Nu stim niciodata ce e inauntrul garajelor. Doar ca stim. Garajele sunt spatii de depozitare, socializare, meșteșugăreală/cârpeală/hobby-uri, bucătărie de vară și atelier pentru murături sau cramă de vin. O spune, documentat, fotograful Petruț Călinescu. Există și situații extreme, despre care povestim in articol, pe care le-a intalnit in proiectul lui de fotografie documentara - La Garaje.
Petruț a inceput documentarea in Chisinau, apoi s-a plimbat in mai multe orase din Romania, in cautarea acelor cuburi de beton, care pentru proprietarii lor inseamna un intreg univers:
Un garaj e o evadare, o supapa. Perioada in care au fost construite locuintele de blocuri a insemnat o mare migratie de la tara la oras (...). Nu stiu proportia dintre cei mutati cu forta si cei de buna voie, dar cred ca si unii si altii au tanjit dupa viata lor de la curte – iar garajul compensează puțin această nostalgie.
Pornim si noi intr-o calatorie in lumea garajelor, alaturi de Petruț, si aflam cum au decurs cautarile lui, cum a fost primit, la ce povesti a fost martor si cat de preocupate sunt autoritatile de planificarea urbana.
Ideea proiectului
In urma cu cativa ani de zile, documentam un alt subiect prin Moldova cu o mica bursa si m-am intalnit cu un prieten mai vechi, Daniel Mihailescu, care lucra pentru France Press. Amandoi umblam alandala ziua, dupa imagini, iar seara ne intalneam la o bere si faceam schimb de informatii.
Exact in ultima zi inainte de a pleca, Daniel fusese la garaje in Chisinau si se molipsise de voiosia de acolo. Mi-a zis ca musai trebuie sa dau si eu un ochi, mai ales ca el nu va relua subiectul, lucrand la o agentie de stiri nu era neaparat ce cauta. Mi-a placut ideea, dar a ramas latenta un timp, pana cand m-am intors la Chisinau.
Documentarea
Documentarea a mers greut perioada asta. Initial am plecat sa documentez strict garajele din Republica Moldova, dar imediat ce am obtinut o finantare s-au cam blocat granitele. Apoi puteai sa circuli doar daca faceai carantina la dus si la intors, ceea ce complica rau lucrurile.
Pentru a nu pierde vremea prea mult, m-am abatut de la planul initial si am inceput sa le caut si prin Romania. Am facut cateva ture mari prin tara, prin partea de nord (Viseu, Sighetul Marmatiei), coborand apoi mai spre centrul tarii (Deva) si tot mai jos, catre Dunare (Orsova). Garajele erau usor de gasit, unde vedeai blocuri comuniste, dadeai si de garaje.
Cum erai primit
In general, oamenii in provincie sunt mai deschisi. Nu sunt reticenti la straini, nu au mari lucruri de ascuns, nu se feresc, sunt mai putin stresati. In Bucuresti, lumea e mai suspicioasa, fiecare se teme ca ai fost trimis de cineva, ca urmeaza sa ii reclami, ca ai o alta agenda.
De spus oamenilor, le spun tot timpul adevarul. Incerc sa il simplific, sa il poata intelege rapid: ca lucrez la un material despre viata la garaje, ca de fapt la garaje oamenii isi exprima niste nevoi de care nu s-a tinut cont cand au fost proiectate spatiile astea de locuire comuna. De la inchis usa in nas pana la pus la masa si tratat regeste, am avut toata gama de reactii. Cu siguranta, majoritatea experientelor au fost pozitive.
Universul garajelor
Garajul e un cub de beton pe care fiecare si-l umple conform nevoilor, imaginatiei si posibilitatilor. Sky is the limit, vorba aia. Oamenii sunt diferiti, asa si nevoile lor. Se evidentiaza categorii mari: depozitare, socializare, meșteșugăreală/cârpeală/hobby-uri, bucătărie de vară și atelier pentru murături sau cramă de vin. Există și situații extreme.
