[Acasă, în corp] Ina Curic: Lacrimi, durere, transformare, integrare, limite, provocari, alternative - de ce nu am vorbi si despre astea cu la fel de multa naturalete?

[Acasă, în corp] Ina Curic: Lacrimi, durere, transformare, integrare, limite, provocari, alternative - de ce nu am vorbi si despre astea cu la fel de multa naturalete?

În 2008, pe când lucra pe empowerment pentru femei în Republica Dominicană, Ina Curic a luat contact cu zona de spiritualitatea feminină despre care nu auzise foarte multe până atunci. S-a gândit să aducă acasă, în România, cermenoniile de Lună descoperite acolo. Așa a început călătoria Sori Cu Luna, agenda pe care Ina a creat-o pentru prima dată în 2020. Inițiativei ei s-au alăturat multe alte artiste și a fost primită cu multă considerație de comunitatea care s-a strâns pe un grup de Facebook și care s-a transformat într-un spațiu safe de dezbătut subiecte tabu. Ina a fost întotdeauna atrasă să înțeleagă cum este percepută femeia în societate, așa că a urmat Sociologia și a avut parte de multe descoperiri pe care le dă mai departe prin ateliere educative și programe de formare.

Nu cred in branding care arata doar stralucirea si aparenta perfectiune. Eu merg pe intuitiv, pe adevar trait, prezent. Toti vrem - si e considerat dezirabil sa aratam mai mult fata solara, cat de bine ne merge, ce frumosi, ce fericiti parem. Dar tocmai pentru ca lucrez cu Luna, si cu tot ce simbolizeaza ea, la nivel de emotie, subconstient, relatie cu femininul, cred ca e important sa traiesc si sa arat autenticitatea procesului meu de viata care integreaza ceea ce predic.

Ina crede în autenticitate și naturalețe, de asta se simte datoare să vorbească despre viață fix așa cum este ea: cu bucurii și revelații, dar și lacrimi, durere, transformare, limite și provocări. Asta pentru că a trecut, la rândul ei, prin toate fazele de respingere a propriului corp. O surprinde lipsa unor astfel de dialoguri în media și simte că e important să vorbească despre experiența ei și să încurajeze și alte femei să facă la fel. Să își accepte, asume și, într-un final, să își rescrie istoria personală. Ina ne-a părtășit mai multe din experiența ei personală și profesională vastă, ne-a povestit despre modelele pe care le preluăm inconștient și cum a ajuns unde este astăzi.

 

Background personal&profesional

Am inceput să cercetez subiecte legate de problema filozofica si sociologica a "femeii in societate", echitate de gen, imagine corporală, relatii intre sexe si rolul femeilor in 1999, studenta la Sociologie fiind.

M-a pasionat foarte mult subiectul. Cred ca fiecare fata si femeie are o experienta intima a ce inseamnă discriminare si chiar opresiune sociala, diferente si steoreotipuri dintre barbati si femei, plus standarde diferite care se aplica in multe domenii.

Eu activam pe atunci cu Cercetasii Romaniei, o organizatie educativa in care lucram pe programe pentru adolescenti, cream cadre simbolice de activitate, formam adulti pentru a lucra cu copii in programe educative in care faceam co-educatie - pentru ambele sexe- inclusiv după valori de echitate sociala intre sexe.

In 2001 am descoperit nou infintatul atunci Institut Român pentru Pace la Cluj, unde am putut duce studiile si activismul de gen (pentru echitate femei barbati) intr-o imagine mai larga: cea a construirii păcii, la toate nivelurile, incepand din interior, apoi in relatiile cele mai apropiate si comunitate inainte de a ne raporta si la nivelul international. Am avut sansa sa sa studiez si sa lucrez apoi pe teren cu pioneri din acest domeniu relativ nou si fascinant al construirii păcii.

Ca viziune, asta e ceea ce informeaza practica mea profesionista si de viata. Intre 2002 si 2005 am inceput să facilitez in Romania ateliere educative si programe de formare pentru tineri si adulti specific pe teme care tin de egalitate si echitate si gen si preventia violentei de gen.

Am lucrat apoi international in diverse zone post-razboi de la Irak, Burundi, Republica Dominicana si Sudan - până la reintoarcerea in Romania in 2011. Am invatat mult in aceste contexte multiculturale, firul rosu ramanand pacea, puterea feminină si relatiile parteneriale intre femei si bărbati.

