laurentiu Pavel in afara orasului, in cautarea unui subiect de fotografiat. Nimic la orizont, pana cand i-a atras atentia un camp cu flori galbene, foarte inalte. Dar cum viata iti ofera uneori mai mult decat astepti sa primesti, chiar atunci a trecut un stol de pasari pe deasupra. Laurentiu a fost fotograful potrivit, la locul potrivit.

"Zbor catre nicaieri" ramane una dintre fotografiile lui preferate, iar numele ales de el, ramane un nume bun pentru zilele noastre obisnuite. Pana la urma, cu totii mergem, conducem, privind in stanga si-n dreapta, cautand ceva anume. Abia cand gasim sau ne gaseste, putem spune ca am avut o zi buna.

Veti gasi in interviul de mai jos expresii precum “pe apa, ușor, rătăcea o frunză” sau “unduirile apei, vantul bland”. Nicio grija, Laurentiu se exprima la fel cum fotografiaza. Inefabil.

Pasiunea pentru fotografie

Descoperirea nu s-a intâmplat deodată. A fost un proces lent si indelungat, cu apariții discrete si încercări de moment. În schimb, fascinația către lumină, forme, culori o aveam. Era prezentă. Îmi trebuia cumva un mod de a o traduce, de a o transpune în concretul artistic.

În timp, viața mi-a așternut adeseori ocazii diverse - ieșiri în natură, drumuri multe, peisaje acaparante, iar imaginația, se pare, nu a întârziat sa-și joace rolul. La început am încercat tot felul de cadre, așa cum credeam că e mai bine în acele momente. Evident, multe erau greșite, nesemnificative - orice călătorie în fotografie îsi are acest destin. Timpul, răbdarea, perseverența, simțirea, dorința, experiențele vieții, toate acestea reușesc în cele din urmă sa ne contureze o direcție, un oarecare sens in fotografie.

Ce-i drept, nu e simplu. Se întamplă această transformare artistică vreodată? Nu vom ști niciodată sigur. Timpul, se pare, le așterne cumva. Descoperirea aceasta consider că ar trebui sa fie în permanență și nu să fie doar un moment al vieții. Odată disparută această pasiune, contextul nu ne mai apartine. Călătoria, din păcăte, cam ia sfârșit. 

Primul tău aparat foto

Absolut întâmplator și contextual a fost un canon point-and-shoot. L-am utilizat ocazional pentru tot felul de situatii. Din curiozitate cred ca am inceput primele cadre, apoi interesul a început să capete contur. Eram mai atent la detalii, la situații, dar totul la nivel de amator. Imaginile începuseră să capete viată ceva mai târziu, dar erau înca departe de ceea ce ar fi trebuit să fie.

Uitându-mă înapoi, mi se par toate mici copilarii fotografice. Evident, orice proces în viață implică un inceput, o joacă copilarească, dar care, in timp, se dovedește util in a pune bazele unei existente ulterioare mai pretentioase. Transformarea de la nimic la ceva in fotografie, ca in oricare alt domeniu artistic, se petrece în pași mici si discreti, variind, desigur, de la persoană la persoană.

Probabil că are de-a face foarte mult cu personalitatea, cu ambitiile lăuntrice, cu căutările, cu întamplările vietii, cu așteptările, cu truda fiecăruia. Simt ca m-am schimbat, ca am evoluat? Da. Nu pot nega acest lucru. Prefer acum liniile simple, cadrele aluzive, liniștea, contrastele, luminile blande si zăbovirea intru visare. Drumul încă nu e încheiat.

Cu ceva pasiune si căutare cred ca mai putem găsi ceva nou. Pe de altă parte, la fel de posibil este ca aceasta flacară să se stingă la un moment dat. E în firescul creatiei.

Tehnica fotografiei. Mentori

Cumva am încercat să citesc și sa mă documentez din cărti, de pe net, de la prieteni. De-a lungul timpului am căutat informatii utile prin revistele foto, foarte multe materiale pe net, apoi informatii tehnice furnizate de diverși fotografi la cate o imagine expusă pe net.

