[Viata de freelancer] Daniela Donici: Atunci când faci creație ai nevoie să fii plin pe dinăuntru, să fii bine cu tine, în ultimul an la agenție eu nu mai aveam de unde să scot

Undeva la începutul lui 2013, Daniela Donici începea să facă social media într-o agenție în care abia aterizase. Îi plăcea că în misiunea ei de a aduce brandurile în online, devotate până atunci televizorului, avea mult spațiu să experimenteze. La început, totul era ca un joc de a face brandul cunoscut de parcă e cu adevărat un prieten. Nu era loc pentru a fi prea comercial.

După 8 ani de lucru intens la campanii, viziuni originale și lecții învățate, Daniela a plecat din agenție fără vreo destinație. Știa doar că are nevoie de odihnă, iar într-o perioadă de incertitudine în care toată lumea căuta stabilitate, ea a ales necunoscutul. Așa a ajuns la freelancing, iar experiența din agenție a ajutat-o să se adapteze lucrului pe cont propriu.

A fost foarte greu. Emoțional. Agenția a fost un loc din care am pornit, în care am trăit multe momente de echipă, momente personale. Cred că am copt un an plecarea, nu puteam să-mi recunosc că e timpul. Dar a venit pandemia și când oamenii căutau stabilitate emoțională și financiară, eu m-am avântat în acest roller coaster.

După un an de încercări grele și schimbări majore, Daniela vrea ca 2022 să fie anul celor mai tari proiecte, al colaborărilor atât în România, cât și în Moldova și al experiențelor personale. Am povestit pe îndelete despre tot parcursul ei în publicitate, tranziția la freelancing și modul de abordare al campaniilor în rândurile de mai jos.

Începutul în publicitate

În publicitate am ajuns din plictiseală. Eram anul întâi la facultate, Științe ale Comunicării, venisem după patru ani de colegiu, unde am făcut Turism și am avut marele noroc să am un an liber după Bac. Mi-a plăcut mereu să scriu și din acest motiv am ales comunicarea, plus că era o facultate despre care începuse să se vorbească de bine prin cercurile în care eram. Dar la facultate era plictisitor de moarte, trebuia să scriu teorie despre comunicare și să fac comunicate de presă în fiecare an. Stăteam cu cărți și căști în ultimele bănci, de obicei. Așa am ajuns și la primul job, de PR la o școală de arte. La scurt timp am fost invitată de viitorul meu mentor și șef, într-o agenție de publicitate care își începuse activitatea de foarte puțin timp. Era începutul lui 2013.

Am început să fac social media, pentru că eram pe rețele ca peștele în apă și pentru că îmi plăcea să scriu. Era perioada când nimeni nu vorbea despre drepturi de autor în online, se preluau poze într-o veselie, era foarte multă libertate și loc pentru experiment. Convingeam branduri reticente să vină în online, pe atunci TV-ul era ceea ce se numea „publicitate”, online-ul era un loc unde „tinerii se joacă”. Am învățat din mers, urmăream ce se face în afara țării. Chiar era un joc. Un fel de revoluționare, pe care o făceam împreună cu alte agenții de pe piață. Cred că a fost cea mai fun perioadă.

Mai târziu am dezvoltat echipa de Social Media în cadrul agenției, am mentorat și gestionat echipa, a fost greu. Trebuia să predau ceva ce era intuitiv, fără teorie. Am gestionat campanii naționale, ale brandurilor mari, cu responsabilitate enormă.

La un moment dat am înțeles că am oferit și primit tot ce se putea și am decis să mă reprofilez. Am devenit Director Creativ în agenție. Contextul s-a schimbat. Și din nou, am început să învăț din mers. Curiozitatea m-a ghidat mereu. Așa am creat campanii, concepte creative, strategii, spoturi etc. Până când a venit pandemia și oboseala împreună cu ea.

Am decis să iau o pauză și am plecat din agenție - nicăieri. A fost o perioadă grea în care am stat cu mine, cu evenimente puternice din viața mea. După care am început să fiu contactată de oameni din domeniu, care mă știau drept un specialist bun și mă întrebau ce mai fac. Așa am început să colaborăm și mi-a plăcut. Și pentru că după plecarea din agenție am decis să nu mă angajez nicăieri, mi-am atribuit statutul de freelancer.

