Înainte de a încerca o descriere a trupei nou înființate sub umbrela colectivului Cirkular de la Cluj, cred că e binevenit un autoportret Alone at Parties. Spun despre ei fix așa - sunt cei care merg la o petrecere cu necunoscuți și nu știu cum să facă să se integreze în peisaj. Cei care, deși, înconjurați de oameni care se distrează, se simt singuri, pe numele lor: Andrei Bobiș (sintetizator, producție), Andrei Sîncrăian (bass), Florin Hanu (chitară), Lazăr Ometiță (voce, chitară acustică). Băieții tocmai au lansat luna trecută un single, Another Car, ocazie bună de a-i lua un pic la întrebări, prin vocea liderului Lazăr Ometiță.
Ne-ar bucura să ne asculte oricine rezonează într-un fel sau altul cu muzica noastră, dar aș intui că sunt șanse mari să se lipească mai mult de oamenii melancolici.
Cât parcurgi interviul, ca să nu te simți singur poți să dai play primului lor single, înregistrat live, Board Games, să intri un pic în jocul și sound-ul propus de Alone at Parties.
Unde ai încadra trupa în decorul autohton
E puțin clișeic deja să spui că preferi să te delimitezi de genuri și clasificări, dar aș alege sa fac asta de fiecare dată când pot. Andrei B. tot zice ca e indie folk, dar eu nu sunt împăcat cu ideea. Pot însă spune ce îmi place acum: War On Drugs, Cassandra Jenkins, Timber Timbre, The Weather Station.
Producția primului single
Producția piesei a durat relativ puțin. Era abia terminat clipul pentru Another Car, dar voiam să pregătim terenul înaintea lansării și să căutam o altă piesă cu care să ieșim într-o variantă live mai minimalistă. I-am arătat lui Andrei B. câteva demo-uri și fără să-l influențez a ales Board Games (preferata mea) și așa a rămas. După mine, cheia producției a fost tema de sintetizator a lui Andrei B. care, odată găsită, a legat piesa. Pentru video am colaborat cu prietenii Cirkular - cei de la Rocket Space - care ne-au găzduit în spațiul lor și ne-au și ajutat să filmăm, iar partea de editare a făcut-o Paul Bucovesan. Ideea vizuală a fost cea a unei petreceri pe terminate, cu o tematică șaptezecistă.
Credit foto: Andra Mirea
Publicul ideal Alone at Parties
Ne-ar bucura să ne asculte oricine rezonează într-un fel sau altul cu muzica noastră, dar aș intui că sunt șanse mari să se lipească mai mult de oamenii melancolici.
Zona melancolică
Mă gândeam zilele trecute la asta și am ajuns la concluzia că melancolia se cere singură și că trebuie doar să primească frâu liber. Pur și simplu asta iese în momentele de inspirație. Nu știu cum o să sune pe viitor, dar aș încerca să vină tot dintr-o zonă sinceră.
Versurile Alone at Parties
Versurile sunt mici introspecții, gânduri care mă macină, uneori presărate cu momente în care mă iau peste picior. Spre exemplu, eu sunt destul de nehotărât, mi-a luat 2 luni să aleg un televizor acum câțiva ani. Într-o piesă vorbesc despre cum, dacă îmi ia mult timp să mă decid la supermarket între 2 feluri de lapte, cum aș putea să am pretenția să meargă ușor alegerile grele din viață? Altele sunt despre cum vrei să te lași de filmele pe care ți le recomandă pereții atunci când stai prea mult în casă, despre cărți de dezvoltare personală și discursul psihologic pop sau despre găsitul frumosului în urât (cum e Another Car).
Noul single alături de Adame Wolf
Another Car a pornit dintr-o seară cu bere în care Florin și eu ne prosteam cu un drum machine. Cântam acordurile de pe strofă și am improvizat linia de voce peste, iar mai apoi am găsit cu Andrei B. refrenul. Producția inițială a piesei a fost mai electronică, mai grandioasă și nu eram 100% mulțumiți. Am început să scoatem elemente din ea, strat dupa strat, și am ajuns la o esență care cred acum ca e reprezentativă pentru Alone at Parties. S-a transformat complet prin schimbări de tonalitate, de percuție, a primit o tentă vulnerabilă și vocea lui Adame Wolf avea să o întregească.