În Chisinau, de pildă, au fost descoperite la garaje 2 kilograme de uraniu. Tot în Chișinău, la garaje poți vizita o galerie de artă, există un magazin de pește proaspăt sau un muzeu al calculatoarelor vechi, unde sunt expuse vreo 100 de computere funcționale. Si cine stie ce altceva, ca nici 1/1000 nu am vazut. Garajele sunt niste Kinder cu surprize pentru oameni mari; nu stii niciodata ce e inauntru.
Legende
Am crescut si eu intre blocuri, garajele fac parte din peisajul vieții mele din copilărie, nu le-am descoperit acum. Legendele din jurul lor se duc pana in adolescenta și în copilaria mea. Cea mai frumoasa legenda am descoperit-o într-o știre de presă pe care aș reda-o integral, fara sa o pangaresc, ca e prea buna asa cum e:
Mai mulți bărbați inventivi din cartierul clujean Gheorgheni și-au construit crame subterane sub garajele din spatele blocurilor unde se strângeau să bea și să se distreze fără să fie văzuți.
Descoperirea a fost făcută de muncitorii angajați de primărie să demoleze garajele. Potrivit viceprimarului, mai mulți bărbați au construit o cramă în subteran, conectată la garajul fiecăruia prin tuneluri.
E o stire de presa, dar cu aer de legenda, ceva ma face sa cred ca nu e chiar adevarat in totalitate – dar poate e invidia ca nu am fost eu acel Indiana Jones care sa o descopere?
Evenimentul cel mai des intalnit, spontan sau planificat, este bauta. Ca sunt zile de nastere, cumetrii, intalniri indelung planificate sau ad-hoc, in Chisinau garajul este un spatiu alternativ de socializare. Si cred ca este in intreg spatiul ex-sovietic.
O poveste memorabila
M-am întors anul asta la Chișinău, după o lungă pauză din proiect cauzată de pandemie. Tot drumul până acolo mi-am pus tot felul de întrebări. Oare o să fie ok la vamă, o să mă lase să trec ușor? De fiecare dată vameșii moldoveni au inventat motive să mă ciugulească nițel de niște mărunțiș; de data asta, cu pandemie cu tot, m-au lăsat să trec fără nicio discuție suplimentară.
Venind din România, drumurile din Moldova par ireal de goale. Scăpat de grija vămii, dar și de a traficului, sunt aproape singur pe șosea, mă întreb, ca de fiecare dată când ies pe teren, cum va fi. Oare găsesc oameni, activitate, la garaje? O să mă primească ușor, sau măcar o să mă primească? Ce-o să zică când o să le arăt pozele mai vechi făcute? Hotărăsc să încerc prima dată pe strada Lomonosov, unde în trecut oamenii au fost foarte prietenoși.
Doar câteva garaje sunt deschise și în dreptul unuia pare să fie o mică adunare de familie. Cu aparatul foto în mână trec ușor pe lângă grătarul fumegând, cu un zâmbet tâmp, așteptând să apară inspirația unei formule de introducere.
„ Hai, intră, te așteptam.” îmi spune o femeie in doliu care pregătea masa. Intru, normal; în mica încăpere două familii împart o masă bogată, plină de salate și grătare. „Uite, ăsta micu’ e de vină pentru petrecerea asta; mi-a zis că îi e poftă de grătar și ne-am pus pe treabă. Ne-a murit cineva din familie de curând. Mai mănâncă, ia și d-aia. Știam c-o să vii. Mai întâi a căzut o bucată de carne de pe grătar. Apoi s-a vărsat și o bere. Ne-am zis că e clar, mortul vrea și el – și știam c-o să apară un musafir, să mănânce pentru el.
Ce inseamna un garaj pentru proprietarul lui
Un garaj e o evadare, o supapa. Perioada in care au fost construite locuintele de blocuri a insemnat o mare migratie de la tara la oras. Brusc, legaturile pe care le avea omul cu natura, bucatica lui de pamant si de cer, animalele de pe langa casa, mestesugareala, relatiile de buna vecinatate si prietenie au fost date la schimbul confortului oferit de bloc: apa curenta, toaleta, incalzire.