 

Povestea agendei Sori Cu Luna

In 2008, când lucram cu o Agentie a Natiunilor Unite pe cercetare, formare si dezvoltare de capacităti pentru femei (empowerment) in Republica Dominicana, am descoperit curentul oarecum subteran in social, al lucrului pe spiritualitate feminină. Un discurs diferit de feminismul militant din plan social care aducea emotionalul si spiritualul in ecuatie. Si care de fapt nu excludea vreun aspect, ci punea impreuna lucrul necesar la toate aceste nivele.

Acolo am descoperit ceremoniile de Luna in care sărbătoream Aspectul Divin Feminin, pe care mi-am spus că ar fi minunat să le aduc acasă in Ro. Asta s-a potrivit de minune cu abordarea mea integratoare de formare si viziune educativa, care aduce impreuna ratiunea, emotia si corpul, lucrul pe plan social, dar si emotional si spiritual, personal. Cred in continuare ca e despre a gandi critic si constructiv pentru a crea mai multa bunastare si armonie interioara, in relatille noastre si in lume. Actionezi local, chiar intra-personal, cu o viziune globală.

A lucra impreuna, constructiv, fiecare responsabil de propria ograda, pentru a crea ceea ce ne dorim in viata personala si in lume - aici e o cheie mare pentru mine.

Viziunea Sori cu Luna ca platforma de parteneriat dinspre interior in afara s-a copt in timp ce am lucrat personal cu Luna de atunci. Prima Agenda Luna Lila in 2020 a spart gheata acestui lucru creativ doar personal pana atunci si a adus un instrument concret de echilibrare a actiunii cu reflectia, logica imbinării/uniunii dintre aspectele masculine si feminine in fiecare dintre noi, cu efecte asupra lucrului, relatiilor, gandirii, modului in care ne planificam si traim vietile.

Tranzitul Lunii pus pe calendarul solar folosit standard a adus gandirea ciclica pentru echilibrat logica liniara, de la natura, la corp de femeie, la structurare a vietii si muncii in plan social.

 

Procesul tău de acceptare a ta, a propriului corp

In pubertate si adolescenta am trecut prin toate fazele de respingere, desigur. Era la moda si inca mai este, din pacate, ciopartirea corpului de femeie in zeci de fragmente, unul mai indezirabil si neaaceptabil decat altul.

De aceea, ca activista in educatie mi s -a potrivit ca o manusa sa spun NU, aceste standarde sunt ireale, nesanatoase, distructive pe termen lung.

 

Relația ta cu social media

Nu cred in branding care arata doar stralucirea si aparenta perfectiune. Eu merg pe intuitiv, pe adevar trait, prezent.

Toti vrem - si e considerat dezirabil sa aratam mai mult fata solara, cat de bine ne merge, ce frumosi, ce fericiti parem. Dar tocmai pentru ca lucrez cu Luna, si cu tot ce simbolizeaza ea, la nivel de emotie, subconstient, relatie cu femininul, cred ca e important sa traiesc si sa arat autenticitatea procesului meu de viata care integreaza ceea ce predic.

Lacrimi, durere, transformare, integrare, limite, provocari, alternative - de ce nu am vorbi si despre astea cu la fel de multa naturalete?

 

Cea mai importantă lecție din călătoria de self-acceptance și self-discovery

Sa ma accept, inteleg profund si inevitabil imbratisez si iubesc toate aspectele mele. Toate vocile, personajele interioare, zâna si vrăjitoarea daca e să ne raportam si la arhetipuri feminine.

Eu stiu ce a parcurs Ina in viata si experienta care a adus-o la acest nivel, de atitudine, comportament de exemplu. Si pot sa o inteleg si cand as fi dorit, cu constiinta veche, altceva, mai bun, mai stralucitor pentru ea sa manifeste.

Am invatat, am lasat sa se aseze mai bine zis, aceasta acceptare profunda a unde sunt in fiecare moment ca fiind bun, grozav de imperfect, ce trebuie si poate sa fie in acel moment.

Ce eliberare!

 

De vorbă cu tine de la 14 ani

Live and let live. Dupa 14 ani m-am eliberat putin din contextul problematic de acasa in lume si am dat drumul aripilor, viziunii ca e posibil sa lucram si sa cream altceva, mai multa armonie. In noi si in lume.

 

Despre zilele cu 50% capacitate

Da, am zile in care simt capacitatea mea la 50% si mai putin si ma simt treaza in corp si minte la 5 dupa amiaza.

Relaxarea intentionata, scoaterea de sub presiunea lui A face, a listei oprimante de facut functioneaza pentru mine. Si merg la apa, la spa. Locul meu de relaxare preferat pe pamant.

 

Proveniența normalizării a asprimii față de propriul corp

Modele incosntiente preluate de la mama, si alte persoane semnificative de sex feminin din familie si anturaj. Mi se pare paradoxal ca asprimea asta nu e predata efectiv, e preluat subtil si astfel mult mai puternica.

