[Viata de freelancer] Ema Ene: Mi-am găsit un fel de acasă profesional după o călătorie lungă și grea, iar la capătul ei mă aștepta o mână de oameni plămădiți ca mine

Sa devii freelancer pare mai mult o decizie de viata, decat una profesionala. Mindsetul, experientele pana in acel punct, increderea in sine, oamenii pe care i-ai intalnit si pe care vrei sa-i intalnesti, proiectiile pentru viitor, contribuie toate la asumarea unui astfel de drum.

Pentru Ema Ene au fost si burnout-uri, si incercari de joburi noi. Si pandemia. Dar poate cel mai mult, constientizarea faptului ca daca poate pentru altii, poate si pentru ea. Si ca merita si trebuie sa-si asume ce face ea bine: strategie si creatie. Zis, indraznit si facut. Brandul? Pinion Ink. Primele provocari?

Sincer, provocările nu mi le aduc aminte, căci mă definește entuziasmul și mă arunc cu capul și inima înainte când îmi doresc ceva foarte mult. Eram așa de încântată că, uite, am certificat de înregistrare cu Pinion Ink, un domeniu și site, încât nu mai vedeam nimic.

Povestim, in continuare, despre unde duce drumul pe care a pornit Ema, in ce ritm, si cu ce fel de clienti. Completam apoi cu guilty pleasures implinite ca freelancer si o discutie despre cat de prietenos este cadrul legislativ pentru freelancerii din Romania.

Când ai devenit freelancer

În acte am devenit freelancer în martie 2019. A fost un act de răzvrătire în fața unei demisii care m-a durut. Lucram într-un butic de creație, eram singura angajată, aveam vreo 3 clienți recurenți, destul de mari, atunci când m-am angajat. Veneam după o altă agenție, mult mai mare, în care nivelul de toxicitate era în floare și simțeam nevoia de ceva mai mic, intim, fără drame și muncă în exces.

Șefa mea era graficiană, eu o completam cu strategie și creație de comunicare. În 2 ani jumate am reușit să aduc mulți clienți agenției, făceam cap coadă tot: de la strategie, creație, implementare, campanii, evenimente, bugete, project management, gestionam o echipă de 2 oameni pe care eu îi recrutasem: copy și grafician.

Demisia din acea agenție mică a venit după un lung burnout și un mediu toxic în care promisiunile nu erau respectate. Nu mi se pare părea corect să mi se ceară o implicare ca și cum aș fi fost parteneră în business, dar, de fapt, eram o angajată plătită prost, extenuată și agresată emoțional. După demisia aia mi-am zis: dacă am putut pentru alții, pot, mai ales, pentru mine să fac asta. Și, în plus, eu mă voi aprecia și-mi voi oferi ceea ce merit.

Eram extrem de implicată și așa am fost mereu, indiferent de mediul în care am lucrat: mi-am respectat mereu munca și clienții, chiar dacă nu erau ai mei, ci ai agențiilor în care am lucrat.

Am avut vreo două sesiuni profunde de burnout, care au culminat cu spitalizare și o intervenție chirurgicală, înainte de a deveni freelancer. Mă prindea și miezul nopții la birou, trăgând să dovedesc că pot fi 5 oameni în 1.

Cum s-a produs declick-ul

2019 a fost cel mai straniu an profesional al meu. În martie mi-am dat demisia, deci primele 3 luni din an le-am prins la fostul job. Apoi până la finalul anului am mai avut încă 3 tentative, fiecare de câte 3 luni. Nu reușeam să mai continui după perioada de probă, spuneam că nu mai vreau. Vedeam diverse lucruri pe care nu le mai puteam tolera și simțeam că mă învârt în cerc.

Au fost 3 tentative interesante: companie din zona de servicii profesionale, o agenție de PR foarte bine cotată și premiată și unul din cele mai mari și vechi ONG-uri din țară, care are în grijă copii. A fost un an cu 4 joburi, unul pe anotimp. Apoi a venit pandemia, eram fără job în martie 2020, primul lockdown și am zis: stop joc!

Trecuse fix un an de când înființasem Pinion Ink alături de soțul meu, care mă completează și profesional, el e grafician.

Tranziția

A fost destul de dificil, privind în urmă. Mai cochetasem, în paralel, colaboram cu o agenție căreia i-am făcut rebranding și strategie pentru câțiva din clienții lor. Eram cumva acoperită financiar. Deși, am avut un moment de maximă panică în lockdown, când eu eram fără job, fără clienți, iar jumătatea mea creativă și de viață tocmai intrase în șomaj tehnic.

