[Povesti de fotografi] Diana Maria: Am fotografiat obsesiv o intersecție aflată în fața blocului în care locuiam, îmi plăcea să surprind diverse situații care să spună o poveste

[Povesti de fotografi] Diana Maria: Am fotografiat obsesiv o intersecție aflată în fața blocului în care locuiam, îmi plăcea să surprind diverse situații care să spună o poveste

Sa nu fim in sincron pare a fi conflictul din povestile noastre. Sa pierzi pe cineva in dragoste pentru ca fiecare are ritmuri diferite, sa pierzi un job pentru ca n-a venit la momentul potrivit si tot asa. Doar ca momentul potrivit nu-l alegem noi. Cel mult, putem sa stam la un colt de strada si sa lasam impresia ca ne uitam la peretele din fata, sau la pisica de pe trotuar, si nu la persoanele pe care le asteptam in cadru. Dar ele apar. Abia atunci e momentul.

Pentru Diana Maria, primul aparat foto n-a venit de la inceput. Dupa o lunga perioada de colectionat imagini in online, doar pentru ca ii placeau foarte mult, a fost nevoie de o vacanta si de un aparat foto imprumutat, ca sa inteleaga ca intalnirea s-a produs. Ca vede lumea altfel prin obiectiv. Ca poate visa cu senzorii deschisi. Iar acum, statementul ei vine cat se poate de firesc: “e evident pentru mine că nu pot trăi fără să fac fotografie”.

Asteptatul la colt de strada, de mai sus, e tehnica ei de a-si obtine fotografiile in Maroc, unde localnicii sunt deja agasati de fotografii veniti din toata lumea. E cu atat mai greu pentru ea, care pune mult accent pe interactiune:

"Cel din fata aparatului nu mai ramane un necunoscut, incepe sa capete o identitate si imi place sa il vad cum se transforma, dintr-o persoana neincrezatoare in ceea ce vreau eu sa fac si crispata in fata aparatului, in persoana care incepe sa se simta in largul ei si sa devina expresiva."

Continuam seria povestilor de fotografi si a fotografiilor de poveste cu Diana, gandurile si expresiile ei.

 

Pasiunea pentru fotografie

De cand ma stiu am fost indragostita de pictura, dar mi-a lipsit talentul la desen, asa ca atunci cand am descoperit ca internetul e plin de fotografii care mai de care, am fost atat de fascinata de aceasta forma de exprimare artistica atat de apropiata picturii, incat am inceput sa imi fac o colectie de imagini pentru propria-mi bucurie. Cred că am privit mii de fotografii in perioada aia, circa 1 an de zile. Nici nu aveam aparat foto pe atunci.

Insa cu ocazia unei plecari pentru o saptamana in Belgia, am imprumutat un aparat foto compact pentru a face si eu niste poze de turist. Marea surpriza a fost descoperirea faptului ca mi s-a schimbat modul de a privi lucrurile din jurul meu, atunci cand am pus aparatul la ochi.

Un scaun nu mai era un simplu scaun, el se transforma in multe feluri si asta doar pentru ca il priveam din diverse unghiuri, distante, si ca lumina devenise brusc un instrument pentru modelarea lui.

Asa am stiut ca acel privit a sute, mii de fotografii a declansat in mine dorinta si putinta de a ma exprima prin intermediul aparatului foto.

 

Primul aparat foto

Pentru primul meu aparat foto am strâns bani vreo 3 luni de zile într-o plasă de prins fluturi pe care mi-o dăruise iubitul meu de la vremea aceea. Cu ei am cumpărat un Nikon D90, 18-55mm si desi era limitat in conditii de lumina slaba, i-am fost fidela 10 ani pe principiul ”fă tot ce poti cu aparatul pe care il ai”.

Am fotografiat obsesiv o intersecție aflată în fața blocului în care locuiam, îmi plăcea să surprind diverse situații care să spună o poveste. Au fost niște încercări timide, dar am rămas cu cel puțin o imagine care mi-a rămas dragă. Nu poți evolua, dacă nu faci multe fotografii, așa că am continuat să trag și să-mi educ privirea.