Am tot experimentat setările pentru a vedea rezultatul final si pentru a intelege cat de cat fotografia măcar din punct de vedere tehnic. In ziua de azi fluxul de imagini este imens. Este imposibil aproape sa mai vezi ceva nevăzut. Astfel, subconștientul nostru acumulează, învată în tăcere si răspunde din cand în cand printr-o proprie creatie. Cam așa cred că functionează totul. Evident, se adaugă la fiecare imagine o fărama - sau mai mult chiar - din propria noastra creatie, inventivitate.

Mentori nu pot spune ca am avut. Am avut și am prieteni fotografi de la care am învătat și învăt. In realitate cred ca suntem trepte de invatare unii pentru altii. Apoi, propria inspiratie așterne tusa finală.

Primii bani ca fotograf

Din păcate, din fotografia de natură nu prea se caștigă bani. La noi e o simpla pasiune si cam atat. Există, totuși, cativa fotografi care reusesc sa castige, dar asta mai degrabă prin intermediul workshop-urilor foto.

Așteptările oamenilor care merg la workshop-uri au crescut foarte mult in ultima vreme, iar cei care le organizează trebuie sa aibă, intr-adevăr, niște portofolii solide. O cale care ar putea sa atragă doritorii de frumos ar fi comercializarea de printuri - astfel, oamenii ar avea sentimentul apropierii de imagine, chiar de atingere a acesteia.

Unii cauta frumosul in imagini și-l gasesc in banal. Altii il gasesc in compozitii sofisticate si complexe. Aici cred că apare intr-o formă sau alta negocierea intre "client" și fotograf. Clientul știe ce caută, fotograful știe că poate oferi.

Tip de fotografii. Stilul tău

Aș zice ca mă situez in zona fotografiei de natură, apoi cu ușoare evadări in zona abstractă. Mergand destul de des pe munte, pe la inceput, evident, imaginile erau din zona montană, Ulterior, am ajuns treptat sa abordez cumva si alte subiecte - ele insele abstracte, intr-o modalitate ceva mai abstractă.

Pădurea, copacii, gheata, rocile, apa reprezintă subiecte destul de des intalnite in imaginile mele. In functie de vreme, de lumină, de anotimp abordările pot da rezultate foarte interesante, surprinzătoare, diferite.

Mă simt atras in continuare de fotografia de munte, dar in aceeași măsura imi place și cea abstractă. Am avut in cateva randuri oarecare incercari in zona fotografiei de portret, dar cam atat. Initial o simplă incercare, pe viitor e posibil să mai prinda viată.

Stilul nu prea aș fi in masură să-l definesc exact. Intr-o manieră mai simplistă ar fi sa zic abstract-peisajistic. Imi plac liniile simple, definitorii, linii ce reușesc sa provoace privirea și să lase imaginatia liberă. 

Inspirația

Sunt foarte multi fotografi pe care ii urmaresc și ale caror imagini le admir. Atat de la noi, dar mai ales din afară. Internetul este foarte generos și ne permite sa le cunoastem lucrările. Dupa cum am mentionat si mai devreme, este foarte dificil sa vezi ceva absolut nou in zona fotografiei de peisaj, natura, abstract, dar aș spune că mereu e cate ceva de invătat.

Tocmai pentru simplu fapt ca suntem bombardati zi de zi cu foarte, foarte multe imagini bune, asta face cumva sa ne formeze asteptarile, pretentiile și liniile calauzitoare in viitoarele noastre creatii. Dar să nu ne inchipuim ca a privi o sumedenie de imagini ne va asigura un succes cat de cat in produsul final.

Aici intervine ceea ce mă inspira - o stare contextuală, o trăire din trecut, o bucurie sau o tristete de moment, o lumină aparte, un contrast, o clipă simplă si liniștită. Inspiratia nu se intamplă mereu - trebuie să o aștepti, să intelegi că nu mereu e cu tine, iar cand e, să fii cu ea.