Salvarea a venit când am început, în mai 2020, să colaborez cu primul meu client recurent cu care lucrez și în prezent și pentru care fac strategie și creație de comunicare, branding și digital. Apoi, pe parcurs, s-au mai adunat clienți fie pe grafică, fie branding, fie strategie și creație sau Social Media.

Iar, de curând, am avut și primul proiect plătit de recrutare în industria creativă, după ce am făcut din pasiune asta, fără un scop anume în afară de a ajuta: recomandam oamenii pe care îi consideram potriviți pentru diverse joburi.

Primele provocări

Sincer, provocările nu mi le aduc aminte, căci mă definește entuziasmul și mă arunc cu capul și inima înainte când îmi doresc ceva foarte mult. Eram așa de încântată că, uite, am certificat de înregistrare cu Pinion Ink, un domeniu și site, încât nu mai vedeam nimic. Dar nu o să ascund că mi-a fost teamă că voi falimenta bugetul familiei și că nu vom avea cu ce plăti facturile și mâncarea.

Din fericire, nu am avut parte de prea multe prejudecăți pentru că, cel puțin in industria în care activez, când am început eu oficial – adică în pandemie, freelancerii ocupau deja agenda media datorită proiectului foarte inteligent al Iunietei Sandu, Kind Market, prin care antreprenorii și freelancerii puteau face schimb de produse și servicii ca să nu le moară afacerile. În plus, agențiile mari de publicitate și comunicare începuseră să își schimbe modelul de business și să colaboreze mai mult cu freelanceri.

Am călărit valul, ca să fiu sinceră, dar total întâmplător, stratega din mine nu a gândit-o.

Primele greșeli

O greșeală care nu-mi face deloc onoare, mai ales dacă revenim la așa zisa creativă-strategă cum mă consider, e că nu m-am promovat sub brandul meu, nu am comunicat ce fac eu. M-am ascuns sub brandurile clienților și m-am prezentat ca Ema de la X client, nu Ema freelancerul care își construiește un butic creativ.

Partea bună e că știu de ce am făcut asta: sindromul impostorului și teama că nu sunt suficient de bună să stau înfiptă în brandul meu. Istoricul meu educațional de jurnalistă cu master în comunicare politică nu mă ajuta deloc să-mi validez abilitățile dobândite doar prin exercițiul muncii, nu al manualelor de la școală.

Așa că mă credeam mereu cu un pas în spatele celor care, spre deosebire de mine, făcuseră o școală care mie mi se părea mai potrivită cu ceea ce livrez în prezent: strategie, creație, campanii de comunicare 360, branding.

E mai ușor să te ascunzi după client și echipa sa, chiar dacă, fără modestie, tu ești mai mult decât jumătate din echipa sa de marketing și comunicare. Am învățat să nu mai fac asta și să-mi asum cine sunt și ce pot fără să-mi mai fie teamă.

Cum arată programul tău

Sunt clasică în abordare, prefer un program comun cu clienții atunci când am proiecte ample de livrat, deci încep pe la 10.00, termin în jur de 18.00. Diferența e că-mi iau timp liber de plimbări sau somn atunci când simt nevoia și nu arde nimic în inbox. Nu sunt deloc matinală, proiectele ample de creație prefer să le lucrez noaptea, iar cele complexe de strategie în weekend. Cred că mă ajută liniștea din jur.

Când știi că trebuie să iei pauze

Când ești în mijlocul unei campanii, e cam greu să pui pauză. Nu e imposibil, dacă clientul tău are o echipă pe care să se bazeze, dar, în realitate, cei care apelează la freelanceri o fac și pentru că nu au echipe interne sau vor agilitatea pe care doar la un freelancer o găsesc. Așadar, între proiecte funcționează la mine pauzele.

Relația cu clienții

Încă de la începutul fiecărei relații, iau pulsul și încerc să cunosc omul din spatele afacerii, să văd cine e, ce îi place, ce nu. Pentru că eu nu cred în branduri ca atare, toate au în spate oameni care-și lasă amprenta proprie. Nu vorbim de branduri-gigant, evident, deși și acolo tot oamenii dau direcția, nu trăiește brandul singur.

De obicei, îi aleg în funcție de businessul pe care îl au. Am o plajă destul de variată de industrii cu care rezonez, în mod special tot ce înseamnă educație, sănătate, sustenabilitate, servicii profesionale, tehnologie, psihologie.

Nu îmi e deloc greu să refuz pentru ca, decât să livrez fără chef, doar pentru bani, mai bine nu o fac deloc. Pierd mai mult pe termen lung dacă clientul nu e mulțumit. Când refuz dau argumente pentru care nu îl accept și fac recomandări cu cine cred că ar putea lucra mai bine.