Nu stiu proportia dintre cei mutati cu forta si cei de buna voie, dar cred ca si unii si altii au tanjit dupa viata lor de la curte – iar garajul compensează puțin această nostalgie. Sunt locuri in Chisinau unde la baza garajului betonul a fost spart, s-a plantat vita de vie si in ani de zile ea a acoperit garajele, spalierele de pe el produc vin cat sa-l multumeasca pe stapanul garajului. Ce poate sa fie asta daca nu nostalgie dupa libertatea pierduta – si un pic de sustenabilitate, de ce nu, ca tot e la moda.
Chisinaul imi pare ca a fost planificat mai aerisit ca Bucurestiul. Blocurile sunt aproape identice, dar spatiile dintre ele sunt mai mari. Drept urmare si garajele sunt mai distantate de locuinte, iar unele dintre ele sunt sute la un loc, ca niste mici orasele.
Poate initial parea nasol sa ai garajul departe de bloc, dar azi distanta asta inseamna ca poti face ce vrei, fara sa deranjezi – ca doar nu o sa iti atraga atentia cineva tot de la garaj. În marile orase din România presiunea imobiliara a cam dărâmat mare parte din ele.
Ce spun garajele despre societatea romaneasca
Mi se pare evident ca nu exista nicio grija a autoritatilor asupra calitatii vietii locuitorilor din orasele mari, cel putin. Lucrurile merg din ce in ce mai rau din punctul asta de vedere si se poate vedea cu ochiul liber, fara sa fii specialist, ca mai toate ansamblurile rezidentiale de blocuri sunt sub standardele celor comuniste din toate punctele de vedere.
Totul este oferit spre vanzare si nu exista nicio planificare pentru spatii de petrecere a timpului liber. Parcurile existente, foste complexuri sportive se transforma toate in blocuri. Orasele din vest au intuit de mult nevoia de baza a oamenilor si poti inchiria de la primarie, contra unei sume derizorii, un peticel de pamant la periferie, unde iti pot face o căsuță de grădină și câteva straturi.
La noi nu ai de ales decat să evadezi la garaj sau la parterul blocului, unde ești vulnerabil și expus, unde de cele mai multe ori ești ținta ironiei și răutății vecinilor.
Mergand prin tara, mai ales in zone defavorizate, foste puncte industriale ramase azi fara economie, garajele adapostesc lemne, cartoane si resturi ce pot fi arse pentru incalzire – orase intregi se incalzesc la bloc in regim propriu. Nu se pune problema vreunui gratar pe aici. Saracia e prea mare – locuitorii sunt abandonati cu totul de autoritati si tot ce ii tine in viata sunt banii trimisi de membrii familiei plecati la munca p-afara.
Finantarea
Intre 2019-2021 proiectul a primit finantari de la AFCN (Administrația Fondului Cultural National, OAR – Ordinul Arhitectilor din Romania si Primăria Capitalei prin ARCUB în cadrul Programului București – Oraș deschis.
Ca in mai toate proiectele recente, Ioana Calinescu m-a ajutat cu tot ce inseamna documentare, comunicare si editare. Pe partea de Bucuresti, ne-am parteneriat cu Alex Axinte/ Garaj Deschis si Bogdan Iancu/ SNSPA care ne-au ajutat cu expertiza lor de cercetatori, caci ei deja facusera un studiu pe garajele din Bucla, Drumul Taberei.
Ce perspective ai castigat
Oamenii se pot adapta si nu le trebuie mult pentru supravietuire. Autoritatile ar trebui sa inventarieze utilizarile actuale ale garajelor si sa tina cont de ele in viitoarele planificari urbane. Hai ca am zis-o, am zambit si io, „ planificari urbane”...
Planuri
Am reinceput un nou capital al unui proiect mai vechi, „ Mandrie si Beton”. Am un proiect despre dacii de azi, la care am tot tras si bagat totul in sertar – sper sa il aduc si pe asta la lumina in curand. Si, bineinteles, sa mai continui garajele, cand calatoresc undeva imi fug ochii catre ele automat.