Fără temerei

Nu pot să zic că am avut temeri atunci când am început, era mai multă curiozitate să „apăs pe butoane” și să văd ce efect are. Pentru mine era un joc, în care am învățat și inventat în același timp. Vedeam campanii sau strategii de comunicare în extern, încercam să le adaptez acasă, nu mergeau, analizam, transformam, inventam și lucrurile se porneau.

Contactul cu audiența m-a ajutat cel mai mult să învăț. Feedback-ul imediat, de orice natură ar fi fost el.

De vorbă cu tine de acum 8 ani, la început de drum

Keep going, nu pune la îndoială intuiția și talentul tău. Apără-ți ideile, luptă pentru ele.

Și mi-ar fi plăcut să cer ajutor mai des, ca să dorm mai multe nopți, să mă odihnesc în mai multe concedii și să nu fac singură toată munca.

Amintiri din primele campanii

Pentru mine fiecare campanie și fiecare brand a fost câte un capitol din care am învățat. Am învățat atât despre industrie, cât și despre mine. Pentru că mergeam acolo în subconștientul și conștientul colectiv și scoteam emoții, gânduri comune, cu care să se identifice oamenii din audiența țintă. Eu încarc ADN-ul brandului în mine și îmi schimb vocea în a sa.

Îmi amintesc cum filmam rețete video locale și îmi aminteam de mesele de sărbătoare din familia mea, de la rude și transmiteam amintirile în video-uri care luau sute de mii de vizualizări.

Schimbările din comunicare

Când am început să fac comunicare digitală, totul părea a fi un joc, era tare interesant. La început nu puteai fi prea comercial, fiindcă riscai să pari penibil. Era un joc de a face cunoscut brandul și valorile sale într-un mod creativ, de parcă ar fi un prieten, un om real, nu o pagină.

Exista și o competiție între oamenii din spatele brandurilor: care și cum reacționează la diferite zile internaționale, sărbători, newsjacking events, etc., așa ca să ajungă în presă, care scria despre cât de creative sunt brandurile.

Ulterior a început epoca comercialului direct și nemilos, în care tot mai multe branduri au început să pună sclipici pe oferte, reviste promoționale, reduceri, reduceri, preț!!!!1 Cred că aici a înflorit și era comerțului online, împreună cu advertisingul agresiv. Odată cu comercialul au apărut influencerii, care uneori promovau brandurile creativ, dar de cele mai multe ori - direct, nemilos și uniform.

Perioada pandemică a adus cu sine reduceri de bugete în publicitate, care s-au simțit peste tot. Așa a început investiția în conținut mai ieftin, în soluții de marketing orientate spre produs, spre preț, mai puțin spre povești. Și poate că e mai bine așa, pentru că uneori trebuie să faci o pauză și să privești la ce ai făcut până acum și încotro mergi.

Storytelling, onestitate, valori - acestea sunt direcțiile în care merge creația în publicitate. Vor rezista doar brandurile care vor investi în aceste direcții. Vremurile în care trăim ne fac mult mai sensibili în fața neadevărului și dăm skip cu ușurință la butaforie.

Campanii dragi

O campanie bună este o poveste spusă la timpul ei. Cele mai dragi campanii la care am lucrat în agenție au fost pentru „Zahăr Domnița”. Inclusiv lansarea unei aplicații pentru mămicile care gătesc și copiii lor - „Povești Dulci” și crearea de povești contemporane pentru acest brand, inventarea de jocuri, filmarea de rețete, construirea unei comunități online, etc.

Ca freelancer, cea mai recentă campanie la care am lucrat, a fost pentru Moldova Travel - „Moldova, your Christmas home”, în care am reprodus sufletul Crăciunului din Moldova, de acasă, fără Santa și Wham. Am produs o serie de trei spoturi-rețete cu atmosferă autentică, cu non-actori - o familie adevărată la ea acasă, în pensiune. De asemenea am făcut și ilustrații care au ajuns carduri poștale expediate în toată lumea.