A arata iubirea cu critica fata de ceilalti si fata de propriul corp, a vrea mereu sa fii in alta parte, este o reteta de nefericire pe termen lung.

Critica nu este iubire. Punct. Critica arata in primul rand neiubirea de sine. Si daca nu am fost invatati/e sa ne iubim, ei bine, poate de asta suntem aici.

Sa ne acceptam si iubim exact asa cum suntem, cum se exprima lumina divina prin noi,fiecare. Cine esti tu, in mintea mica, egoica, sa judeci ceea ce ai primit ca inzestrare?

 

Cum ai ajuns să vorbești pe social media despre spiritualitate feminina

Nu-mi vine sa cred uneori ca inca avem o provocare atat de majora in educatia timpurie si educatia continua a adultilor pe temele astea.

Dar pot sa vad si evolutia si cat de mult s-a lucrat si evoluat pe temele astea in ultimele decenii. Si atunci vad ca am si eu, si imi asum, o responsabiliatte de a contribui. In acelasi timp in care imi traiesc viata si mesajul.

 

Generațiile tinere și ideea de frumusețe

Doresc sa ma reintorc la a cerceta si lucra cu tinere femei pe tema asta. Dupa 10 ani de maternitate si focus pe alte proiecte de comunitate, nu am o perceptie globala informata despre cum a evoluat aceasta raportare la frumusete in randul generatiilor tinere.

Tipare distructive si standarde restrictive sunt in continuare.

Impresia mea, ca educatoare, este ca e totusi nevoie in continuare de interventie si lucru calitativ aici.

Ca femeile sa-si rescrie povestile vechi de neapreciere fata de sine. Ca fetele sa creasca cu mult mai multa incredere in ele insele, sa-si cunoasca si asume corpul Pe ciclicitatea feminina de exemplu, un subiect care acum 20 de ani lipsea complet din tot ce tine de curricula dezvoltare /imagine de sine/leadership femininin.

 

Cum abordezi subiectul in postarile tale

Nu am o strategie pentru social media. Sunt destul de genuina, spontana si ne-profesionista aici, si asta inseamna viu pentru mine.

Nu am branding personal si de comunitate pentru cele trei initiative majore are mele (Sori cu Luna, Scoala in Padure si Imagine Creatively- platforma mea de povesti pentru pace).

Activez in primul rand intr-o comunitate online pe grupul privat Sori cu Luna pentru femei, unde discutam mult pe teme legate de feminitate, menstruatie, echilibru si parteneriat masculine-feminin, practici feminine, lucru cu Luna.

Calitatea interactiunilor si a schimburilor in aceasta comunitate a crescut enorm in ultimii 2 ani, de la infiintare. Avem discutii si schimburi foarte foarte personale si pe teme tabuu care ma uimesc uneori. Sunt recunoscatoare tuturor femeilor care contribuie acolo.

 

Ce crezi ca ar ajuta in Romania pentru o relatie sanatoasa om-corp

Mesaje pozitive, educatie. Modele autentice. De toate felurile, marimile, culorile, formele.

Realitatea e foarte, foarte diversa.

 

Ideea de frumusețe când vorbim de femei versus barbati

Observ ca si barbatii au inceput sa fie supusi si sa sufere pentru standarde de frumusete care inainte erau aplicate doar femeilor.

Chelia, burta, parul de pe picioare, forma nasului sau a ochilor.

Barbati care se epileaza, machiaza, vopsesc parul grizonat, care apeleaza la chirurgie estetica. E si business aici. Si marketing. Si presiune sociala.

Mi se pare trist. La fel de trist ca in cazul femeilor care aleg sa puna pret pe imagine fizica si forme care oricum nu sunt durabile in timp, care au consecinte pentru sanatate pe termen lung.

 

Ce lucruri faci inca pentru ”frumusete” la presiunea sociala

Buna intrebare!

Sa fiu onesta cu asta, inca ma epilez pe picioare. E adevarat mai rar, atat vara, cat si iarna, dar clar am interiorizat sentimentul de piele fina ca fiind mai dezirabila.

Nu e presiune sociala per se, ci rezultatul interiorizarii. O forma de colonizare mentala pe care nu am reusit inca sa o transform.

Si sunt relaxata cu asta, si cand aleg sa o fac si cand nu aleg.

Cred ca este si asta un subiect bun de discutie, de relativizat adevarul personal, de pus semne de intrebare si deschis alte perspective. Ca in cazul oricarui alt subiect in care avem multe perspective si puncte de vedere de adus impreuna.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Companii

Campanii

Oameni

Subiecte

Sectiune



Branded


Related