[Povești de bine] Claudia Munteanu: E un loc in care suntem toti egali, singura modalitate de diferentiere e numele de pe casca

Claudia Munteanu crede in puterea comunitatilor. Iar voluntariatul e cea mai pretioasa forma de a arata ca iti pasa: de cei din jurul tau, de lumea in care traiesti, de conexiunile care te definesc. Nu exista "nu am timp", spune Claudia, care a fost pe santiere cu 30 si cu 800 de voluntari in proiectele Habitat for Humanity. Exista multe feluri de a te implica, crede ea. Si e important ca fiecare sa participe cu partea lui de bine.

Voluntariatul schimba vieti. Nu numai ale beneficiarilor, ci si ale voluntarilor. Societatea, mediul de lucru ne forteaza sa devenim concurentiali, dar in contextele de voluntariat suntem toti egali si facem parte din aceeasi echipa. Te da jos de pe „piedestalul” cartii tale de vizita, e o mare lectie de smerenie, in care raspunsul la intrebarea „cine sunt eu?” are alte valente, spune Claudia.

Din 2015, Claudia participa constant la programele Habitat for Humanity. Organizatia construiește locuințe pentru familii cu venituri reduse, dar în 2020 și 2021 a fost nevoită să întrerupă activitatea de voluntariat de pe șantiere în mai multe rânduri, din cauza restricțiilor. Acum, asociația lansează un apel către publicul larg, prin noua campanie de strângere de fonduri. La începutul lui decembrie, în parcarea exterioară București Mall – Vitan, oamenii au putut vedea Casa Niță, un simbol pentru casele a sute de mii de familii din România, care au nevoie de o locuință decentă. 

Claudia Munteanu povesteste mai jos despre experienta ei pe santier, cu partile ei bune si grele si cu invataturile pe care nu le poti intalni in alta parte. 

Întâlnirea cu Habitat for Humanity

Cred ca prima data am auzit despre Habitat for Humanity România din presa. Imi ramasese undeva ideea ca „ce fain, ca sunt oameni care construiesc case pentru persoane defavorizate”. A ramas la nivel de informatie pana l-am intalnit intr-o conferinta pe Gabi Pascal, pe atunci manager de proiect organizației. Mi-a povestit cu mult-mult suflet si cu implicare emotionala despre santierul de la Bacau din 2015 si am zis fara ezitare „Vin si eu”!

Cum te-ai hotărât să te implici 

Pe de o parte, aceste santiere imi aduc aminte de o parte foarte frumoasa a copilariei mele, acele momente cand ma luau bunicii la clacile in care toata comunitatea satului participa la constructia caselor tinerilor casatoriti. Era o atmosfera fantastica acolo, pe „santier” cu femeile modeland caramizile din lut si paie si barbatii cioplind barnele de lemn pentru structura casei.

Era voie buna, zumzet, era o sarbatoare a puterii comunitatii.

Pe de alta parte, cred ca in alte vieti am fost constructor, imi place mirosul de lemn proaspat taiat in fierastraie circulare, sculele de lucru, acel miracol manifestat in perioada dintre prima zi, cand vii pe santier si e doar fundatia si a cincea zi cand o familie primeste cheia unei case ridicate (si) cu ajutorul tau.

Mai este si o alta parte in care cred foarte mult, aceea de a da inapoi comunitatii si Universului o parte din cine esti tu, din ceea ce ai, din ceea ce stii sa faci.

Experiența pe șantier

In 2015 am participat la construirea a 8 case la Bacau.

In 2017 am participat la construirea a 36 de case la Bacau.

In 2018 am participat la construirea a 8 case la Cumpana, in judetul Constanta.

In 2019 am participat la construirea a 8 case la Vaideeni, Valcea.

In 2021 am participat construirea a 2 locuinte pe santierul de la Poduri din Bacau.

Am trecut prin toate etapele constructiei caselor, de la ridicarea structurii, invelirea exterioara, izolatia interioara, glet, rigips, amorse, vata de izolatie, decorative de exterior, astereala pentru acoperisuri si montarea acestora. Pe ultimele trei santiere mi-am adjudecat atelierul de gaurit tigla si pregatirea ei pentru montaj pe case.