 

Mentori. Tehnica fotografiei

Am fost/sunt fascinată de fotografiile lui Koudelka și Nikos Economopoulos, ei m-au inspirat cel mai mult. După care m-am îndrăgostit de fotografia color a lui Harry Gruyaert, Alex Webb si David Alan Harvey.

M-au ajutat și cursurile ”Fotopoeticii”, mi-au ordonat privirea, astfel reusind sa compun mai usor cadre curate, dar incarcate de expresivitate.

 

Monetizarea

Nu castig bani ca fotograf, insa s-a intamplat sa mi se plateasca un material care a aparut intr-o revista, sau niste printuri aflate in diverse expozitii.

De regula, cand aflu ca cineva isi doreste foarte mult o fotografie facuta de mine, imi place sa i-o daruiesc.

 

Stilul tău

Imi e foarte greu sa ma plasez intr-un anume gen fotografic si sincer nici nu vreau, simt ca m-ar limita sa fac un gen.

Fotografiez si peisaje, daca simt sa fac asta, daca descopar o anumita expresivitate in acea priveliste, dar asta nu cred ca ma face fotograf de peisaj.

Nu ma deranjeaza insa ca unii îmi încadrează fotografiile în genul street, iar altii considera ca fac fotografie documentara.

Eu ma exprim fotografic asa cum simt, fara sa urmaresc vreun gen anume. Stiu insa ca nu voi face fotografie de studio, fotografie de produs, fotografie wilde, ma depaseste la capitolul tehnica fotografica si rabdare in cazul celei wilde.

 

Inspirația

Cand ies la fotografiat privirea imi e atrasa ori de un fundal, ori de un personaj sau mai multe.

Daca vad un fundal de care nu ma pot desprinde, atunci stau acolo si astept sa intre in cadru personaje interesante, care sa aduca un plus de expresivitate acelui cadru.

Cand privirea imi ramane agatata de chipul expresiv al unei persoane, atunci incerc sa o surprind rapid, daca sunt intr-o zona urbana, aglomerata, dar daca locul imi permite, atunci incerc sa intru in vorba cu persoana respectiva si sa o rog sa imi dea voie sa o fotografiez. Daca e de acord, atunci incep sa caut cel mai potrivit fundal in care sa o fotografiez.

Ideea pe care o urmaresc e ca cele doua, personajul si fundalul, sa fie cat mai expresive pentru ca impactul vizual creat prin alaturarea lor sa fie cat se poate de puternic. Uneori imi iese, alteori nu.

Sunt destul de flexibila apropo de subiecte si situatii. Imi plac atat situatiile care apar in zone urbane, putem spune ca aici fac fotografie de street, candid, cat si din zonele rurale sau din zone unde pot interactiona cu subiectii.

Aceste interactiuni au mult farmec, cel din fata aparatului nu mai ramane un necunoscut, incepe sa capete o identitate si imi place sa il vad cum se transforma, dintr-o persoana neincrezatoare in ceea ce vreau eu sa fac si crispata in fata aparatului, in persoana care incepe sa se simta in largul ei si sa devina expresiva.

Nu stiu daca imi place sa fotografiez un subiect anume. In fotografiile mele se observa multi copii, dar asta pentru ca ei in general sunt mult mai deschisi si mai naturali decat adultii, sau multe cadre in care apar diverse animale si asta pentru ca ele pot aduce un plus de expresivitate cadrului compus de mine.

Imi place sa surprind emotii.

 

Ce te-a învățat fotografia

Au trecut 14 ani de cand fotografiez, ani in care m-am redescoperit, am crescut, mi-am redescoperit bucuria de a privi la tot ce ma inconjoara, cu o mare curiozitate si cu dorinta de a gasi frumosul in aparent cele mai banale, ba chiar aparent in cele mai neatragatoare obiecte, locuri intalnite.

Nevoia mea de a capta cu ajutorul camerei foto sentimentul, starea pe care o simt în acel moment privind părți din lumea mea și dorința de a o împărtași cu ceilalți e atât de mare, încât e evident pentru mine că nu pot trăi fără să fac fotografie. Fotografia mă apropie de mine, dar și de ceilalți, subiecți, sau privitori.