Ce te-a învățat fotografia

Fiind prezent destul de des in mijlocul naturii, fotografia m-a invătat ca sunt multe clipe frumoase pe care le pierdem din cauza grabei si a neputintei noastre. Fotografia reuseste intr-o oarecare măsura să opreasca totul, ca timp si trăire, intr-o imagine. Atunci te consideri momentan fericit si impăcat cat de cat cu totul.

Fotografia te invată sa fii atent la detalii, la forme pe care altfel le-ai omite, la linii interesante, la contraste intrigante, la lumini care altă dată treceau si atat.

Perceptia despre oameni, despre societate nu mi-a format-o fotografia, ci viata insăsi. Fotografia doar a creat si creeaza noi legaturi umane. Restul tine de noi. Fotografia mi-a conturat treptat si sigur perceptia despre natură, despre ceea ce ne inconjoară. Mi-a accentuat linistea pe care o simt atunci cand sunt aproape de natură, un univers de care noi, ca fiinte, depindem existential si afectiv.

Ce ar spune aparatul tău foto despre tine

Curioasă si amuzantă intrebare. Nu m-am gandit pană acum și nici nu am avut vreo "discutie" in acest sens. Cred ca e și el plăcut impresionat de ce a văzut și de cadrele pe care le-a creat. L-am pus la treabă

și nu cred că a regretat vreo clipa experientele prin care a trecut. Are un senzor pe care s-au așternut de atatea ori natura, frumosul, ineditul artistic.

Fotografii preferate

Este o imagine realizată toamna, deși e alb-negru. Plecasem la plimbare prin parc, pe marginea lacului, fără prea multe așteptari fotografice. Fiind toamnă, erau deja foarte multe frunze picate peste tot pe unde paseai. Unele, purtate de vant, iși găseau liniștea pe suprafata lacului.

Unduirile apei deveniseră interesante in anumite momente, cand vantul era mai bland, iar cerul pe alocuri iși deschidea ferestrele - nori albi bătuti de vant lăsau lumina să treacă. Incep și incadrez tot felul de momente ale oglindirii cerului in apa ușor vălurita... Pe apa, ușor, rătăcea o frunză - "Toamna mea".

Povestea incepe aici cu vreo 2 zile inainte, cand pornisem la drum pentru a-mi ajuta un prieten in demersul lui de a parcurge creasta Făgărașului. După cateva drumuri cu masinile pe drumuri pline de praf, ne-am reunit undeva la baza muntelui, in parcarea unei pensiuni unde avea sa-si tragă sufletul.

Era o vreme frumoasă, plină de soare, multă veselie și lume in zonă. Evident, după incheierea traseului tot povesteam despre aventura lui. La un moment dat, observ starea in care se aflau geamurile mașinii lui, pline, pline de urme de praf, iar undeva acolo pe geam zăcea o forma mică de fluture - așa gandisem eu ca e cand am realizat imaginea. De fapt, era o mică formă de libelulă lipita pe geam de baiatul lui. Asa a aparut in cele din urma "Viata unui fluture".

O imagine absolut surprinzătoare si pentru mine. O situatie asemănătoare nu mai intalnisem niciodată. Ieșisem in afara orasului doar pentru vreo 2 ore, cu speranta că voi găsi un subiect de fotografiat. Conduceam și priveam in stanga și-n dreapta, căutand. Vad deodată un camp de flori galbene si foarte inalte. Aici apare situatia inedită, aceea că florile erau incredibil de inalte. Nu mai vazusem așa ceva. Este ceea ce m-a ajutat foarte mult in realizarea incadrării.

Incercam să folosesc florile galbene ca blur pentru un posibil subiect principal. Incă nu știam ce va fi. Deodată, un stol de păsări iși făcu aparitia. Nu a durat foarte mult. Am avut pur si simplu norocul să am inspiratia de a trage cadrul așa cum intuisem. Era un zbor către undeva, dar eu i-am spus "Zbor catre nicaieri". Păreau a se fi oprit in acel blur galben.