În timp ce ea venise din București la Cirkular ca să își înregistreze EP-ul, mă tot gândeam cum să îi propun o colaborare. Terminaserăm Another Car de ceva vreme și credeam că o nouă voce pe refren i-ar da puțină culoare. În seara de dinaintea plecării ei, m-am convins într-un final să îi arăt piesa. M-a surprins că a fost încântată când i-am propus să înregistreze și m-am bucurat a doua zi când mi-a povestit cât de mult a ascultat noua versiune în tren, pe drumul spre casă.
Mi-a surâs să joc împreună cu Adame un rol secundar în clip, să acordăm spațiu pentru a surprinde reacțiile (ușor inexplicabile sau abstracte) ale echipei în timpul filmării unui potențial clip clișeu pentru o piesă numită Another Car. Mi-a plăcut ideea Irinei de a nu reda cuvânt cu cuvânt mesajul piesei, ci de a îi oferi o nouă dimensiune, lăsând personajele libere să-și exprime propria melancolie adusă de piesa al cărei clip îl filmează.
Social media & music Fiind la început am încercat să ne afișăm peste tot în social media (deși pe Tik Tok mărturisesc că mă simt inconfortabil și nu am postat nimic încă). Streamingul a schimbat complet modul în care se ascultă muzică și nu poți decât să te bucuri că actualele și viitoarele piese preferate ale tale sunt doar la un click distanță. În același timp sunt destul de intimidante volumul și calitatea muzicii, e dificil să îți găsești un loc în playlistul cuiva.
Cât de importantă e imaginea pentru Alone at Parties
Cel puțin la fel de importantă ca muzica. În trecut aveam impresia că munca încetează în momentul în care ai terminat de masterizat o piesă. O completare estetică oferă noi dimensiuni muzicii și asta te poate aduce mai aproape de mai multe urechi. La asta ne-au ajutat mai mulți oameni: Dan Vamanu (Cirkular) a făcut partea de artwork și a conturat o identitate vizuală pe social media, Andrei B. a gândit imaginea pentru pentru video-ul Board Games și Irina pe cea de la Another Car. Un detaliu șugubăț e că astea 2 clipuri nu prea aveau legătură între ele și Andrei S. a avut ideea să plasăm un easter egg în decor cu un tablou cu mașina din clipul Another Car. Destul de șugubăț.
Credit foto: Cristina Vâjâean
Limba engleză vs. Limba maternă
Personal mi-a fost mereu dificil să scriu versuri în română, și de aici engleza. Îi apreciez pe cei care pot scrie ceva frumos fără să fie ridicol.
Am scris totuși când eram mic o poezie despre o căprioară ucisă de un vânător și la câteva zile după mi-am dat seama ca m-am inspirat direct din Labiș. Tatăl meu avea o plăcere reală din a recita cu patos Moartea Căprioarei și eu începeam să plâng. Tot el m-a învățat la 3 ani Cățelușul - aka Cuțu-Șchiop și puteam să o recit cap-coadă. Chiar așa, la radioul local din Năsăud (unde am crescut) era o emisiune în care copiii recitau poezii. Tatăl meu mi-a sugerat Mama de George Coșbuc și am făcut o treabă destul de bună, țin minte. Acum îmi dau seama că toate astea sunt poezii triste, poate de aici vine melancolia de care mă întrebai? Altă favorită era El Zorab, of.
Festivaluri, concerte & viitor
Intenții sunt, însă încă suntem într-o fază incipientă a proiectului. Plănuim să găsim pe cineva Alone at Tobe, să repetăm împreună piesele, să construim și să înregistrăm niște viitoare single-uri, să nu neglijăm nici partea de imagine (poate un nou clip?) și, dacă universul ne permite, să și cântam live la vară.