 

Ce ar spune aparatul tău foto despre tine

Ca atunci cand trag cu el, trag nu gluma! Dar acum ar spune ca il neglijez. Foarte rar l-am folosit de cand a inceput pandemia. Majoritatea fotogafiilor facute din 2020 pana in prezent au fost facute cu telefonul mobil.

 

Un shooting memorabil

Am fost de două ori în Maroc și plănuiesc să merg și anul acesta, dacă nu apare vreun obstacol.

Marocul are grad de dificultate peste 90% cand e vorba de a face fotografie, pentru că marocanii sunt satui de fotografi, asa ca devin ostili cand te vad ca indrepti aparatul foto spre ei. Insa mie imi plac foarte mult astfel de provocari si am dezvoltat diverse tehnici care ma ajuta sa fotografiez.

Când găseam un fundal interesant rămâneam acolo cu aparatul pregătit, dar rar ridicat la nivelul ochiului și lăsam impresia că nu persoana, persoanele care îmi intrau în cadru mă interesau, ci acel colț de stradă, perete etc. Lăsam impresia că mă interesa doar o pisică care lenevea la soare, de exemplu, sau lumina care desena un obiect anume, ideea de baza fiind asta: să trec cât mai puțin observată, să fiu discretă.

 

Fotografii preferate

Era o dupa-amiaza frumoasa de august si am mers cu băiețelul meu în dormitorul casei de la țara al unor prieteni, ca să-l schimb. L-am așezat pe pat si atunci m-a izbit frumusetea luminii, iar puiul de pisica dornic sa descopere si el lumea, a completat acest tablou.

 

Era o zi de decembrie in insorita Taormina, Sicilia, iar eu si sotul meu ne bucuram de luna noastra de miere explorand orasul, cand am observat tanara care parea ca tocmai plecase de pe platourile de filmare imbracata cu hainele personajului pe care il interpreta, iar celelalte personaje din poza par ca intaresc aceasta senzatie prin contrastul cu tanara.

 

In prima calatorie in Maroc am petrecut si o noapte in Sahara, o experienta memorabila datorita frumusetii desertului si a berberilor, cei care au avut grija de noi cu generozitate. Poza e facuta in tabara unde am innoptat.

 

Relația dintre fotograf și public

Fotografia o faci atât pentru tine, cât și pentru public. Dacă nu stârnește nicio emoție în nimeni, dar ție îți place, degeaba o faci, din punctul meu de vedere. Orice forma de arta trebuie impartasita cu ceilalti ca sa-si poata atinge potentialul.

Publicul de fotografie e format preponderent din fotografi amatori si profesionisti și mai putin din iubitori de fotografie, d-asta la expozitii intalnesti cam aceeasi oameni. In Romania inca nu exista piata pentru fotografie, dar exista multi fotografi foarte buni.

 

Ghidul personal de etică

Prin fotografia pe care o fac incerc sa nu lezez demnitatea nimanui, astfel ca nu fotografiez oameni in posturi care sa starneasca rasul batjocoritor al celorlalti și nu pozez oameni aflati in niste situații in care sunt extrem de vulnerabili.

Incerc sa scot la suprafata profunzimea, frumusetea, expresivitatea celui pe care aleg să-l fotografiez și nu ma bucura deloc cand privesc asa zise fotografii de strada prin care sunt ridiculizati subiectii.

 

Trenduri foto în social media

Pot să pun eu întrebarea asta? Pentru că sunt și eu tare curioasă! Habar n-am.

 

Recomandări de albume foto

Orice album al fotografilor de care am pomenit mai sus și multe, multe altele. Aș scrie jumatate de pagina cel putin, insa ma rezum la utimele doua care m-au cucerit: ”Watan”, Graciela Magnoni si albumul ”Woman Street Photographers” (atât eu, cât și Cristina Gârlășteanu avem cate o fotografie in acesta colectie).

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Branded


Related