Sarmale: 

Cornulețe cu vișină: 

Mămăligă cu friptură și colindătorii 

O altă campanie, la fel de dragă, a fost tot pentru Moldova Travel, prima campanie realizată în perioada pandemică pentru turismul receptor. Turismul a avut de suferit enorm de mult în perioada pandemică, pornind de aici, a trebuit să-mi asum conceptul unei campanii plină de provocări și responsabilitate. Am filmat în locații adevărate cu oameni care erau chiar gazdele - angajați sau proprietari ai acelor spații. A ieșit o campanie despre ospitalitate susținută în primul rând de localnici, dar și de diasporă, vecini și turiști care au dus dorul Moldovei.

Be our guest, again:

Ce te-a învățat publicitatea

Personalul și profesionalul s-au amestecat, au fost perioade foarte pline, în care am învățat, m-am dedicat, am creat. Au fost perioade de stagnare, în care o zi nu se deosebea de alta. Am făcut cunoștință cu ele. Acum le recunosc și accept.

Intenția e cea mai importantă atunci când pornesc la drum cu un proiect, să-mi formulez pentru mine ce vreau să primesc, ce vreau să ofer.

Am învățat să pun întrebări simple, să intru în detalii, să întreb chiar dacă primesc rezistență ca și răspuns (skillsuri foarte utile mai ales în etapele de briefing sau de mentorat pe care le-am avut).

Pentru mine e clar că munca mea e parte din mine și nu voi alege proiecte care-mi fac rău, chiar dacă bugetul este foarte mare. Din acest motiv am refuzat să fac campanii politice și să colaborez cu branduri cu care nu am rezonat.

Am învățat să spun NU - valoros atât pe plan profesional, dar și personal.

Trecerea de la agentie la freelancing

A fost foarte greu. Emoțional. Agenția a fost un loc din care am pornit, în care am trăit multe momente de echipă, momente personale. Cred că am copt un an plecarea, nu puteam să-mi recunosc că e timpul. Dar a venit pandemia și când oamenii căutau stabilitate emoțională și financiară, eu m-am avântat în acest roller coaster.

Aveam nevoie să fiu pe cont propriu, să fac o pauză, să văd dacă îmi mai place ceea ce fac. Și mă bucur foarte mult că m-am avântat. Așa, fără destinație pe bilet. Atunci când faci creație ai nevoie să fii plin pe dinăuntru, să fii bine cu tine, în ultimul an la agenție eu nu mai aveam de unde să scot.

Clienții de agenție si cei cara caută freelanceri

Clienții mei cred că rezonează cu mine. Nu aș generaliza aici. În egală măsură colaborez cu organizații, companii, persoane fizice. Am observat că în colaborarea cu freelancerii, flexibilitatea este apreciată, fiindcă un singur om ia decizii mai rapid și lucrurile se mișcă mai ușor.

Un freelancer din domeniul meu trebuie să fie versatil, să cunoască multe din munca altor oameni. Eu colaborez la rândul meu cu alți freelanceri - regizori, designeri, autori, copywriteri, etc. În acest fel suntem un conglomerat, pe care-l modelez în funcție de proiect, fără nevoia de a angaja pe cineva. Eu îmi asum responsabilitatea proiectelor și sunt cea care oferă garanții clienților.

Cred că experiența din agenție m-a ajutat mult la această capacitate de a lucra cu diferiți clienți și specialiști.

Ce a însemnat 2021 pentru tine

2021 a fost cel mai plin an din viața mea. Am pierdut tatăl meu la început de an, din cauza Covidului. Am trecut prin transformări personale grele, la care am învățat să mă adaptez. A fost anul în care mi-am primit libertatea profesională și personală, și am acceptat că pot să fac orice îmi doresc. Cred că a fost un an de izolare socială, doar cu escapade de vacanțe și filmări. A fost un an care a făcut mult bine long-term. Cred că am învățat să fiu mai sinceră cu mine și cu lumea din jurul meu.

Așteptări de la 2022

Cele mai faine proiecte și experiențe personale pe care le-am avut, au venit întâmplător și neplanificat în viața mea, așa că am încetat să-mi fac mai fac planuri.

Mi-ar plăcea să primesc invitații să spun poveștile altora, să fac mentorat în comunicare, să colaborez cu artiști atât din Moldova, cât și din România.

Mi-ar plăcea să cunosc mai mulți oameni.