Am vrut sa parcurg toate etapele pentru ca in fiecare dintre ele am invatat ceva nou si despre proces si despre mine.

Cu ce premise & emoții ai plecat la drum 

Stiu sigur ca am plecat cu bucurie si nerabdare spre fiecare santier. Eu astept mereu aceste  evenimente pentru ca sunt despre oameni faini, contexte de viata adevarata, cand nu conteaza ce scrie pe cartea ta de vizita, ce studii sau ce functii ai, ce masina ai in parcarea santierului, ce marca de telefon ai. E un loc in care suntem toti egali, singura modalitate de diferentiere e numele de pe casca.  Voluntarii sunt oameni din diferite domenii si multi dintre ei, ca si mine de altfel, habar n-avem la inceput ce e o astereala, cum se face glet-ul, cum se trage decorativa, cum reglezi vitezele la o autoanfiletanta, care e cumpana si de ce e important bolobocul. Cu indrumarea corepunzatoare, le inveti, le cunosti si le folosesti aproape natural, de parca toata viata ai facut asta!

Surpriza cea mai mare, la fiecare santier e colectivul Habitat for Humanity Romania - o mana de oameni foarte inimosi in care incapem toti-toti, si voluntari si familii partener. Ma uimeste mereu organizarea lor impecabila – adica, sa asiguri front si flux  de lucru, materiale, scule, mancare, apa si cafea, indiferent daca ai 20 sau 800 de oameni in santier e  o matematica incredibila, pe care oamenii astia o fac foarte bine. Plus ca au mereu o vorba buna, o incurajare, au mereu raspunsuri la toate intrebarile voluntarilor.

Cea mai grea parte. Și cea mai frumoasă

Grele mi s-au parut ploaia de la Cumpana si caldura de la Poduri, momentele alea cand iesi total din starea de confort. Da, am recunoscut cu voce tare ca, la 30 de grade, acasa, la Bacau fiind nici n-as fi iesit din casa sau din birou afara, as fi ramas la adapaostul aerului conditionat. La Poduri, am lucrat trei zile la peste 30 de grade, cu bormasina care se incalzea, cu tigla care aproape frigea. Clar ca pentru mine n-as fi facut acele lucruri! Acolo insa eram in santier, toata lumea muncea, astereala era aproape gata si eu nu putem zice ca stii, e cald afara, eu nu pot gauri si nu pot pregati tigla pentru montat pe acoperis.

Si da, grea mi se pare ziua de vineri cand se inmaneaza cheile familiilor partener, e un moment cu atat de multa emotie, incat nu l-am trait niciodata fara lacrimi. Acel moment cand iti dai seama ca tu ai construit cu mainile si sufletul tau o „casa” care devine „acasa” pentru o familie  defavorizata te impamanteaza, dar te si ridica pana sus-sus in bucurie si implinire.

Frumoase sunt multe momente acolo. Imi plac diminetile cu voluntarii venind in santier, imaginea aia cu castile miscandu-se neincetat, finalurile de zi cand realizezi ca azi ai facut ceva, acel ceva care se vede, care conteaza.  Imi place zumzetul santierului, apartenenta acelor zile la o familie mare care lucreaza pentru acelasi scop.

Concluzii

Principala concluzie e ca nu-i adevarat „las’ ca merge si asa!” In 2015 la Bacau, am refacut de 3 ori glaf-ul unei ferestre pana cand mesterul Habitat for Humanity Romania a fost multumit. Da, mi-a explicat, mi-a aratat, dar m-a lasat pe mine sa finalizez acea lucrare. Am recunoscut apoi in toate santierele ca fac orice, doar glet nu :)) Fiecare etapa e supravegheata de mesteri si daca nu faci bine, desfaci si refaci pana iese asa cum trebuie!