Relatia dintre fotograf și public

O văd ca fiind una destul de simplă și pe care trebuie sa o intretii in continuu. Publicul in mare măsura e cel virtual. Aproprierea se intamplă in timp și in diferite faze de formare. Îi caștigi admiratia, respectul, interesul doar prin imagini bune și pe alocuri prin propria-ti imagine, fie ca asta inseamnă interviuri sau ganduri așternute.

Drumul acesta este destul de lung cam in orice tip de fotografie. Nu se intamplă imediat, iar daca se intamplă, poate disparea ușor. Ce contează cel mai mult este să fii prezent mereu, nu neaparat des, cu realizări artistice interesante. Să fii acolo și să ti se simta prezenta prin ceea ce creezi.

Astfel, vei rămane in sufletul publicului. Ce-i drept, chiar și asa, e destul de usor să te pierzi in imensul univers creational al online-ului. Suntem născuti și formati deja intr-o lume a consumerismului, chiar si artistic, incat e usor să nu mai fii la un moment dat in atentia colectiva.

Publicul a devenit foarte pretentios. Te simte interesant doar daca aparitiile tale ca fotograf, și de ce nu, ca om, îl fac sa tresară, să se opreasca un pic și sa te admire.

Ghidul personal de etică

Se spune că a fi corect in fotografie inseamnă să redai realitatea, indiferent de ramura fotografiei. În mare, evident. Să nu modifici considerabil ceea ce tu ai vazut si ai suprins pe cameră. Dar consider in acelasi timp că fiecare este liber sa aleagă ce anume dorește să redea printr-o imagine.

Dacă te duci in zona fictivului, libertatea este infinită. Aici nu știu daca mai poti vorbi de corectitudinea redarii. Pur și simplu zbori și atat. Creezi fără limite. Vorbim aici in principal de genurile "Creative edit", "Conceptual", "Mood", "Fine art nude", "Abstract", "Still life".

Odată ce trecem in zona fotografiei de natură, de peisaj, documentară sau de stradă, lucrurile devin o idee mai stricte, să zicem. Acea libertate de creatie există, dar doar la momentul declansării. Ceea ce in alte stiluri e permis in procesare, in genul acesta ești destul de limitat.

Poti doar, prin cateva manevre, să mai retușezi pe alocuri pentru a obtine o imagine estetică. În aceste tipuri de fotografie, chiar publicul e cel care se așteaptă să vadă ceva aproape de realitate. Se pare ca e precum o declaratie in sine, de oglindire a realitătii.

Trenduri

Nu aș putea spune că există un termen anume pentru trendurile din fotografia de natură. Există doar tendinte, orientări, preferinte, abordări - toate acestea la un nivel foarte bun pot reprezenta orientarea sănătoasă in fotografia de natură.

În alte genuri de fotografie e foarte important sa urmaresti trendurile relevante ale momentului pentru a fi la randu-ti relevant pentru public, pentru clientii cu care lucrezi si care iti rasplatesc munca. Aici transformarile sunt diverse si mult mai dese. Ideile noi, trucurile fotografice, procedeele neobisnuite iti pot asigura succesul mult dorit, succes care depinde atat de mult din punct de vedere material chiar de client.

In fotografia de natură ceea ce urmăresc si apreciez sunt ineditul si artisticul. Aceste două caracteristici iti asigura nu neaparat succesul - caci, ce e succesul in fotografia de natura in afara de ceva premii si aplauze?!, ci mai degrabă un loc aparte in sufletul privitorului, al omului care te urmăreste de ceva vreme, te analizează si, dacă e cazul, te apreciază.

Există tendinte diverse atat in zona facilului fotografic, cat si in cea mai complexă, mai sensibilă, mai contemplativă. Societatea s-a schimbat si se schimbă considerabil pe mai multe planuri, inclusiv in zona artisticului. Multitudinea mediilor online de exprimare a conceput trenduri banale, frivole, dar si unele cu asteptari artistice enorme, in fata cărora artistul fotograf nu are decat o șansă, aceea de a crea imagini din ce in ce mai deosebite.