Unde preferi să lucrezi

Am zile când lucrez foarte bine de acasă, de obicei când sunt mai obosită și am nevoie de somn mai mult, dar și din cafenele. Aș lucra zilnic, pe orașe astfel: Iași - la GIST și Acaju, București - la Terasa Florilor, Fire, Cofferino Hub, Twenty Eight Caffe, La petite bouffe, Sibiu – Hug the Plate și Weinkeller, Cluj – The Soviet, Brașov - Tipografia. Și oricând din Lisabona și Budapesta, de oriunde. Dar las lista deschisă.

Cum ai explicat freelancingul părinților

Simplu: de azi sunt șefa mea. Mai greu e să înțeleagă ce fac, nu forma juridică sub care o fac. Am o profesie dificil de explicat, deși am părinți tineri și deschiși la minte.

Cum întreții brandul personal

Scriind. E abilitatea mea înnăscută dacă aș putea s-o numesc astfel. Scriu onest și mereu cu un scop. Nu scriu niciodată doar de dragul cuvintelor, ci pentru a transmite un mesaj. Pe lângă scris, am constant grijă să las ușile și ferestrele deschise pentru ca oamenii să știe că sunt acolo când au nevoie de ajutor. Cred că ăsta e brandul meu: fata care scrie ca să te ajute.

Guilty pleasures și vise împlinite de când ești freelancer

A corespuns perioada de lansare în freelancing cu cea de pandemie, deci călătoriile nu au mai fost la fel de dese și nu mi-am putut satisface aceste dorințe. Am reușit, în schimb, să fac mai multe cadouri, să mă „răsfăț” cu abonament medical privat, terapie, masaj – lucruri pe care le consideram mereu prea scumpe.

Iar cel mai frumos vis împlinit e că am reușit să facem și echipă profesională, nu doar personală, eu și celălalt pinion din tandemul acesta creativ – asta a fost cea mai mare provocare, găsirea unui ritm comun, mai ales că am decis ca el să rămână angajat full time și era destul de dificil.

Ce ai schimba la parcursul tău

Absolut nimic. Sună a clișeu, dar dacă nu făceam toți pașii de până acum nu ajungeam aici.

Nu e totul ideal și perfect, mereu e loc de mai bine, dar tot ce am făcut m-a adus în prezent și e bine. Freelancingul mi-a adus, dincolo de un statut financiar mai bun, timp liber, satisfacție profesională și câteva persoane foarte importante pentru mine care mi-au devenit prieteni intimi. Mi-am găsit un fel de acasă profesional după o călătorie lungă și grea, iar la capătul ei mă aștepta o mână de oameni plămădiți ca mine.

Freelancingul în România

A evoluat înspre bine, dovada fiind chiar faptul că vorbim despre asta. Uite, inclusiv seria asta de interviuri la voi, publicația care dă tonul în publicitate și markcom, care pune sub lumina reflectoarelor oameni de calitate, mari profesioniști, arătați că freelancerii nu sunt niște inadaptați la locul de muncă, niște pierde vară care se ascund sub o denumire pompoasă, ci sunt oameni muncitori, capabili – numai să ții contabilitatea propriei firme și deja te face demn de aplauze - talentați și, mai ales, flexibili.

Dintre părțile bune aș menționa pe primul loc cadrul legislativ permisiv, cu taxe mici, care încurajează calea freelancingului. Ba mai mult, sunt din ce în ce mai multe ajutoare de stat sau granturi europene care ajută mici antreprenori, freelancerii. De asemenea, clienții (fie direcți, fie agenții) sunt din ce în ce mai deschiși să lucreze cu freelanceri, iar asta ne asigură tuturor o un spațiu amplu de manevră.

Tot pe primul loc este cadrul legislativ, la părțile negative. Tot ce înseamnă protecție socială este extrem de scump să-ți acoperi singur: pensie, sănătate, iar dacă planifici un copil ești complet în afara oricărei forme de protecție socială, de exemplu pe SRL. Iar ca să ai o indemnizație decentă, taxele sunt enorme, căci nu sunt luate în calcul toate formele de venit.

De asemenea, de menționat tot la părți mai puțin bune e și ideea de concediu: îți permiți să ți-l iei doar dacă ai o situație financiară care nu te lasă descoperit în perioada zilelor libere.

Tocmai de aceea recomand tuturor care vor să se apuce de freelancing să aibă educație financiară, să știe să nu confunde banii săi cu banii firmei, să poată găsi soluții financiare optime fiscal, să economisească.