O alta concuzie e ca santierele astea aduna oameni faini, care au anumite valori comune. In 2017 la Bacau, printre voluntarii internationali erau doi americani care se cunoscusera pe un santier Habitat for Humanity in Nicaragua si venisera pe santier in Romania in luna de miere.  Si am avut mult de invatat de la toti voluntarii  romani si internationali.

Ce ai descoperit despre tine 

Am descoperit multe despre mine pe aceaste santiere. Ca pot fi obosita intr-un fel pe care nu-l stiam, ca ma pot durea muschi despre care habar n-aveam ca exista, ca ma pot aduna si trece peste multe stari de oboseala si disconfort, dar cel mai mult am invatat despre echipe si leadership autentic, despre cum te urmeaza oamenii pentru ceea ce esti si cat de mult conteaza exemplul personal atunci cand vrei sa aduci performanta la „firul ierbii”.

Lectiile voluntariatului

Voluntariatul schimba vieti. Nu numai ale beneficiarilor, ci si ale voluntarilor. Si da, da dependenta! Societatea, mediul de lucru ne forteaza sa devenim concurentiali, dar in contextele de voluntariat suntem toti egali si facem parte din aceeasi echipa. Te da jos de pe „piedestalul” cartii tale de vizita, e o mare lectie de smerenie, in care raspunsul la intrebarea „cine sunt eu?” are alte valente. Te forteaza sa lucrezi cu oameni pe care, in alte contexte, probabil ca nici nu te-ai gandi sa ii cunosti, daramite sa mai si lucrezi cu ei. Descoperi ca pentru ceilalti poti face lucruri pe care nu le-ai face pentru tine.  

Personal, nu cred in scuza clasica “n-am timp”. Exista multe alte forme in care te poti implica. De exemplu, acum exista o modalitate foarte simpla si rapida prin care poti ajuta, de la tine de acasa. Poti trimite textul „HABITAT” prin SMS la 8845 și doneazi 2 euro lunar. Cu fondurile strânse, Habitat for Humanity România construiește locuințe pentru familiile aflate în nevoie, etc. Atat de simplu poate fi! Gestul tau, impreuna cu gestul meu, cu gestul celorlalti  va creea comunitatea.

Eu cred foarte mult in puterea comunitatilor. Am fost pe santiere cu 30 si cu 800 de voluntari. Nu se compara ca stare, ca emotie, ca finalitate de lucru. Una e sa construiesti o casa, una e sa construiesti 36 de case, in aceeasi durata de 5 zile. Cu cat suntem mai multi e diferita si experienta noastra, dar si rezultatul muncii noastre.

Ce trebui sa stie oamenii despre programele Habitat for Humanity

De ce Habitat for Humanity Romania? Pentru ca schimbi pe termen lung viata unei familii. Pentru ca sunt copii care vor avea un birou, o camera a lor, unde sa invete, sa isi faca temele. Pentru ca sunt familii pe care  le eliberezi din saracie si din trait in frig si in umezeala. Sunt mame pe buzele carora vei aduce un zambet si vei elibera povara si tristetea din inima si de pe umeri. Poate, dupa finalizarea unui santier, nu ii vei mai reantalni niciodata pe beneficiarii caselor la a caror  construire ai ajutat, dar iti va ramane vesnic in suflet zambetul lor din ziua in care isi iau in primire casele. Si zambetul ala face cat toate multumirile si recunostinta Universului.

Cum pot fi convinși oamenii să se implice

Cu smerenie. Sa intelegi ca poti dona din banii tai, din timpul tau, din energia sau cunostintele tale, fara sa saracesti si fara sa iti aglomerezi un program care de multe ori e incarcat inutil. Sa iti dai seama ca omul de langa tine poate sa se gandeasca altfel la ziua de maine pentru ca tu ai renuntat la un concediu pe o plaja si ai ales sa bati cuie sau sa dai cu var. Sa intelegi ca un copil caruia ii dai azi sansa la o viata decenta poate deveni maine un doctor sau un inginer revolutionar.

Sa stii in sufletul tau ca acea casa pe care o construiesti azi e pentru Romania de maine. Mai civilizata, mai frumoasa, mai primitoare.